Începând cu anul 1996, o componentă esenţială a strategiei de reformă elaborată de Guvernul României a constituit-o politica de dezvoltare regională. Aceasta a fost concepută ca o parte integrantă a procesului actual de descentralizare administrativă şi economică şi urmăreşte, în principal, stimularea iniţiativei locale şi regionale. Politica de dezvoltare regională se bazează pe un parteneriat activ între administraţia centrală şi reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, agenţii economici cu capital privat, sindicate, asociaţii neguvernamentale, agenţii locale etc.
Necesitatea adoptării unei politici de dezvoltare regională în ţara noastră este susţinută prin următoarele argumente:
- întărirea capacităţii României de a-şi asuma responsabilităţile unui viitor stat membru al Uniunii Europene;
- reducerea dezechilibrelor între nivelurile de dezvoltare a judeţelor/regiunilor, dar şi între nivelurile de dezvoltare a unor zone aparţinând aceluiaşi judeţ sau grup de judeţe;
- integrarea activităţilor sectoriale în cadrul regiunilor, în vederea ridicării nivelului de dezvoltare economico-socială al acestora, în contextul adâncirii procesului de descentralizare economică şi administrativă.
Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională sunt:
- diminuarea dezechilibrelor regionale existente şi preîntâmpinarea producerii de noi disparităţi;
- pregătirea cadrului legal şi instituţional, pentru a răspunde criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de eligibilitate, în vederea accesului la fondurile acesteia;
- stimularea iniţiativei locale şi regionale, în scopul ridicării nivelului de dezvoltare economico-socială a acestora;
- stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, a cooperării transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor.
Pentru susţinerea acestui tip de politică, în ţara noastră, a fost adoptată Legea nr.
151/1998 privind dezvoltarea regională. Legea stabileşte opt regiuni de dezvoltare, reprezentând structuri fără personalitate juridică, menite să joace un rol important în dezvoltarea economico- socială a României. Fiecare regiune este condusă de un Consiliu pentru dezvoltare regională, care are un preşedinte şi un vicepreşedinte. Aceste funcţii se îndeplinesc prin rotaţie, pentru un mandat de un an, de către reprezentanţii judeţelor, care sunt desemnaţi de acestea.
Consiliul este alcătuit din preşedinţii consiliilor judeţene şi câte un reprezentant al consiliilor locale municipale, orăşeneşti şi comunale. La lucrări poate lua parte şi prefectul judeţului, care, însă, nu are drept de vot.
Legea precizează criteriile de stabilire a zonelor defavorizate şi structurile de coordonare ale regiunilor de dezvoltare. Pentru aceste zone se acordă o serie de avantaje agenţilor economici care investesc şi crează noi locuri de muncă, cum ar fi: reducerea cu 50% a impozitului pe profit, impozitului pe salarii şi scutirea de taxe vamale. Apariţia acestei legi a jucat un rol deosebit în crearea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională şi Agenţiilor Regionale de Dezvoltare; prin intermediul acestora se derulează programe de dezvoltare locală şi se administrează fonduri europene destinate dezvoltării economico-sociale a ţării noastre.