Teritoriul Tanzaniei de astăzi a fost populat, în mileniul I după Christos, de triburile bantu. Pe coastele ţării, în secolul VII-VIII s-au aşezat populaţii arabe, iar apoi, în secolul XVI-XVIII - colonizatorii portughezi.
Insulele Zanzibar, care din 1858 dobândesc statutul unui sultanat autonom, devin în 1890 protectorat britanic. Cam în aceeaşi perioadă, Tanganika este inclusă în componenţa Africii germane de Est. În urma primului război mondial, când Germania şi-a pierdut coloniile, Tanganika capătă statutul de teritoriu sub mandat al Ligii Naţiunilor, fiind administrată de Marea Britanie. Din 1946 mandatul Ligii Naţiunilor este înlocuit cu tutela O.N.U., în conformitate cu prevederile Cartei O.N.U. Independenţa statului Tanganika este proclamată la 9 decembrie 1961, dar ca urmare a dobândirii independenţei şi de către Zanzibar (10 decembrie 1963), Tanganika se uneşte cu Zanzibar-ul la 24 aprilie 1964, luând numele de Republica Unită Tanzania. Primul preşedinte al ţării devine Julius Nyerere, liderul Mişcării de Eliberare Naţională din perioada luptei pentru independenţă, personalitatea sa dominând viaţa politică a ţării o perioadă de 20 de ani, fiind reales succesiv ca preşedinte în 1965, 1970, 1975 şi 1980. Personalitatea preşedintelui tanzanian este legată de fundamentarea unei doctrine socialist-creştine, considerată singura în măsură să asigure progresul naţiunii, ca şi prin elaborarea şi sprijinirea Declaraţiei de la Arusha (oraş în Nordul Tanzaniei, unde a fost proclamată această Declaraţie)[1].
Concepţia Preşedintelui Tanzaniei avea în vedere edificarea unui socialism rural, ce urma să se înfăptuiască prin intermediul, în special, al cooperativelor rurale (Ujamas). Din 1977, Tanzania trece în mod oficial la sistemul unui singur partid - Partidul Revoluţionar din Tanzania proclamându-se singurul partid legal. În perioada 1978-1979, Tanzania este angajată într-un conflict militar cu Uganda, contribuind la răsturnarea Preşedintelui Idi Amin. Din 1985, Ali Hassan Mwinyi devine preşedinte, Nyerere păstrând numai funcţia de şef al Partidului Revoluţionar din Tanzania. Din 1992 este adoptat sistemul pluripartid. Actualul şef al statului este Yakaya Kikwete, investit la 21 decembrie 2005.
Actuala Constituţie a Tanzaniei a fost aprobată de preşedintele Nyerere, la 15 martie 1985[2]. Ea înlocuieşte Constituţia provizorie din 1975. Constituţia Tanzaniei în noua sa formă cuprinde 151 articole, divizate în mai multe capitole şi secţiuni. Ordinea tratării problemelor este următoarea: preambul, republica unită şi poporul, obiectivele importante şi structurile de bază ale orientării problemelor statului, drepturi şi îndatoriri, guvernarea republicii unite (preşedintele, primul ministru, Cabinetul şi guvernul), Parlamentul Republicii, procedura legislativă ş.a.
Constituţia Republicii Unite Tanzania proclamă că Republica Unită Tanzania reprezintă un stat democratic şi socialist, întemeiat pe principiul mono-partid. Constituţia reafirmă adeziunea Tanzaniei la principiile democraţiei, precizând însă, totodată, că cel mai important obiectiv al guvernului va fi asigurarea bunăstării poporului, guvernul fiind responsabil faţă de popor. În acelaşi timp, Republica proclamă respectul pentru drepturile omului, supremaţia legilor, dezvoltarea planificată a economiei naţionale, dreptul fiecăruia la muncă, la respectul demnităţii şi intenţia conducerii ţării de a oferi şanse egale tuturor cetăţenilor.
În secţiunea consacrată drepturilor şi libertăţilor se face menţiune despre egalitatea în drepturi, dreptul la viaţă, libertatea de deplasare, libertatea de gândire şi conştiinţă, dreptul la muncă, secţiunea respectivă precizând în acelaşi timp că cetăţenii tanzanieni au şi obligaţii faţă de comunitate, printre care aceea de a se angaja într-o muncă productivă, de a respecta legile, de a ocroti proprietatea publică, de a proteja unitatea naţională a ţării.
În ceea ce priveşte autorităţile statului, Constituţia prevede că în fruntea statului se află Preşedintele Republicii Unite Tanzania, care este totodată şef al statului, şef al guvernului şi comandant suprem al forţelor armate. După cum se precizează în art.33 alin.(3), "întreaga autoritate a guvernului Republicii Unite Tanzania, cu privire la toate problemele uniunii, precum şi cu privire la orice alte probleme care privesc Tanzania, se află sub jurisdicţia Preşedintelui Republicii Unite Tanzania".
Preşedintele este ales prin vot direct de către popor, pe termen de cinci ani, la propunerea Comitetului Executiv Naţional al partidului de guvernământ, el putând fi reales. În cazul în care Preşedintele este împiedicat să-şi exercite atribuţiile, ori postul devine vacant, interimatul funcţiei prezidenţiale se asigură în următoarea ordine: primul vicepreşedinte, al doilea vicepreşedinte, preşedintele Adunării Naţionale, preşedintele Curţii de Apel al Republicii Unite Tanzania.
Constituţia Republicii Unite Tanzania prevede existenţa funcţiei de prim-ministru, care este desemnat de Preşedintele Republicii, ca şi ceilalţi membri ai Cabinetului.. Preşedintele Republicii prezidează de regulă şedinţele Cabinetului şi numai când nu poate fi prezent este înlocuit de unul din vicepreşedinţi.
Miniştrii sunt selectaţi de Preşedintele Republicii, cu consultarea primului ministru.
Sistemul parlamentar tanzanian este unicameral, în Tanzania existând o singură Cameră - Adunarea Naţională -, compusă din 274 de membri. Dintre aceştia, 232 sunt aleşi în mod direct prin vot universal, pe timp de 5 ani, iar 42 membri sunt numiţi de Preşedintele Republicii dintre care 37 locuri sunt rezervate femeilor. Procurorul General al Republicii face parte de drept din Parlament[3]. Sesiunile parlamentare sunt convocate la propunerea Parlamentului sau a Preşedintelui Republicii. Ele sunt conduse de către preşedintele Adunării Naţionale (Speaker), locţiitorul acestuia sau, în lipsa lor, de un alt membru al Parlamentului, desemnat în acest scop. Din totalul deputaţilor, 244 aparţin Partidului statului revoluţionar, partidul de guvernământ din Tanzania.
De regulă, quorumul lucrărilor Parlamentului este de jumătate plus unu din numărul membrilor Parlamentului, cu excepţia unor cazuri când s-ar stabili necesitatea unei alte majorităţi. Preşedintele (Speaker-ul) sau persoana care îi ţine locul nu au dreptul să voteze decât în situaţia în care voturile ar fi împărţite (balotaj, paritate), caz în care votul lor este precumpănitor.
În cadrul Parlamentului tanzanian există opt comisii de specialitate, ale căror atribuţii şi număr de membri sunt stabilite de către Adunarea Naţională pe calea unor regulamente de procedură. Procedura parlamentară implică concurenţa a doi factori: Adunarea Naţională şi Preşedintele Republicii.
Preşedintele Republicii are dreptul să respingă legile votate de Parlament, afară de cazul în care legea întruneşte cel puţin două treimi din numărul membrilor Parlamentului. Preşedintele, într-un termen de şase luni, are posibilitatea - după ce i-a fost retrimis textul legii - fie să o accepte, fie să dizolve Parlamentul.
Preşedintele Republicii este ales de partid, pentru a servi maximum două mandate succesive. El îşi desemnează vicepreşedinţii dintre membrii Adunării Naţionale, iar în situaţia în care Preşedintele provine din Tanzania, primul vicepreşedinte trebuie să fie originar din Zanzibar. Al doilea vicepreşedinte îndeplineşte şi funcţiile de prim-ministru.
[1] Horia C.Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Statele lumii de la A la Z, ediţia 8-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2002, pag.551.
[2] Constitutions of the Countries of the World, editors: Albert P.Blaunstein, Gisberg H.Flanz, vol.22, United Republic of Tanzania, by Brun-Otto Bryde, Albert P.Blaunstein, Issued June 1986, Oceana Publications, Inc., Dobbs Ferry, New York, pag.1 şi urm.
[3] Union Interparlémentaire, Chronique des élections parlémentaires, vol.30, juillet 1995 - décembre 1996, Génève, 1997, pag.249.