Pin It

Formele de organizare a serviciilor publice

În funcţie de modul de gestionare (publică sau privată), distingem următoarele forme de organizare a serviciilor publice:

  1. compartimentele interioare ale autorităţilor administraţiei publice. Aceste compartimente, neavând personalitate juridică, nu au nici calitate de subiect de drept în raporturile juridice cu terţii şi nici calitate procesuală. Această calitate o au autorităţile publice din care fac parte compartimentele respective.
  2. Stabilimentele sau instituţiile publice, cu sau fără personalitate juridică, cărora le-au

fost încredinţate anumite servicii publice administrative. Acestea au o anumită autonomie, dar se află sub tutela administraţiei publice.

  1. Delegarea gestiunii serviciilor publice, care constă în concesionarea pe bază de

licitaţie a unor servicii publice economice unor agenţi comerciali (societăţi comerciale), care îşi desfăşoară activitatea pe bază concurenţială şi pentru obţinerea unui profit.

Aceşti agenţi comerciali denumiţi şi operatori de servicii publice sunt persoane juridice de drept privat care nu se află în raporturi de subordonare cu administraţia publică, însă aceasta are un drept de supraveghere şi control asupra modului de funcţionare a serviciului public concesionat.

Dacă serviciul public este organizat sub forma unei regii autonome sau a unei societăţi comerciale înfiinţate de adminsittraţia publică, atunci forma de organizare a acestui serviciu public nu este concesionarea, ci gestiunea directă, aceşti operatori de servicii publice fiind structuri proprii ale administraţiei. Cu alte cuvinte, statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu pot concesiona servicii publice propriilor lor agenţi economici, pentru ca altfel ar însemna să contracteze cu ele înseşi.

  1. delegarea gestiunii unor servicii publice administrative organismelor private (neguvernamentale) cu denumiri diferite: fundaţii, asociaţii, uniuni, care preiau, de regulă, gestiunea serviciilor publice cu caracter social, de învăţământ, sănătate etc.

Delegarea gestiunii acestor servicii publice se face pe baza autorizaţiei emise, în temeiul legii, de către autorităţile publice cu competenţe în domeniul serviciului public delegat, spre deosebire de delegarea gestiunii serviciilor publice economice care se face pe cale contractuală.

Regimul juridic al serviciilor publice

Indiferent de forma de organizare, serviciile publice au la bază anumite reguli, unele cu valoare de principii, care trebuie respectate în egală măsură atât de către administraţia publică organizatoare, cât şi de către agenţii economici sau organismele private nonprofit, cărora li s-au încredinţat aceste activităţi de interes public.

Vom analiza regimul juridic al serviciilor publice, începând cu aceste principii.

a)principiul egalităţii tuturor cu privire la funcţionarea serviciilor publice izvorăşte din principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin (1) din Consituţie, potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări.

Acest principiu priveşte doua aspecte:

legalitatea tuturor în ce priveşte condiţiile de încredinţare a serviciilor publice prin concesionarea sau delegarea gestiunii acestora;

2 egalitatea tuturor cetăţenilor în calitatea lor de beneficiari, în ce priveşte funcţionarea serviciilor publice, adică în raporturile lor juridice cu aceste servicii publice, fără privilegii şi fără discriminări de nici un fel (de exemplu, pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, religie etc.)

Prin excepţie, anumite persoane care se află în situaţii sociale dezavantajoase pot beneficia de unele facilităţi în ce priveşte serviciile publice prestate, prin perceperea unor tarife mai mici sau acordarea de ajutoare băneşti suportate de către administraţia publică sau de către operatorii de servicii publice. Aceste facilităţi pot fi acordate prin lege, prin hotărârea administraţiei publice sau a operatorului de servicii publice ori prin convenţia de delegare a serviciilor publice.

  1. principiul continuităţii constă în asigurarea funţionării neîntrerupte a serviciilor publice.

Acest principiu este de esenţa serviciului public care trebuie să răspundă în permanenţă nevoilor de interes general. De aceea, prin lege trebuie să se reglementeze, în mod detaliat, condiţiile de exercitare a dreptului la grevă de către salariaţii serviciilor publice, precum şi modalităţile de rezolvare a situaţiilor excpţionale apărute în timpul funcţionării acestor servici, în aşa fel încât să se asigure continuitatea funcţionării acestora, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

  1. principiul adaptării serviciilor publice la noile exigenţe ale interesului general, ca urmare a schimbărilor de ordin tehnic, economic şi juridic care se produc în timp şi care influenţeaza şi determină noile condiţii de funcţionare a acestor servicii.

Administraţia publică care răspunde de buna funcţionare a serviciilor publice are obligaţia de a se adapta evoluţiei produse în domeniile acestor servicii publice pentru ca acetea să corespundă nevoilor în continuă schimbare şi tot mai complexe ale cetăţenilor pe care îi reprezintă. În acest scop, administraţia publică va lua orice măsură pentru adaptarea serviciilor publice la noile cerinţe ale beneficiarilor, inclusiv denunţarea unilaterală a concesiunii sau a delegării serviciului public.

Pe lângă aceste principii comune, serviciile publice sunt supuse unui regim juridic diferit, în funcţie de forma lor de organizare, fără a putea face o delimitare absolută între regulile de drept public şi cele de drept privat aplicabile acestor servicii.

  1. astfel, personalul serviciilor publice administrative gestionate direct de către administraţia publică, prin propriile compartimente sau stabilimente publice, este supus regimului de drept public, fiind aplicabile dispoziţiile din Statutul funcţionarilor publici.
  2. De asemenea, relaţiile dintre serviciile publice în cauză şi administraţia publică, pe de o

parte, precum şi cele dintre aceste servicii şi în terţi, pe de altă parte, sunt supuse regulilor de drept public. Pot fi incheiate însă între aceste servicii publice şi terţe persoane contracte de drept privat având ca obiect întreţinerea şi funcţionarea acestor servicii.

  1. Serviciile publice economice gestionate în direct sau prin operatorii delegaţi sunt supuse atât unui regim juridic de drept privat, cât şi unui regim juridic de drept public. Astfel, personalul acestor servicii publice este supus dispoziţiilor dreptului muncii (Codului muncii şi legislaţiei speciale). Chiar şi conducătorii agenţilor economici cu capital public integral ori majoritar au calitatea de salariaţi, desfăşurându-şi activitatea în temeiul contractului individual de muncă.
  2. Relaţiile contractuale ale agenţilor economici care au calitatea de operatori de servicii publice sunt guvernate de regulile dreptului privat (comercial), de exemplu: contractele de furnizare de produse, de prestare de servicii
  3. În schimb, relaţiile dintre aceşti operatori de servicii publice şi utilizatori, care au la bază acte juridice unilaterale emise de aceşti operatori, sunt supuse regulilor de drept administrativ, întrucât emitentul unui asemenea act acţionaează în calitatea sa de subiect învestit cu prerogative de putere publică. Aşa este, de exemplu, cazul dispoziiţilor operatorilor de servicii publice prin care se majorează tarifele pentru prestarea unor servicii publice sau se reduce programul de funcţionare a acestora.
  4. În relaţiile contractuale dintre operatorii de servicii publice şi administraţia publică

concedentă se aplică, în principal, regulile dreptului public, dar şi unele reguli de drept privat. Astfel, incheierea contractelor de concesiune se face pe baza dispoziţiilor dreptului administrativ, majoritatea clauzelor contractuale fiind prestabilite de adminitraţia publică, iar modificarea şi încetarea contractului pot avea loc, în mod unilateral, din iniţiativa concedentului.

  1. Regulile dreptului public se aplică şi în ceea ce priveşte organizarea acestor servicii publice, exercitarea competenţelor acestora şi a dreptului de proprietate aupra bunurilor din domeniul public al statului şi al unităţilor adminitrativ- teritoriale.
  2. Organismele neguvernamentale cărora le-au fost delegate servicii publice administrative sunt supuse, cu preponderenşă, regimului de drept comun, care guvernează atât raporturile acestora cu propriul personal, cât şi raporturile lor cu alte persoane juridice sau fizice.

Totuşi în anumite situaţii sunt aplicabile şi regulile dreptului public, de exmplu în cazul exploatării unor bunuri publice sau luării unor măsuri de către aceste organisme private prin punerea în aplicare a unor prerogative de putere publică cu care au fost învestite de lege, adoptând adevărate acte administrative de autoritate, denumite şi acte administrative prin delegaţie. În astfel de raporturi juridice care iau naştere între organismele private şi administraţia publică sau între acestea şi terţe persoane se aplică regulile dreptului public, inclusiv cele privind contenciosul administrative.