Administrație publică

6.1. Tutelă şi independenţă în domeniu. Bugetele unităţilor administrativteritoriale sunt autonome şi au o identitate care le diferenţiază de bugetul statului, de bugetul asigurărilor sociale de stat, cât şi de celelalte bugete locale. Autonomia financiară a unităţilor administrativ-teritoriale a fost consacrată internaţional prin conceptul de „resurse financiare ale colectivităţilor locale”, prevăzut în „Carta europeană de autonomie locală”41. Conform acestui document, prin autonomie locală se înţelege „dreptul şi capacitatea colectivităţilor locale de a rezolva, administra şi gera, în cadrul legii, pe propria lor răspundere şi în folosul sau interesul populaţiei, o parte importantă din treburile publice”.

Autonomia financiară în dreptul intern. Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, actualmente abrogată, a dat eficienţă dispoziţiilor sus menţionate şi a constituit prima reglementare juridică de acest fel după perioada interbelică şi un pas esenţial pe linia reformei bugetare. Actualmente, autonomia financiară a unităţilor administrativ-teritoriale este reglementată în Legea nr. 215/2001 cu privire la administraţia publică locală, cât şi în Legea nr. 273/2006 cu privire la finanţele publice locale.

Pot fi menţionate câteva dintre drepturile autorităţilor publice locale, ce definesc autonomia financiară:

- dreptul la resurse financiare proprii suficiente, proporţional cu competenţele autorităţilor locale;

- sistemul resurselor financiare să fie adaptabil evoluţiei reale a cheltuielilor ce se prevăd în bugetele locale;

- protejarea colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar, prin repartizări juste, care să corecteze efectele situaţiei inegale de resurse financiare locale;

- dreptul colectivităţilor locale de a fixa cotele redevenţelor şi impozitelor locale, de a decide finanţarea şi cheltuielile bugetelor locale;

- accesul acestor colectivităţi la pieţele naţionale de capitaluri.

Organizarea distinctă a finanţelor locale conduce la degravarea finanţelor centrale de o gamă importantă de cheltuieli, reducerea dimensiunei fluxurilor băneşti între cele două niveluri ale  modului în care sunt utilizate resursele băneşti constituite, în scopul satisfacerii mai bune şi mai eficiente a trebuinţelor publice. Dacă autonomia este legiferată, trebuie totuşi observat până unde se întinde ea, altfel spus, cât reprezintă centralizarea şi cât reprezintă descentralizarea în domeniul finanţelor publice. Gradul de centralizare diferă de la un stat la altul, de la statele cu regim politic parlamentar, la cele cu un regim politic totalitar. Descentralizarea bugetară reprezintă un reper al tranziţiei spre economia de piaţă, având menirea de a conduce la dobândirea autonomiei locale, implicit la o mai bună repartizare a serviciilor publice, pe baza creşterii răspunderii autorităţilor publice locale. În doctrina financiară mai veche se afirmă că este prezentă „tutela administrativă”, atâta timp cât autonomia este circumstanţiată de

„limitele şi condiţiile legii”. Desigur, „limitele şi condiţiile legii” sunt cele care conferă legalitate în administrarea şi gestionarea resurselor financiare locale. Dincolo de acestea, autorităţile publice locale sunt cele care stabilesc şi percep impozitele şi taxele locale, elaborează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli, dimensionat la nivelul unităţii administrativ- teritoriale, pe categorii de trebuinţe publice locale. Finanţarea centrală se face pentru trebuinţele majore, care privesc pe toţi catăţenii (administraţia de stat, apărarea, ordinea publică, protecţia mediului, învăţământul, sănătatea, etc), dincolo de acestea situându-se descentralizarea financiară, pentru

utilităţile locale (construirea de drumuri, gospodăria comunală, transporturile publice locale, iluminatul public etc.). Bugetele locale sunt autonome faţă de bugetul statului, însă este o autonomie uneori formală, atât timp cât bugetele locale sunt dependente de sumele transferate de la bugetul statului, aşa numitele procedeelor completatoare. Este motivul pentru care descentralizarea bugetară trebuie să se bazeze pe forme şi tehhnici noi de transferuri şi repartiţii, apte să asigura colectivităţilor locale sursele financiare acoperitoare nevoilor de cheltuieli publice. Bugetele locale sunt autonome şi au o identitate ce exclude subordonarea, faţă de oricare alt buget. În virtutea autonomiei locale, legea conferă şi posibilitatea raporturilor de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire, aderare precum şi a participaţiilor cu capital sau bunuri în numele colectivităţii locale pe care le  reprezintă, la constituirea de societăţi comerciale sau la înfiinţarea unor servicii de interes public local ori judeţean, după caz, în condiţiile legii.

6.2. Principii specifice. Pe lângă regulile comune, analizate în prima parte a acestui capitol, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale sunt guvernate de reguli specifice, precum:

1. Principiul autonomiei locale financiare. Este un principiu fundamental pentru finanle publice locale, legiferat. În sistemul nostru de drept, autonomia financiară este consacrată atât în Legea nr. 273/2006, art. 16 – „principiul autonomiei financiare”, cât şi în Legea nr. 215/2001 cu privire la administraţia publica locală.
2. Principiul transparentei si publicitatii, ce presupune: publicarea in presa locala, pe pagina de internet a institutiei publice, sau afisarea la sediul autoritatii administratiei publice locale respective a proiectului de buget local si a contului annual de executie a acestuia; dezbaterea publica a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia; prezentarea contului anual de executie a bugetului local in sedinta publica. Deşi este astfel formulat, în fond este un principiu comun procesului bugetar.
3. Principiul solidaritatii. Prin politicile bugetare locale se poate realize ajutorarea unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a persoanelor fizice aflate in situatie de extrema dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local. Din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local consiliile locale, judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba acordarea de ajutoare catre unitatile administrativ-teritoriale aflate in situatii de extrema dificultate, la cererea publica a primarilor acestor unitati administrativ-teritoriale sau din proprie initiativa.
4. Principiul proportionalitatii, potrivit căruia, resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin lege.
5. Principiul consultarii, potrivit căruia, autoritatile administratiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie sa fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale.

6.3. Procesul bugetar

Legea nr. 273/2006 privind finanţelor publice locale constituie reglementarea de drept substanţial pentru bugetele supuse analizei în acest capitol, sub aspectul cuprinsului şi al procedurii acestora.

În înţelesul Legii nr. 273//2006, prin bugete locale se înţeleg documentele prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile. Procedura acestui buget este guvernată de principiul autonomiei financiare, alături de cea administrativă. Se realizează conform dispozitiilor Legii nr. 273/2006 si ale Legii nr. 500/2002 cu privire la finantele publice – dreptul comun in domeniu, asigurand un caracter uniform actelor şi operaţiunilor implicate de realizarea etapelor procedurii.

6.3.1. Elaborarea bugetelor locale. Proiectul de buget se realizează de către ordonatorii principali de credite -primarul unităţii adminstrativ-teritoriale (comună, oraş), preşedintele consiliului judeţean, respectiv, primarul general al municipiului Bucureşti, ajutaţi de funcţionarii de specialitate financiar- contabilă ai aparatului funcţional din cadrul unităţii administrativ-teritoriale respective, ţinând cont de factorii menţionaţi in lege.

Pentru un buget echilibrat, real, un rol esenţial îl au aici operaţiunile specific de fundamentare a veniturilor şi cheltuielilor acestor bugete. Fundamentarea veniturilor se bazează pe materia şi baza de impunere în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele, pe evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul  evaluării corecte a veniturilor.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective.

Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectueaza in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri publice locale se cuprind în proiectul de buget, în baza programului de investiţii publice al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, întocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezintă ca anexă la bugetul iniţial şi, respectiv, rectificat şi se aprobă de consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Includerea investiţiilor în proiectul bugetului poate avea loc numai dacă există documentaţiile tehnico-economice şi/sau notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor de investiţii, după caz, elaborate cu respectarea minimului de informaţii cerute de lege, a structurii menţionate la art. 42 şi conform metodologiei stabilite de Ministerul Finanţelor Publice (conţinut, formă, informaţii necesare) şi aprobate potrivit dispoziţiilor legale. Aprobarea lor presupune respectarea dispoziţiilor restrictive ale Legii nr. 273/2006, competenţa de aprobare fiind diferită, în funcţie de sursa de finanţare a acestora, astfel:

1. a. Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti – pentru documentaţiile tehnico- economice pentru obiectivele de investiţii noi, a căror finanţare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum şi din împrumuturi interne sau externe, contractate direct de către autorităţile administraţiei publice locale;
2. Guvernul- pentru documentaţiile tehnico- economice pentru obiectivele de investiţii noi, a căror finanţare se asigură din împrumuturi externe şi, în completare, din transferuri de la bugetul de stat şi din alte surse, precum şi ale celor finanţate integral sau în completare din împrumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora;
3. ordonatorii principali de credite, pentru pentru documentaţiile tehnicoeconomice pentru investiţiile destinate prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi naturale, elaborate şi avizate potrivit dispoziţiilor legale, precum şi pentru notele de fundamentare pentru celelalte cheltuieli de investiţii cuprinse în poziţia globală „alte cheltuieli de investiţii”;
4. d. ordonatorii principali de credite, pe propria lor răspundere, pentru valoarea fiecărui obiectiv de investiţii nou sau în continuare, actualizată de ei în funcţie de evoluţia indicelui de preţuri, indiferent de sursele de finanţare ori de competenţa de aprobare (iniţială –s. ns.), operaţiunea fiind supusă controlului financiar propriu. Cheltuielile fiecărei instituţii publice, seviciu public local se cuprind în proiectele bugetelor locale din care sunt finanţate.

Legea a creat şi posibilitatea înscrierii unui fond de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în cotă de până la 5% din totalul cheltuielilor programate, pentru finanţarea acţiunilor şi sarcinilor (cheltuieli) urgente intervenite în cursul exerciţiului bugetar, pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, precum şi pentru acordarea unor ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale în situaţii de extremă dificultate; este un fond programat, cu posibilitatea majorării lui în cursul anului, de către consiliul local, judeţean, al Municipiului Bucureşti, din disponibilităţile de credite bugetare ce nu mai sunt necesare până la sfârşitul anului.

    În această etapă, în funcţie de nivelul veniturilor proprii posibil de realizat şi de nivelul cheltuielilor care trebuie efectuate pentru satisfacerea trebuinţelor publice, se poate recurge la cuprinderea în aceste bugete a sumelor completatoare de la bugetul statului - cote defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile pentru bugetele locale - cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Elaborarea proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să se încadreze în calendarul bugetar legal, corelat cu cel referitor la bugetul de stat (in special, cu privire la sumele completatoare).

6.3.2. Aprobarea bugetelor locale

 Competenţa aprobării aparţine consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca element al autonomiei financiare a unităţii administrativ- teritoriale. Bugetele locale trebuie aprobate în maxim 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, decalarea fiind impusă de nevoia corelării acestor bugete cu bugetul de stat cu privire la sumele defalcate şi la transferurile consolidabile prevăzute şi aprobate prin acesta.

Ca etape, legat de aprobarea acestor bugete, avem:

- publicarea proiectului bugetului local în presa locală sau afişarea la sediul unităţii administrativ-teritoriale, ca o dimensiune a principiului publicităţii, având semnificaţia aducerii acestuia la cunoştinţa locuitorilor, în vederea exercitării dreptului la petiţionare prevăzut de lege, în concret, sub forma contestaţiilor, termenul fiind de 15 zile de la data afişării sau publicării;

- pronunţarea asupra contestaţiilor şi votarea proiectului bugetului local pe capitole, subcapitole, titluri, articole precum şi alineate, după caz, şi pe anexe;

- adoptarea proiectului bugetului local, în ansamblul său.

Actul de adoptare este o hotărâre, luată cu votul majorităţii membrilor în funcţie, are caracter normativ şi produce efecte prin ea însăşi, nefiind nevoie de vreo aprobare, avizare din partea unui alt organ, fapt ce reconfirmă autonomia financiară a acestor entităţi.

După aprobarea lor, bugetele locale, ale consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice, care întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti, grupate în cadrul fiecărui judeţ şi al Municipiului Bucureşti, pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale Municipiului Bucureşti şi bugetul propriu, pe structura clasificaţiei bugetare. Dacă bugetele locale nu au fost aprobate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea

exerciţiului bugetar, execuţia bugetară a bugetului neaprobat se va face în dispoziţiilor bugetare ale anului precedent, dar nu mai mult de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Neîncadrarea în termenul de 45 de zile, conduce la sistarea alimentării cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale statului şi cu transferuri consolidabile, până la adoptarea acestora.

Sumele defalcate şi transferurile pot fi suplimentate de către direcţiile generale ale finanţelor publice numai pe baza analizelor şi fundamentărilor prezentate de ordonatorii principai de credite, condiţionat şi de utilizarea integrală a veniturilor şi cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

6.3.3. Executia bugetelor locale.

Execuţia părţii de venituri. Execuţia bugetară este definită ca „activitatea de încasare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget”. Urmărirea execuţiei bugetelor locale, ca şi rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar este de competenţa şi ţine de responsabilitatea autorităţilor publice locale, in concret, organele lor de specialitate. Execuţia nu comportă aspecte specifice faţă de execuţia părţii de venituri ale bugetului de stat.

Execuţia părţii de cheltuieli. Are la bază procedeul creditelor bugetare, cu acelasi inteles stabilit anterior. Ca şi în cazul bugetului de stat, veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele de încasare, respectiv, perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor, de către Ministerul Economiei si Finanţelor (sume defalcate, transferuri) si ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale (pentru bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 din lege), in termenele si potrivit distinctiilor facute in lege.

   Un rol esenţial în execuţia bugetelor locale îl au ordonatorii de credite, care sunt de trei categorii:

- ordonatorii principali de credite -preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativteritoriale, ce au competenţa repartizării creditelor bugetare unităţilor ierarhic inferioare, în raport de sarcinile acestora cuprinse în bugetele respective şi de aprobare a efectuării cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale; ei pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau altor personae împuternicite în acest scop, cu precizarea limitelor şi condiţiilor delegării;

- ordonatorii secundari -conducătorii instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele publice şi au competenţa repartizării creditelor bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii;

- ordonatorii terţiari -conducătorii instituţiilor publice- ei având o competenţă limitată la aprobarea utilizării creditelor repartizate pentru realizarea sarcinilor unităţilor pe care le conduc potrivit dispoziţiilor bugetare aprobate.

Execuţia cheltuielilor se bazează pe aceleaşi principii şi parcurge aceleaşi faze, ca în cazul bugetului de stat şi necesită respectarea aceloraşi cerinţe, deja analizate.

Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, operaţiunile specifice acesteia fiind evidenţiate în conturi distincte, în timp ce derularea împrumuturilor contractate de autorităţile publice locale, altele decât cele din disponibilităţile contului curent al trezoreriei statului, se poate face şi prin conturi deschise la bănci.

6.3.4. Incheierea executiei bugetelor locale

Este asemănătoare celei referitoare la bugetul de stat, însă dimensionată la nivelul unităţii administrativ- teritoriale respective. Are la bază situaţiile financiare pe care ordonatorii principali de credite le întocmesc trimestrial şi anual, cu respectarea dispoziţiilor legale După expirarea anului financiar, până la 31 mai a anului următor, ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare, consiliilor locale, conturile anuale de excuţie a bugetelor locale, după „judecarea” lor de organele de control ale Curţii de Conturi.

Aprobarea echivaleaza şi cu un drept de control al acestora asupra execuţiei bugetelor locale. Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după regularizare în limita sumelor defalcate şi a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizează, în ordine, pentru:

- achitarea datoriei publice restante şi a costului acesteia;

- constituirea fondului de rulment, deschis la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, pe seama fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, purtătoare de dobândă şi având destinaţia acoperirii, temporar, a unor goluri de casă provenite din decalaje între venituri şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exerciţiului bugetar. Fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru finanţarea unor investiţii de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în

interesul colectivităţii, folosirea sa, în oricare situaţie, presupunând existenţa aprobării consiliului local.

6.4. Cuprinsul bugetelor locale.

6.4.1. Veniturile bugetelor locale

Veniturile şi cheltuielile sunt grupate în buget pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Economiei şi Finanţelor43. În bugetele locale, veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe, după caz. Veniturile şi cheltuielile bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr.

273/2006, precum şi celelalte venituri şi cheltuieli evidenţiate în afara bugetului local, cumulate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, alcătuiesc bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor de sume dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

6.4.1.1. Venituri proprii

Potrivit art. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, veniturile bugetelor locale se constituie din:

- venituri proprii – impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

- sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

- subvenţii primite de la bugetului de stat şi de la alte bugete;

- donaţii şi sponsorizări.

o mare diversitate de venituri în bugetele locale, acestea neputându-se rezuma la impozitele şi taxele locale reglementate de Codul fiscal.

Veniturile proprii nu se rezumă la impozitele şi taxele locale reglementate de Codul fiscal. Ele sunt nominalizate în Anexa nr. 1 a Legii nr. 273/2006, pe categorii de bugete ale unităţilor administrativ-teritoriale, lista putând fi modificată pe baza reglementărilor din domeniu:

1. I. pentru bugetele proprii ale judeţelor:

A: venituri proprii:

1. 1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor judeţene. 2. Cote defalcate din impozitul pe venit: a. cote defalcate din impozitul pe venit;
2. b. sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale.
3. 3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital.
4. 4. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi: a. taxa asupra mijloacelor de transport; b. taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare.
5. 5. Venituri din proprietate: a. vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor judeţene; b. restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi; c. venituri din concesiuni şi închirieri; d. venituri din dividende; e. alte venituri din proprietate.
6. 6. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a. venituri din prestări de servicii; b. contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie socială; c. venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri; d. alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi.
7. 7. Amenzi, penalităţi şi confiscări: a. venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale; b. încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; c. alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
8. 8. Venituri din valorificarea unor bunuri: a. venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice; venituri din privatizare; c. venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.
9. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
10. C. Donaţii şi sponsorizări
11. D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
12. E. Operaţiuni financiare.
13. pentru bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,

sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti:

1. A. Venituri proprii:
2. 1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale.
3. 2. Cote defalcate din impozitul pe venit: cote defalcate din impozitul pe venit;
4. sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale.
5. 3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital.
6. 4. Impozite şi taxe pe proprietate: impozit pe clădiri; b. impozit pe terenuri; c. taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru; d. alte impozite şi taxe pe proprietate.
7. 5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii: taxe hoteliere.
8. 6. Taxe pe servicii specifice: impozit pe spectacole; b. alte taxe pe servicii specifice.
9. 7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi: taxe asupra mijloacelor de transport; b. taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare; c. alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi.
10. 8. Alte impozite şi taxe fiscale.
11. 9. Venituri din proprietate: vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale; b. restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi; c. venituri din concesiuni şi închirieri; d. venituri din dividende; e. alte venituri din proprietate.
12. 10. Venituri din dobânzi.
13. 11. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a. venituri din prestări de servicii; b. contribuţia părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în creşe; c. contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social; d. taxe din activităţi cadastrale şi agricultură; e. contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie socială; f. venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri; g. alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi.
14. 12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise: taxe extrajudiciare de timbru; b. alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
15. 13. Amenzi, penalităţi şi confiscări: venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale; b. penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe; c. încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; d. alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
16. 14. Diverse venituri: vărsăminte din venituri şi/sau disponibilităţile instituţiilor publice; b. alte venituri.
17. 15. Venituri din valorificarea unor bunuri: venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice; b. venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului; c. venituri din privatizare; d. venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.
18. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
19. C. Donaţii şi sponsorizări
20. D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
21. E. Operaţiuni financiare.

Administrarea acestora – întocmirea şi depunerea declaraţiilor, stingerea obligaţiilor bugetare, soluţionarea contestaţiilor, controlul fiscal, executarea creanţelor fiscale – este supusă legislaţiei în domeniu, Codul de procedură fiscală.

6.4.1.2. Venituri completatoare

Bugetelor locale li se alocă pentru completare sume de bani de la bugetul de stat, denumite şi „subvenţii”, în cadrul cărora identificăm: cote defalcate, sume defalcate; transferuri consolidabile.

1. A. Cote defalcate44 din impozitul pe venit. Potrivit legii45, cotele defalcate sunt „procentul stabilit din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă bugetelor locale”. Le includem în cadrul procedeelor completatoare întrucât impozitul pe venit este reglementat în Codul fiscal ca venit al bugetului de stat. Nivelul cotelor defalcate. Avem două categorii de cote:
2. Pentru comune, oraşe, municipii, judeţe:
3. cote fixe sau uniforme, pe categorii de unităţi administrativ-teritoriale, sumele variind în raport cu baza de impunere - nivelul impozitului pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi determinându-se direct, în baza legii:

- o cotă de 47% din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, alocată bugetelor locale ale comunelor, 44 Modificabile, potrivit legii.

- o cotă de 13% la bugetul local al judeţului;

1. b. o cotă de echilibrare a bugetelor locale, de 22%, colectată într-un cont distinct, deschis pe seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, la trezoreria municipiului reşedinţă de judeţ pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeţului, sumele repartizându-se cu respectarea unor criterii legale.
2. Pentru sectoarele Municipiului Bucureşti şi pentru Municipiul Bucureşti:
3. cote fixe sau uniforme, repartizate în termenul sus-menţionat, astfel:

- 23,5% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

- 47,5% la bugetul local al municipiului Bucureşti

46. b. o cotă de echilibrare a bugetelor sectoarelor Municipiului Bucureşti şi al Municipiului Bucureşti, de 11% colectată într-un cont distinct deschis pe seama Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la Trezoreria Municipiului Bucureşti. Criterii de alocare. În execuţie, cotele de 22%, respectiv 11%, se alocă de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a Municipiului Bucureşti în termenul sus menţionat, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţului, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, proporţional cu sumele repartizate şi aprobate în acest scop în bugetele respective, potrivit criteriilor legale

Cote sunt aplicabile direct, în virtutea legii, nefiind necesară cuprinderea lor în bugetul de stat, ca în cazul sumelor defalcate şi al transferurilor consolidabile; operaţiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţia generală a finanţelor publice a Municipiului Bucureşti.

În situaţii deosebite, prin legea bugetului de stat, cotele defalcate din impozitul pe venit pot fi majorate.

1. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Spre deosebire de cotele defalcate, care vizează impozitul pe venit, sume defalcate vizează „unele venituri” ale bugetului de stat, practicându-se frecvent, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.

Avem două specii de sume defalcate, cu destinaţii şi regim juridic diferit:

1. a. sume defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale: din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, cu respectarea procedurii legale aplicabilă şi în cazul cotei defalcate de 22% pentru echilibrarea bugetelor locale;
2. b. sumele defalcate cu destinaţie specială, alocate pentru finanţarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice”. Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat reprezintă drepturi băneşti a căror acordare este obligatorie pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor, în

cadrul execuţiei anuale a bugetului de stat.

1. C. Transferuri consolidabile47 pentru bugetele locale. Conform art. 34 din Legea nr. 273/2006, transferurile sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat, în poziţie globală, pentru investiţii finanţate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie şi Guvernul.

De asemenea, din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum şi din alte bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes naţional, judeţean sau local.

După aprobarea lor prin legea bugetară, devin drepturi băneşti obligatoriu de acordat, conform programului de execuţie a bugetului de stat. Aceste transferuri se efectuează de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare.

6.4.2. Cheltuielile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor publice locale pe destinaţii şi ordonatori de credite se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale şi cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul comunităţii respective. În bugetele locale, ca şi la bugetul statului, nu se pot înscrie şi nu se pot aproba cheltuieli fără asigurarea resurselor financiare corespunzătoare.

1. Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare. Clasificaţia economic prevăzută în formă extinsă în Anexa I a Ordinului ministrului finanţelor nr. 1954/2005 este aplicabilă întregului domeniu bugetar, instituţiile publice utilizând numai subdiviziunile specifice domeniului lor de activitate şi cu privire la care există baza legală pentru efectuarea lor.

Pentru bugetele unităţilor administrativ teritoriale se impun a fi menţionate dispoziţiile Legii nr. 273/2006:

- cheltuielile curente pentru realizarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, sunt cuprinse în secţiunea de funcţionare; acestea sunt obligatorii şi se referă la cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi cu prestarea serviciilor, subvenţiile şi transferurile necesare realizării atribuţiilor şi competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale, în

condiţiile legii;

- cheltuielile de capital sunt cuprinse în secţiunea de dezvoltare, ambele fiind aprobate ca anexe ale bugetului local. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament şi cu duratele de realizare a investiţiilor.

1. Conform clasificaţiei funcţionale, în bugetele locale întâlnim următoarele

părţi de cheltuieli:

Partea I. Servicii publice generale;

Partea a II-a. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

Partea a III-a. Cheltuieli social - culturale;

Partea a IV-a. Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape;

Partea a V-a. Acţiuni economice;

Partea a VII-a. Rezerve, excedent/deficit.

Conform Legii nr. 273/2006, Anexa nr. 2, în bugetele locale pot fi programate următoarele cheltuieli:

1. I. Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor:
2. 1. Autorităţi publice şi acţiuni externe: autorităţi executive.
3. 2. Alte servicii publice generale:
4. fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale; b. fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat; c. fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autorităţile administraţiei publice locale; d. servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor; e. alte servicii publice generale.
5. 3. Dobânzi.
6. 4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei: transferuri din bugetele consiliilor judeţene pentru finanţarea centrelor de zi pentru protecţia copilului.
7. 5. Apărare: apărare naţională (centre militare).
8. 6. Ordine publică şi siguranţă naţională: a. poliţie comunitară; b. protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor.
9. 7. Învăţământ: a. învăţământ preşcolar şi primar48; b. învăţământ special; c. alte cheltuieli în domeniul învăţământului.
10. 8. Sănătate: a. servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi: spitale generale; b. alte cheltuieli în domeniul sănătăţii: alte instituţii şi acţiuni sanitare.
11. 9. Cultură, recreere şi religie: a. servicii culturale: biblioteci publice judeţene; muzee; instituţii publice de spectacole şi concerte; şcoli populare de artă şi meserii; centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale; consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice; alte servicii culturale; b. servicii recreative şi sportive: sport; c. servicii religioase; d. alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei.
12. 10. Asigurări şi asistenţă socială: a. asistenţă acordată persoanelor în vârstă; asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi: asistenţă socială în caz de invalidităţi; c. asistenţă socială pentru familie şi copii; d. alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale.
13. 11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică: a. alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice: alimentare cu apă; amenajări hidrotehnice; b. alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
14. 12. Protecţia mediului: a. salubritate şi gestionarea deşeurilor: colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor.
15. 13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă: a. acţiuni generale economice şi comerciale: prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor;

programe de dezvoltare regională şi locală; alte cheltuieli pentru acţiuni generale

economice şi comerciale.

14. 14. Combustibil şi energie: a. energie termică; b. alte cheltuieli privind combustibilii şi energia.
15. 15. Agricultura, silvicultura, piscicultura şi vânătoare: a. agricultura: protecţia plantelor şi carantina fitosanitară.
16. 16. Transporturi: a. transport rutier: drumuri şi poduri; b. transport aerian: aviaţia civilă; c. alte cheltuieli în domeniul transporturilor.
17. 17. Alte acţiuni economice: a. zone libere; b. turism; c. proiecte de dezvoltare multifuncţională; d. alte acţiuni economice.
18. Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti
19. 1. Autorităţi publice şi acţiuni externe: autorităţi executive.
20. 2. Alte servicii publice generale: a. fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale; b. fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat; c. fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autorităţile administraţiei publice locale; d. servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor; e. alte servicii publice generale.
21. 3. Dobânzi.
22. 4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei: transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap.
23. 5. Apărare: apărare naţională (centre militare).
24. 6. Ordine publică şi siguranţă naţională: a. poliţie comunitară; b. protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor.
25. 7. Învăţământ: a. învăţământ preşcolar şi primar; b. învăţământ secundar; învăţământ postliceal; d. învăţământ special49; e. servicii auxiliare pentru educaţie: internate şi cantine pentru elevi; alte servicii auxiliare; f. alte cheltuieli în domeniul învăţământului.
26. 8. Sănătate: a. servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi: spitale generale; b. alte cheltuieli în domeniul sănătăţii: alte instituţii şi acţiuni sanitare.
27. 9. Cultură, recreere şi religie: a. servicii culturale: biblioteci publice comunale, orăşeneşti, municipale; muzee; instituţii publice de spectacole şi concerte; şcoli populare de artă şi meserii50; case de cultură; cămine culturale; centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale; consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice; alte servicii culturale; b. servicii recreative şi sportive: sport; tineret; întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement; c. servicii religioase; d. alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei.
28. 10. Asigurări şi asistenţă socială: a. asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi: asistenţă socială în caz de invalidităţi; b. asistenţă socială pentru familie şi copii51; c. ajutoare pentru locuinţe; d. creşe; e. prevenirea excluderii sociale: ajutor social; cantine de ajutor social; f. alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale.
29. 11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică: a. locuinţe: dezvoltarea sistemului de locuinţe; alte cheltuieli în domeniul locuinţelor; b. alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice: alimentare cu apă; amenajări hidrotehnice; c. iluminat public şi electrificări rurale; d. alimentare cu gaze naturale în localităţi; e. alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
30. 12. Protecţia mediului: a. salubritate şi gestionarea deşeurilor: salubritate; colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor; b. canalizare şi tratarea apelor reziduale.
31. 13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă: a. acţiuni generale economice şi comerciale: prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor; stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii; programe de dezvoltare regională şi locală; alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale.
32. 14. Combustibil şi energie: a. energie termică; b. alţi combustibili; c. alte cheltuieli privind combustibilii şi energia.
33. 15. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare: a. agricultură: protecţia plantelor şi carantina fitosanitară52; alte cheltuieli în domeniul agriculturii.
34. Transporturi: a. transport rutier: drumuri şi poduri; transport în comun; străzi; b. alte cheltuieli în domeniul transporturilor.
35. Alte acţiuni economice: a. Fondul Român de Dezvoltare Socială; b. zone libere; c. turism; d. proiecte de dezvoltare multifuncţională; e. alte acţiuni economice.

    Am menţionat aceste cheltuieli pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra bugetelor locale, sub aspectul destinaţiei sumelor programate. Se poate concluziona în sensul unei diversităţi de cheltuieli, ca urmare a descentralizării unor servicii şi a reţinerii la bugetul de stat numai a cheltuielilor majore. Se poate observa că cheltuieli având aceeaşi natură, de exemplu, cele social-culturale, se regăsesc şi în bugetul statului şi în cel al asigurărilor sociale de stat, fără a exista însă interferenţe. Cheltuielile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării

legislaţiei fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice. Cheltuielile sunt în cuantumuri diferite de la o unitate administrativ-teritorială la alta, în funcţie de nevoile comunităţii, de gradul de dezvoltare economică, de problemele sociale existente etc. În oraşele mari prevalează cheltuielile pentru perfecţionarea autorităţilor şi serviciilor publice ce alcătuiesc administraţia publică locală, cheltuielile generate de creşterea populaţiei, corelat cu dezvoltarea industriei cheltuielile pentru modernizare şi urbanism, pentru protecţia mediului înconjurător. În localităţile mai mici, cheltuielile sunt programate, mai ales, pentru a satisface nevoile publice de învăţământ, sănătate, dezvoltare publică şi locuinţe – modernizarea pieţelor, străzilor, alimentarea cu apă, canalizare, introducerea de gaze naturale. Uniformitatea legii finanţelor publice locale nu poate să schimbe înfăţişarea diferită a localităţilor rurale, tot mai dependente de sumele alocate de la bugetul statului.

7. Controlul execuţiei bugetare

Controlul execuţiei bugetare este integrat controlului financiar, organizat în baza actelor normative speciale. Interesează, raportat la tema supusă analizei noastre, controlul extern, exercitat de organele puterii de stat, mai puţin controlul intern. Vom analiza, în raport cu cele trei categorii de organe ale puterii de stat, următoarele forme  ale controlului financiar:

- controlul legislativ sau parlamentar;

- controlul administrativ (de specialitate);

- controlul judiciar.

1. Controlul parlamentar. Parlamentul are competenţa de a dezbate şi de a aproba contul anual general de execuţie a bugetului de stat, la care trebuie anexate şi bugetele ordonatorilor principali de credite, contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, conturile anuale de execuţie ale bugetelor fondurilor speciale, având ca scop descărcarea autorităţilor executive de gestiunea financiară a acestor bugete.
2. Controlul administrativ (de specialitate financiară). Este cel care poate asigura o verificare completă, de specialitate, asupra execuţiei bugetare, în toate dimensiunile sale şi este exercitat de organele de specialitate financiară.

- Controlul exercitat de Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este autoritatea publică de control care exercită auditul financiar extern, certifică conturile de execuţie bugetară ale entităţilor auditate prevăzute la art. 18-19 din Legea nr. 94/1992. Este o instituţie publică autonomă, singura entitate care îi poate „dirija” activitatea fiind Parlamentul, în sensul stabilit de Constituţie şi în Legea nr. 94/1992.

Atribuţiile sale de control financiar (audit financiar extern), modul de exercitare, entităţile supuse auditului sunt cele prevăzute în legea sa organică nr. 94/1992 şi au ca scop certificarea conturilor53, după expirarea anului bugetar, ca regulă, spre deosebire de autorităţile executive, care fac doar o descărcare provizorie.

- Controlul exercitat de Guvern. Guvernul este organ cu competenţă generală în domeniul finanţelor publice, el fiind cel care girează resursele financiare ale statului; au importanţă dispoziţiile juridice care îi dau competenţa de a analiza lucrările privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat, al BASS şi ale conturilor anuale de execuţie ale bugetelor fondurilor speciale, elaborate şi prezentate de Ministerul Finanţelor Publice.

1. Controlul exercitat de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Este organul administraţiei publice centrale, de specialitate financiară, atribuţiunile sale vizând întregul proces bugetar, cu privire la toate bugetele din sistemul unitar de bugete. Aria controlului său vizează toate componentele structurale ale finanţelor publice, acesta luând mai multe forme, analizate într-un capitol distinct.
2. Controlul exercitat de celelalte structuri ale administraţiei publice. Un rol esenţial îl au ordonatorii principali de credite, în accepţiunea reglementărilor financiare, atribuţiunile şi responsabilităţile lor fiind reglementate prin actele normative financiare (aici, prioritar, încasarea veniturilor publice şi respectarea cerinţelor în efectuarea cheltuielilor publice). În virtutea legii, ei sunt obligaţi să organizeze şi să exercite controlul financiar preventiv în interiorul instituţiei publice (propriu) cu privire la actele şi operaţiunile derulate de aceasta, privitoare la utilizarea

fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public, determinate potrivit OG. nr. 119/1999.

1. Controlul judiciar. Avem în vedere controlul exercitat de instanţele judecătoreşti specializate, pentru stabilirea răspunderii juridice pentru modul defectuos de administrare şi gestionare a patrimoniului public de către entităţile54 supuse auditului financiar extern al Curţii de Conturi şi al altor entităţi. Instanţele judecătoreşti, după revizuirea Constituţiei, sunt singurele entităţi competente cu soluţionarea acestor litigii.