loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Actele administrative pot fi clasificate în mai multe categorii, în funcţie de diferite criterii:

l.După criteriul întinderii efectului juridic pe care îl produc, actele administrative se grupează în acte administrative normative şi acte administrative individuale.

  1. Actele administrative normative cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu,

formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane. De regulă, actele administrative normative cuprind atât norme imperative cât şi prohibitive sau permisive.

  1. Actele administrative individuale sunt manifestări de, voinţă care creează modifică, desfiinţează drepturi şi obligaţii în beneficiul sau sarcina unei sau mai multor persoane dinainte determinate.

Actele administrative individuale, pot fi şi ele împărţite în mai multe categorii după conţinutul lor, şi anume:

  1. a) Acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiectul sau subiectele cărora li se adresează. Spre exemplu, actul prin care se atribuie un teren în vederea construirii unei locuinţe proprietate personală îi conferă titularului posibilitatea realizării acestui drept, iar actul prin care se stabileşte impozitul ce-1 datorează un cetăţean pentru clădirile ce le deţine conţine o obligaţie concretă pentru particularul respectiv.

Cu privire la actele din această categorie s-a arătat că eliberarea unora dintre ele depinde de aprecierea autorităţii emitente, în schimb, emiterea altora este obligatorie, dacă sunt îndeplinite condiţiile legii. Astfel, eliberarea autorizaţiei de amenajare a unui spaţiu public, depinde de aprecierea consiliului local cu privire la o serie de factori, cum ar fi bonitatea solicitanţilor, experienţa în domeniu şi altele.

În schimb, primarul este obligat să emită autorizaţia de construcţie dacă solicitantul a prezentat şi îndeplineşte toate condiţiile cerute de Legea nr. 51/1991, republicată.

Actele administrative individuale eliberate cu posibilitatea de apreciere a organului emitent pot fi controlate de organul administrativ superior şi alte organe prevăzute de lege, atât sub aspectul legalităţii cât şi al oportunităţii, în schimb, actele administrative individuale emise fără posibilitatea de apreciere din partea autorităţii administrative emitente, vor fi verificate numai din punctul de vedere al legalităţii.

  1. b) Actele prin care se conferă un statut personal sau acte atributive de statut personal. Prin aceste acte se recunoaşte o activitate anterioară a persoanelor în favoarea cărora se emit şi li se conferă un complex de drepturi, în condiţiile cerute de lege. Asemenea acte sunt, spre exemplu, diploma şcolară, diploma universitară, decizia de pensionare etc.

Acte prin care se aplică constrângerea administrativă. Cele mai multe dintre aceste acte se caracterizează prin faptul că instituie constrângerea administrativă sub forma sancţiunii. Exemplul tipic îl constituie actul prin care se consemnează săvârşirea contravenţiilor şi se aplică sancţiunea legală corespunzătoare (înscris numit, de regulă, proces-verbal).

Actele administrative jurisdicţionale sau actele administrative cu caracter jurisdicţional se caracterizează prin următoarele trăsături:

  • •sunt emise de organe care fac parte din sistemul administraţiei publice denumite organe administrative jurisdicţionale sau organe administrative de jurisdicţie;
  • •au ca obiect soluţionarea unor litigii ce iau naştere în administraţia activă, pe baza unei sesizări a celui interesat, a procurorului sau altor organe prevăzute de lege;
  • •elaborarea actelor administrative jurisdicţionale se face conform unei proceduri bazată pe contradictorialitate, adică părţile au posibilitatea de a discuta în opoziţie toate elementele litigiului;
  • •organul emitent este independent în luarea soluţiei (atât faţă de părţi cât şi faţă de orice persoană sau organ);
  • •au o stabilitate mai mare decât actele administrative tipice fiind exceptate de la principiul revocabilităţii acestor acte.

Stabilitatea mai mare a actelor administrative jurisdicţionale nu este identică cu puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti, ea se manifestă prin faptul că autoritatea administrativă care într-o anumită cauză a emis un act administrativ jurisdicţional nu-1 mai poate revoca, modifica sau suspenda.

Referitor la denumirea acestor acte, în literatura noastră de specialitate, se face distincţie între „actele administrative cu caracter jurisdicţional" şi „actele administrative jurisdicţionale", susţinându-se că „în dreptul administrativ român nu avem organe administrative jurisdicţionale şi .nici acte administrative jurisdicţionale".

Prin revizuirea Constituţiei la art. 21 având ca obiect, Accesul liber la justiţie s-a introdus un nou aliniat 4, care prevede că jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Prin acest text, în opinia noastră, se recunoaşte expres existenţa unor autorităţi administrative cu activitate jurisdicţională, iar precizarea referitoare la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative se referă, la cei administraţi, persoane fizice şi persoane juridice, care vor decide dacă se vor folosi sau nu de aceste jurisdicţii.

Aşadar, în măsura în care unele autorităţi ale administraţiei publice se bucură de independenţă în soluţionarea litigiilor, în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi hotărârile pe care le iau urmează o procedură asemănătoare cu cea a instanţelor judecătoreşti, vor fi socotite autorităţi administrative cu atribuţii jurisdicţionale, şi actele lor, vor avea o natură administraţiv-jurisdicţională.

Din categoria actelor administrative jurisdicţionale fac parte:

  1. a) Hotărârile comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor prin care se soluţionează plângerea militarilor împotriva hotărârii pronunţate de comandantul sau şeful unităţii prin care s-a pronunţat asupra contestaţiilor având ca obiect decizia de imputare a militarilor, prin care au fost obligaţi la plata unei sume de bani, în cadrul răspunderii materiale.

Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor soluţionează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării. Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se comunică în cel mult 15 zile de la pronunţare.

Hotărârile comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor urmează o procedură asemănătoare cu cele desfăşurate de instanţele judecătoreşti, ceea ce îi conferă caracterul de act administrativ- jurisdicţional.

În art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 se prevede că hotărârea pronunţată de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, adică la instanţa de contencios administrativ.

Hotărârile motivate ale Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci prin care se soluţionează contestaţiile împotriva deciziilor Oficiului privind înregistrarea mărcilor şi deciziile Oficiului privind înscrierea cesiunii sau a licenţei în Registrul Naţional al Mărcilor.

Hotărârea motivată se comunică părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu apel la Tribunalul Municipiului Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. Decizia acestei instanţe poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti în 15 zile de la comunicare.

Deciziile motivate date de comisia numită de Guvern sau de delegaţia permanentă a consiliului judeţean, prin care se soluţionează „întâmpinările" persoanelor fizice şi juridice notificate în legătură cu propunerile de expropriere, potrivit Legii nr. 33/1994. Întâmpinările se depun în termen de 45 de zile la primarul localităţii unde se află imobilul supus exproprierii şi ele trebuie soluţionate în termen de 30 de zile de către comisie.

Modul de constituire a comisiei, posibilitatea solicitării unor date şi informaţii suplimentare, consemnarea acordului dintre părţi în hotărârea, pronunţată învederează caracterul de act administrativ-jurisdicţional.

Potrivit art 4 din Legea nr. 29/1990, actele administrative jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie.

  1. După criteriul organului de la care emană, actele administrative pot fi clasificate în:
    1. acte emise de autorităţile administraţiei publice;
    2. acte emise de alte organe ale statului;
    3. acte emise în baza unei împuterniciri exprese a legii de către anumite persoane private.

La rândul lor, actele emanând de la autorităţile administraţiei publice pot fi grupate în mai multe grupe în funcţie de poziţia organului emitent în ierarhia sistemului administraţiei publice (decrete prezidenţiale, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor etc.).

Loading...