În timpurile vechi, pe teritoriul Nigeriei de astăzi au fiinţat statele Kanem-Bornu, Yoruba, Benin şi Haussa. În secolele XI şi XVI, pe teritoriul Nigeriei s-a răspândit religia islamică. Delta fluviului Niger devine, în secolul XVII-XVIII principala piaţă de sclavi a Africii Occidentale. De fapt, încă din secolul XVI coastele Nigeriei sunt străbătute de neguţătorii de sclavi portughezi, olandezi şi englezi. Disputa dintre puterile colonizatoare asupra acestei zone geografice se sfârşeşte cu victoria britanicilor, care transformă oraşul Lagos în colonie britanică, în anul 1861.
În 1886 oraşul Lagos îşi schimbă statutul în acela de protectorat[1].
Valea râului Niger este exploatată de Compania Naţională Africană, devenită ulterior Royal Niger Company, a cărei activitate încetează în 1899.
În 1900 sunt organizate, pe teritoriul Nigeriei de azi, două protectorate britanice - Nordul Nigeriei şi Sudul Nigeriei, căreia i se alătură Lagos-ul. Cele două protectorate se unesc în 1914 într-o singură colonie mai mare. În 1954 Nigeria devine o federaţie, iar din anul 1960, în 3 octombrie, îşi proclamă independenţa în cadrul Commonwealth-ului britanic. La 1 octombrie 1963 se transformă în republică federală, primul său preşedinte fiind Nnamdi Azikiwe. Istoria Nigeriei - cel mai mare stat african ca populaţie - în perioada ce a urmat obţinerii independenţei, a fost marcată de o serie de evenimente. Dintre acestea menţionăm: preluarea puterii de către militarii conduşi de generalul Yakubu Gowon (1966), sciziunea Biafrei (1970), preluarea puterii de către alte grupuri militare conduse de generalul Olusegun Obasanjo (1975), alegerea unui nou preşedinte civil, Shehu Shagari (1970), o nouă lovitură de stat militară condusă de generalul Mohammedu Buhari (1983), o altă lovitură militară de stat condusă de generalul Ibrahim Babangida (1985), regimurile militare instaurate ca urmare a loviturilor de stat din 1993, 1994, care alternează cu scurte perioade de guvernare civilă. Din 1992, Nigeria este împărţită în 30 de provincii şi 589 de guvernorate locale. Actualul Preşedinte şi şef al Guvernului este Abdusalam Abubakar (9 iunie 1998).
Actuala Constituţie a Nigeriei a fost promulgată în 1989. Ea este o formă revizuită a Constituţiei din 1979, modificată, după legile de stat militare din 1983 şi 1985.
Actuala Constituţie a fost pregătită de Adunarea Constituantă, ale cărei lucrări au început în mai 1988. Ea era compusă în total din 567 membri, dintre care 117 numiţi de guvernul federal şi 450 aleşi de către consiliile locale. Limitele puterilor Adunării Constituante au fost definite de şeful statului, generalul Babangida, care a precizat că ea nu va putea modifica sistemul bipartid asupra căruia se convenise, nici să fie create noi state ori să fie modificat sistemul prezidenţial. Lucrările Adunării s-au desfăşurat în cadrul unor comisii. Pe parcursul lucrărilor s-au manifestat divergenţe între musulmani, care doreau extinderea tribunalelor Sharia până la nivel federal, şi populaţia creştină care doreau o totală interzicere a tribunalelor de tip Sharia[2].
La 3 mai 1989, Adunarea Constituantă a terminat elaborarea proiectului de Constituţie, iar interdicţia constituirii partidelor politice a fost ridicată. Un număr de partide au fost constituite, dar dintre acestea numai două urmau să fie aprobate. Totodată, au fost arestaţi o serie de foşti politicieni, împotriva cărora fuseseră îndreptate lovituri de stat militare, considerându-se că aceştia nu respectaseră interdicţia constituirii de partide. În final, Adunarea Constituantă a adoptat un sistem tripartit de guvernare şi a recunoscut principiul separaţiei puterilor, implicând autorităţile federale la nivelul statelor şi la nivel local. La nivel naţional nu a fost considertă posibilă adoptarea unui sistem dualist în Nigeria, împărţindu-se prerogativele de guvernare între autorităţile centrale şi cele ale statelor, după modelul consacrat de Constituţia S.U.A.
Constituţia Nigeriei, în forma actuală, cuprinde 331 de articole şi şapte anexe. Ordinea tratării problemelor este următoarea: prevederi generale, obiectivele şi direcţiile principale ale politicii statului, cetăţenia, drepturile fundamentale, legislativul (legislatura, Adunarea Naţională, Camera Adunării Statelor), executivul (executivul federal, executivul la nivelul statelor), instanţele judecătoreşti, consiliile guvernării locale, capitala federală, prevederi suplimentare şi diverse.
Potrivit Constituţiei Nigeriei, această ţară este un stat federal, dar în acelaşi timp un stat a cărui suveranitate este indivizibilă, în care prevalează supremaţia Constituţiei. Din punct de vedere al organizării, Nigeria cuprinde 21 de state şi teritoriul capitalei Nigeriei: Akwa Ibon, Anambra, Bauchi, Bendel, Benue, Vorno, Cross River, Gongola, Imo, Kaduna, Kano, Katsina, Kwara, Lagos, Niger, Ogun, Ondo, Oyo, Plateau, Rivers şi Sokoto.
În ceea ce priveşte puterile, Constituţia specifică în mod expres că puterea legislativă aparţine Adunării Naţionale, compusă din Senat şi Camera Reprezentanţilor; puterea executivă la nivel naţional aparţine Preşedintelui, pe care o poate exercita direct sau prin guvernul federaţiei, iar la nivel local ea aparţine guvernatorilor şi guvernelor locale.
În ceea ce priveşte puterea judecătorească, se precizează că aceasta aparţine tribunalelor, care sunt Curtea Supremă a Nigeriei, curţile de apel, înaltele curţi federale, Curtea de apel Sharia, înaltele curţi ale statelor, curţile Sharia de apel ale statelor, şi alte instanţe.
Cu privire la cetăţenie, sunt de remarcat acele prevederi care dispun că toţi locuitorii Nigeriei au o singură cetăţenie - cetăţenia nigeriană, care poate fi dobândită fie prin naştere, fie prin beneficiul naturalizării.
Constituţia Nigeriei enumeră o serie de drepturi fundamentale ale omului, printre care dreptul la viaţă, dreptul la demnitatea persoanei umane, dreptul la libertatea personală, dreptul de a fi audiat, dreptul la viaţă personală, la libertatea expresiei, a religiei, dreptul de a se deplasa, interzicerea oricăror discriminări ş.a.
Aşa cum s-a arătat, Adunarea Naţională a Nigeriei se compune din două Camere: Senatul şi Adunarea reprezentanţilor. Senatul cuprinde 109 membri. El se compune din trei senatori de fiecare stat şi unul din partea Capitalei teritoriului federal, Abuja, aleşi pe termen de patru ani.
În actuala Adunare Naţionlă, Partidul democratic popular (majoritar), care a obţinut 56,4% din voturi, deţine 215 mandate[3].
Adunarea Naţională se compune din 360 de deputaţi aleşi pe circumscripţii, pe o durată de patru ani.
În afara Adunării Naţionale cu cele două componente ale sale, în Nigeria mai fiinţează şi o Cameră legislativă în fiecare stat membru al federaţiei, având dreptul de a dezbate şi elabora legi aplicabile numai pe teritoriul statului în cauză.
Puterea executivă aparţine Preşedintelui Federaţiei Nigeriene, care este şi şeful statului şi comandantul suprem al forţelor armate. Pentru ca o persoană să fie aleasă în această funcţie, trebuie să fie cetăţean nigerian prin naştere şi să fi împlinit vârsta de 35 de ani. Actualul preşedinte al Nigeriei este Olusegun Obasanjo, de la 29 mai 1999.
Organizarea alegerilor este stabilită de Comisia naţională electorală. Alegerile se desfăşoară sub forma unui scrutin, la care participă membrii Adunării Naţionale şi membrii adunărilor statelor, fiind necesar numai votul majorităţii simple a celor prezenţi.
Constituţia Nigeriei prevede posibilitatea numirii unui vicepreşedinte al Federaţiei Nigeriene. Atât Preşedintele, cât şi vicepreşedintele, pot fi înlăturaţi din funcţie ca urmare a unei proceduri în care rolul hotărâtor revine Adunării Naţionale, ca urmare a solicitării scrise a cel puţin unei treimi din membrii acesteia, prin care li s-ar aduce învinuiri grave.
Demiterea unuia sau altuia dintre cei doi demnitari nu poate avea loc decât ca urmare a unei moţiuni, adoptată cu o majoritate de două treimi. În asemenea situaţie, preşedintele Senatului va desemna o comisie compusă din şapte persoane pentru a învestiga acuzaţiile aduse, cel căruia i se aduce acuzaţia având dreptul de a se apăra. În termen de 3 luni de zile comisia urmează să prezinte un raport Adunării Naţionale. În cazul în care acuzţiile sunt considerate neîntemeiate, nu se va întreprinde nici o procedură ulterioară. În situaţia în care, însă, acuzaţiile ar fi considerate întemeiate, fiecare Cameră va lua în dezbatere raportul, în termen de 14 zile. Printr-o rezoluţie adoptată cu votul a două treimi ai membrilor fiecărei Camere va putea fi adoptat raportul comisiei, cel în cauză (preşedintele sau vicepreşedintele) urmând să fie destituit din funcţie.
În ceea ce priveşte miniştrii guvernului federal, ei sunt numiţi de Preşedinte, în conformitate cu prevederile Constituţiei, în Nigeria neexistând funcţia de prim ministru.
La nivelul statelor, funcţia executivă se exercită de guvernatorii statelor, care sunt aleşi conform unei proceduri stabilite de Constituţie.
Puterea judecătorească aparţine instanţelor judecătoreşti, în fruntea cărora se află Curtea Supremă a Nigeriei, care are şi prerogative de Curte Constituţională. De asemenea, la nivelul statelor există curţi supreme, curţi de apel şi tribunalele Sharia, care judecă potrivit dreptului musulman.
La nivel local funcţionează consiliile de guvernământ locale, alese pe trei ani, a căror competenţă se extinde asupra problemelor de interes local. În fruntea acestora se află un preşedinte şi un vicepreşedinte.
[1] Horia C.Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Statele lumii de la A la Z, ediţia 8-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2002, pag.411.
[2] Constitutions of the Countries of the World, editors: Albert P.Blaunstein, Gisberg H.Flanz, vol.22, The Federal Republic of Nigeria, Supplement 198701990 by Carol Tenney, Issued October 1990, Oceana Publications, Inc., Dobbs Ferry, New York, pag.1 şi urm.
[3] http://www.electionworld.of/election