Literatura de specialitate susţine că îmbunătăţirea proceselor de luare a deciziilor se bazează pe crearea unui mediu favorabil care maximizează potenţialul uman pentru a atinge performanţa. Această recomandare se poate încadra cu uşurinţă în funcţiile generale ale managementului unei instituţii, atât publice cât şi private. Observaţia care se impune este aceea că managementul din sectorul public se confruntă cu mai multe piedici decât managementul din sectorul privat, atunci când încearcă să-şi îndeplinească funcţiile.
Realizarea unui mediu adecvat punerii în valoare a potenţialului uman se bazează pe o succesiune de etape şi anume:
- structura problemei care trebuie rezolvată;
- ordonarea obiectivelor şi a motivaţiilor, în vederea stabilirii priorităţilor;
- îmbunătăţirea calităţii alternativelor propuse decidentului;
- creşterea calităţii informaţiilor disponibile şi a felului în care acestea sunt prezentate;
- preocuparea permanentă pentru îmbunătăţirea pregătirii profesionale a factorilor de decizie şi a personalului implicat în judecata profesională.
Termenul „judecată profesională" este folosit într-o manieră variată şi are următoarele caracteristici:
- judecata care evită conflictul de interese. Este vorba de conduita profesională care nu are voie să fie influenţată de interese sau loialitate faţă de terţe părţi;
- judecata bazată pe educaţie. Există situaţii ca în cazul planificării arhitecturii urbane, în care forţe ale pieţei pot influenţa, dacă li se permite, rezultatul unor judecăţi profesionale. În aceste cazuri, rezultatele pot duce la soluţii total greşite, cum ar fi distrugerea unor clădiri cu valoare istorică, din dorinţa de a se construi sediul unei bănci;
- judecata bazată pe autonomia profesională. Asupra anumitor decizii se pot manifesta influenţe care să atenteze la autonomia profesională; de exemplu, refuzul unor companii de asigurări de a încheia asigurări medicale considerate indispensabile de către medici şi care-i pune în ipostaza de a nu-şi practica meseria în condiţii legale;
- judecata bazată pe puterea discreţionară a persoanei care ia decizia de a depăşi limitele impuse de regulament. Există situaţii în care decizia este lăsată, în anumite limite, la latitudinea decidentului. Acesta trebuie să elaboreze o judecată profesională asupra situaţiei care îi este adusă la cunoştinţă, ca de exemplu decizia de a prelungi ajutorul de şomaj pentru un solicitant;
- judecata este rezultatul unui proces complex, fundamentat pe interpretarea şi analiza informaţiei disponibile; alegerea soluţiei optime şi monitorizarea continuă a metodologiei de introducere a corecţiilor necesare;
- judecata este de calitate, corectă şi bazată pe experienţa practică a celor care decid. Practica ajută la întărirea capacităţii de diagnoză corectă şi la rapida adaptare la realităţile din teren.
Spre deosebire de judecata profesională, judecata neprofesională nu foloseşte structuri şi mijloace potrivite problemei analizate. Decidentul neprofesionist ignoră incertitudinea mediului şi erorile intuiţiei pe care se bazează în mod exagerat; este părtinitor şi lipsit de obiectivitate, influenţat de informaţii nerelevante şi confundă faptele cu valorile.
Efectele deciziei administrative sunt consecinţele pe care aceasta le generează prin simplul fapt al adoptării sale.
Astfel, ca urmare a adoptării, decizia devine obligatorie pentru toţi aceia cărora li se adresează. În consecinţă, funcţionarii urmează să-şi realizeze activitatea profesională, în conformitate cu deciziile luate. Decizia poate atrage sancţiuni asupra celor care nu se conformează prevederilor sale.
De asemenea, decizia beneficiază de executarea ei din oficiu; drept urmare, ea poate fi executată de administraţia publică prin proprii agenţi (servicii publice, forţă publică), utilizând, dacă este necesar, mijloace de constrângere (materială), pentru a anihila rezistenţa celor interesaţi.
În cazul în care decizia se dovedeşte ilegală sau inoportună, administraţia poate s-o anuleze sau retracteze tot printr-o decizie unilaterală, fără să fie necesar consimţământul părţilor.
Efectele deciziei administrative pot fi anihilate, suspendate, încetinite sau accelerate, prin politica statului, modificarea cadrului legal sau a activităţii şi structurii administraţiei. Un factor care contribuie la blocarea dinamicii deciziei administrative îl constituie spiritul rutinier. Lipsa iniţiativei, absenţa operativităţii pot paraliza o decizie administrativă. Elemente care la prima vedere par minore (lipsa echipamentelor moderne de calcul sau a personalului de execuţie) pot prejudicia eficienţa şi dinamica deciziei.
Eficienţa unei decizii administrative se bazează pe prevederea şi calcularea efectelor pe care le generează şi care pot fi directe şi indirecte.
Efectele directe. Din momentul în care a fost adoptată decizia, dreptul administrativ pune capăt deliberărilor şi clarifică problemele prin rezolvarea lor în practică. Pentru unii, decizia adoptată reprezintă confirmarea punctului lor de vedere. Pentru alţii ea înlătură anumite incertitudini şi îndoieli. Indiferent de situaţie, decizia este obligatorie, chiar şi pentru cei care o consideră greşită.
Nu este suficientă unirea celor două elemente, înţelegerea şi voinţa, pentru ca decizia să producă efecte. Mai este necesar, ca cei care adoptă decizia să fie convinşi că aceasta corespunde şi satisface cerinţele vieţii sociale. O decizie administrativă cuprinde elemente omogene şi eterogene. Excesul celor din urmă, dăunează echilibrului şi stabilităţii deciziilor. Alte decizii nu produc efectele aşteptate, fiindcă prin conţinutul lor descurajează acţiunea.
Deciziile eronat concepute au efecte slabe şi nu par aplicabile. Este de preferat să se atingă un obiectiv mai modest, decât să se eşueze spre unul irealizabil. În alte cazuri, deciziile nu se aplică, pentru că între timp, ele nu mai corespund realităţilor sociale, devenind inutile.
Efectele indirecte. Acestea privesc pe funcţionarii care decid, autorităţile publice şi administraţiile. Ele reflectă răspunderea asumată de cei care au luat o anumită decizie. În calitate de autori, ei vor apăra decizia respectivă, căutând să-i asigure eficienţa pentru ca aceasta să producă toate efectele.
Decizia administrativă produce efecte indirecte şi asupra autorităţilor publice superioare:
Parlamentul, Guvernul. Ea clarifică uneori scopurile politice şi , la un nivel superior, concepţiile cu privire la interesul general. Un alt efect indirect rezidă în limitarea posibilităţilor de a recurge, în mod repetat, la decizii de acelaşi gen. În acest domeniu este inutilă o varietate de instrumente care să reflecte dinamica vieţii sociale.
Efectul indirect asupra instituţiilor publice constă în consolidarea, modificarea sau chiar desfiinţarea unora dintre ele.
Incidenţa asupra populaţiei, depinde de modul în care aceasta a participat la procesul decizional. De gradul participării cetăţenilor la activitatea administraţiei statului, depinde atitudinea de adeziune, colaborare, rolul lor activ sau pasiv faţă de decizia administrativă.
Efectele unei decizii administrative sunt influenţate de modul de execuţie a acesteia, deoarece se ridică problema organizării raţionale şi eficiente a resurselor materiale, umane şi financiare. Pentru executarea corespunzătoare a deciziilor, s-au formulat unele recomandări şi anume:
- separarea îndeplinirii unei decizii, de celelalte acţiuni ale admi-nistraţiei; orice executare urmează să se integreze în structura de ansamblu a administraţiei;
- o bună executare depinde de experienţa şi cunoştinţele în materie ale funcţionarilor publici;
- executarea operativă a deciziei, deoarece orice întârziere poate avea efecte dăunătoare, după cum şi graba aduce prejudicii;
- executarea este mai facilă, atunci când decizia se integrează în cadrul tradiţional al activităţilor administrative sau poate fi mai dificilă dacă impune inovaţii în materie. În primul caz, ceea ce influenţează execuţia, este rutina funcţionarilor, iar în cel de-al doilea caz, lipsa lor de curaj.
Execuţia unei decizii se împleteşte cu activitatea de control, care verifică atât derularea procesului decizional, cât mai ales, rezultatele obţinute. Controlul furnizează informaţii necesare în elaborarea deciziilor viitoare şi, în fond, marchează dinamica deciziei administrative.