1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În vederea a realizării sarcinilor ce le revin – satisfacerea intereselor generale ale societăţii – serviciilor publice adoptă sau emit acte juridice şi săvârşesc fapte materiale (administrative) producătoare de efecte juridice, în scopul naşterii , modificării sau stingerii raporturilor juridice de drept administrativ dar şi al altor ramuri de drept. Considerând că serviciile publice prin care se realizează sarcinile puterii executive sunt : organe ale administraţiei publice, vor fi studiate aci doar acele acte emise de primele două servicii publice.

Începând cu legile în care s-au menţionat pentru prima  dată actele care formează obiectul controlului de tutelă administrativă studiul de faţă va ajunge până azi , având în vedere numai Legea  a administraţiei locale.

Astfel , legea nr.167 pentru organizarea administraţiei locale din 3 august 0929 prin intermediul articolelor  345 respectiv 411 stabilea actele autorităţilor locale supuse controlului tutelar.

Articolul 345 cuprindea  următoarele dispoziţii cu privire la actele autorităţilor locale supuse controlului tutelar :

  1. regulamente comunale , municipale şi judeţene;
  2. dările şi împrumuturile;
  3. actele de dispoziţiune privitoare la patrimoniul satului, comunei , municipiului şi judeţului precum : vânzările, cumpărările, schimburile, ipotecile , donaţiile ;
  4. arcudările şi încheierile pe un teren mai lung de 3 ani ale bunurilor care aparţin satelor , comunelor , municipiilor şi judeţelor;
  5. tranzacţiile şi compromisurile relativ la averi mobiliare şi imobiliare , renunţări şi recunoaşteri de asemenea dări;
  6. lucrările , întreprinderile şi furniturile când angajează cheltuieli peste prevederile bugetare ale unui an1 .

Art. 411 adaugă alte acte supuse controlului ,,darurile legate de averi mişcătoare şi nemişcătoare făcute satelor, comunelor , municipiilor, judeţelor”.

Legea din 1933 pentru organizarea comitetelor de reviziune 2 prin art. 42 reduce controlul tutelar numai pentru bugete , împrumuturi, înstăinări , conexiuni  şi regulamente.

Astăzi unităţile administrative, prin organele lor reprezentative, exercită două feluri de atribuţii :

  • atribuţii de drept public în virtutea cărora exercita, în condiţii legale, autoritatea administrativ – teritoriale stabilite, având drepturi de ,,comandă” asupra celorlalte persoane juridice şi fizice din teritoriu;
  • atribuţii de drept privat, ca persoane juridice civile fiind proprietare ale bunurilor ce constituie domeniul lor privat.

Aceste două categorii de atribuţii nu înseamnă două personalităţi juridice. Comunele, oraşele şi judeţele au o singură personalitate juridică, dar fac două tipuri de acte juridice : acte de autoritate şi acte de gestiune.

Actele administrative de autoritate sunt actele juridice adoptate sau emise de un serviciu public în mod unilateral , în baza şi în vederea executării legii, pentru naşterea , modificarea sau stingerea unor raporturi juridice 3.

Actele administrative de autoritate se mai numesc şi acte administrative de putere publică. Se mai numesc aşa pentru că ele emană de la o autoritate publică legislativă, executivă sau judecătorească – executarea lor este asigurată de puterea publică , iar nerespectarea prevederilor lor atrage sancţionarea celor în culpă.

Actele administrative de autoritate (de putere publică) se împart , la rândul lor, în acte administrative de autoritate cu caracter normativ (acte normative) şi acte administrative de autoritate cu caracter individual (acte individuale).

Acte administrative de gestiune sunt acte juridice încheiate de serviciile publice administrative pentru exploatarea şi dezvoltarea proprietăţii publice (domeniul public) al statului, judeţului sau comunei, cu particularii (persoane fizice şi juridice, române ori străine), pentru că statul, judeţul sau comuna, având conducerea propriilor patrimonii fac, în această calitate acte patrimoniale bilaterale.

Pe lângă cele două tipuri de acte administrative se pot întâlni şi  acte administrative cu caracter jurisdicţional adică acele acte emise de organele de jurisdicţie ce funcţionează în cadrul organelor administraţiei publice, competente, potrivit legii, să soluţioneze anumite conflicte juridice apărute între organele administraţiei publice (servicii publice) şi particulari (persoane fizice sau juridice). Aceste acte juridice, după organul care le emite, sunt acte administrative, iar după efectele pe care le produc sunt acte de jurisdicţie.

Însă , luând în considerare scopul instituţiei tutelei administrative, de a asigura respectarea legii de către autorităţile locale autonome înzestrate cu exerciţiul puterii publice, rezultă că pot forma obiectul tutelei administrative numai actele juridice în regim de putere publică , nu şi actele juridice de drept privat (actele de gestiune).astfel chiar din Constituţie se prevede în art. 122, alin. 4 că ,,prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal”.

Pentru a întări articolul din Constituţie, Legea nr.215/2001 legea administraţiei publice locale prevede  în art. 135 alin.1 că ,,urmare a exercitării controlului asupra localităţii actelor adoptate  sau emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene, precum şi de preşedintele consiliului judeţean, prefectul poate ataca în faţa instituţiei de contencios administrativ aceste acte în termen  de 30 zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale, cu excepţia celor de gestiunea curentă. Actul atacat este suspendat de drept”.

În sfera actelor adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale sunt incluse atât actele administrative adoptate de consiliul local şi de consiliul judeţean numite hotărâri , acte  administrative emise de primar numite dispoziţii  cât  şi actele emise de preţ de preşedinte consiliului judeţean numite dispoziţii, deşi acesta nu are calitatea de autoritate publică  locală.

Privit art.27(1) din Legea 215/2001, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor locale şi judeţene dacă le consideră ilegale,  iar suspendarea actului administrativ de autoritate intervine prin efectul legii.

Controlul legăturii actelor administrative este determinat cerinţele principiului legalităţii care guvernează întreaga activitate a serviciilor publice administrative de autoritate, cu respectarea prevederilor legii.

Pentru a înţelege mai bine unde se situează controlul de tutelă administrativă, Valentin Prisăcaru prezintă forme ale controlului1.

Controlul legalităţii actelor administrative de autoritate se exercită pe cale administrativă la cerere sau din oficiu. În cazurile în care controlul legalităţii se exercită la cerere este recurs administrativ  iar dacă acest control se exercită din oficiu este  control administrativ. La rândul său recursul administrativ este de două feluri  recurs graţios şi recurs ierarhic.

În afară de recursul administrativ , legalitatea actelor administrative de autoritate mai este asigurată şi prin  recursul cantencios , care se exercită , la cerere, de către instituţiile judecătoreşti de cantencios administrativ  sau cele de drept comun, potrivit legii.

Controlul administrativ , adică controlul exercitat de organele administraţiei  publice este de 3 feluri: control intern, control ierarhic  şi  control exercitat , în condiţiile legii, de anumite organe.

Cel din urmă control este controlul de legalitate exercitat de prefect, autorul considerând că acest control nu poate fi nici control intern şi nici control ierarhic deoarece prefectul nu face parte din organele a căror acte le controlează şi, deci , nu efectuează un control intern, după cum nu poate fi socotit nici organ ierarhic al organelor a căror acte sunt supuse controlului acestuia – prefectul – ca să efectueze  un control ierarhic.

Astfel , prefectul, ca reprezentant al Guvernului ,în exercitarea controlului de tutelă administrativă are dreptul de a ataca , la instanţe de contencios administrativ, actele autorităţilor publice locale dacă le consideră ilegale.

 

1 Legea nr. 167 pentru organizarea administraţiunii locale din 3 august 1929

2 Legea nnr.95 pentru organizarea comitetelor de revizie din aprilie  1933

3 Valentin I. Prisăcaru, Contenciosul administrativ român , ediţia a II-a revăzută şi adăugită de autor Editura All Beck, Bucureşti, 1998, pag.77

1 Idem, Contenciosul administrativ român, pag. 113-120

Loading...