Tutela administrativă se exercită pe două dimensiuni : tutela asupra existenţei organelor tutelare şi tutela asupra activităţii acestora1.
Tutela asupra existenţei organelor tutelare cunoaşte o formă dură, în care organul de tutelă are dreptul să dispună demiterea sau dizolvarea organului tutelat, şi o formă liberală , în care organul de tutelă nu dispune decât de o acţiune disciplinară , deci de dreptul de a sesiza o jurisdicţie, în vedere demiterii sau a dizolvării organului tutelat, decizia revenind judecătorului , independent , imparţial şi inamovibil. Forma liberală poate fi înăsprită prin instituţia suspendării de drept a organului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară, prin dreptul organului de tutelă de a dispune suspendarea organului tutelat împotriva căruia exercită acţiunea disciplinară sau doar dreptul acestuia de a cere instanţei suspendarea.
Tutela asupra activităţii organului tutelar priveşte, în principiu, actele în regim de putere publică ale 9autorităţilor autonome, şi anume actele administrative şi contractele administrative. Se exclud actele în regim de drept privat, pe care colectivităţile teritoriale locale le le fac exclusiv în temeiul capacităţii de drept privat , fără utilizarea prerogativelor de putere publică , pentru care acest control special de tutelă administrativă nu s-ar justifica , ar apărea drept excesiv.
Tutela asupra activităţii organului tutelar îmbracă mai multe forme. Cea mai dură este aceea în care organul de tutelă dispune de dreptul de aprobare (actul organului autonom nu intră în vigoare decât după ce este comunicat organului de tutelă şi aprobat de aceasta) şi de dreptul de substituire (organul de tutelă, în cazul în care nu aprobă actul, precum şi în ipoteza pasivităţii organului autonom, care nu adoptă un act, emite el însuşi actul). Practic, această formă extrem de dură duce la sufocarea tutelei administrative, organul de tutelă putând oricând să facă să prevaleze voinţa sa. O a doua formă, atenuată, constă în a recunoaşte numai un drept de aprobare a actelor , neînsoţit şi de dreptul de substituire. O a treia formă , mai liberă, este aceea în care organul de tutelă dispune doar de dreptul de a anula un act al organului tutelat. Prin urmare, actul intră în vigoare fără a avea nevoie de vreo aprobare , dar poate fi lipsit ulterior de efecte juridice, în principiu numai pentru motive de ilegalitate. Tăcerea organului de tutelă , lipsa de reacţie, are semnuficaţii diferite în funcţie de sistem, după cu dispune de dreptul de aprobare (tăcerea semnificând respingerea actului, care nu poate intra în vigoare) sau de dreptul de anulare (dacă nu exercită acest drept, actul continuă să producă efecte juridice).
O a patra formă este mai liberă, organul de tutelă nedispunând decât de dreptul de a sesiza judecătorul împotriva unui act pe care îl apreciază drept ilegal, cerându-I acestuia să îl anuleze. Ultima formă poate cunoaşte variante mai dure, prin consacrarea suspendării pe drept a actului atacat, a dreptului organului de tutelă de a suspenda actul atacat sau a dreptului sau de a cere judecătorului suspendarea respectivului act. Oricum, este de observat că nici în forma cea mai dură, când, practic, autonomia dispare, nu există, totuşi dreptul de înjoncţiune fii de esenţa autonomiei posibilitatea autorităţii autonome de a emite când şi cum vrea un anumit act, indiferent de poziţia ulterioară a organului de tutelă.
Tutela administrativă se poate exercita de un organ al administraţiei de stat centrale (Guvernul, Ministerul de Interne) sau teritoriale (Prefectul).
În cazul regimului administrativ de autonomie locală, statul rămâne un stat unitar, dar un stat unitar complex, recunoscând existenţa şi altor subiecte de drept public investite cu putere de comandă asupra populaţiei de pe un anumit teritoriu şi dispunând de propriile autorităţi administrative.
Prezenţa tutelei administrative este o deosebire esenţială între statul unitar care recunoaşte autonomia locală şi statul federal, instituţia tutelei fiind de neconceput în raporturile dintre federaţie şi componentele sale.
Autonomia locală există atât între colectivităţile teritoriale locale şi stat, cât şi între colectivităţile locale între ele, indiferent de nivelul la care sunt situate. În plus, tutela administrativă nu există decât în raporturile între stat şi colectivităţile teritoriale locale, iar nu între colectivităţile teritoriale între ele.
O colectivitate teritorială locală situată la un nivel superior nu poate exercita nici un fel de tutelă asupra colectivităţilor teritoriale locale inferioare, aflate pe cuprinsul teritoriului său.
1 Corneliu Liviu Popescu, Op.cit, pag.53