1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale prevede în art. 134 că prefectul, care reprezentant al guvernului îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

  • Asigură realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, al legilor, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice
  • Exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, precum şi ale preşidenţiei consiliului judeţean, cu excepţia actelor de gestiune
  • Dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, prin organele legale abilitate
  • Asigură , împreună , cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinirea, în condiţiile stabilite prin lege , a măsurilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă, autorităţile militare şi organele locale ale Ministerului de Interne au obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme de interes naţional sau judeţean, în condiţiile legii
  • Prezintă anual Guvernului un raport asupra studiului realizării sarcinilor ce îi revin potrivit programului de guvernare, precum şi în legătură cu controlul exercitat asupra legalităţii actelor autorităţilor administrative publice locale.

În ultimul alineat ar art. 134 se prevede că prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de celelalte acte normative, precum şi însărcinările date de Guvern.

Din cele prezentate rezultă că cele mai importante atribuţii ale prefectului sunt prevăzute în legea organică a administraţiei publice locale nr. 215/2001. Tot odată , alte atribuţii ale prefectului rezultă şi din alte legi.

În afară de atribuţii , prefectul poate avea şi însărcinări. Dacă atribuţiile sunt stabilite în mod expres prin lege, însărcinările I le dă numai guvernul.

Ca urmare a exercitării controlului asupra legalităţii actelor adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene, precum şi de preşedintele Consiliului Judeţean, poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ, aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare.

În ceea ce îi priveşte pe consilieri şi primari, prefectul nu mai poate dispune, ci doar constată, prin ordine suspendarea mandatului de consilier sau primar.

În ceea ce priveşte controlul asupra secretarilor comunelor şi ai oraşelor acesta se efectuează, de regulă, în legătură cu numirea şi eliberarea lor din funcţie, precum şi sancţionarea lor disciplinară – fapt pe care presupun în mod evident, şi controlul în prealabil al activităţii acestuia.

Eliberarea din funcţie şi sancţionarea disciplinară se face , însă numai, la propunerea consiliului local.

 În legătură cu atribuţia care prevede că prefectul dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunii şi apărarea drepturilor cetăţenilor prin organele legale constituite, aceasta se referă la faptul că legiuitorul a dat, în competenţa nemijlocită a reprezentatului Guvernului, în unitatea administrativ teritorială, luarea prin ordinul său a unor asemenea măsuri.

În sfârşit, legea restrânge măsurile pe care le poate dispune prefectul la un anumit segment, respectiv la “prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor”, atribut care nu se identifică , pe deplin , cu cel al măsurilor pe care le pot lua consiliile locale, primarii sau organele de poliţie1.

Cu privire la alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de Guvern, pe care prefectul le îndeplineşte se pot face următoarele observaţii referitor la alte atribuţii se au în vedere cele rezultate din alte art. ale legii nr. 215/2001decât cele prevăzute expres în art. 134, dintre care :

  1. atacarea , în faţa instanţei de contencios administrativ, a actelor autorităţilor administrative publice locale, în cazul când consideră că acestea sunt ilegale – art. 27 şi 135;
  2. prin avizul consultativ al prefectului se face numirea şi eliberarea prin funcţie a conducătorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor – art. 133 alin. 2 ;
  3. dizolvarea consiliilor locale – art. 57;
  4. suspendarea şi încetarea mandatului de consilier – art. 59 şi 60
  5. suspendarea şi încetarea mandatului de primar – art. 72 şi 77;
  6. numirea şi eliberarea din funcţiei a secretarului –art. 84 şi 86.

Cât priveşte controlul exercitat de prefect, doctorul Mircea Preda1 susţine că acest control se exercită nu numai asupra actelor ci şi asupra persoanelor şi al autorităţilor administraţiei publice locale.

Controlul actelor vizează nu numai ilegalitatea acestora, când sunt emise de autorităţile administraţiei publice locale ci şi oportunitatea când sunt emise de către serviciile publice ale autorităţilor administraţiei centrale organizate în judeţe.

Controlul asupra persoanelor şi autorităţilor se exercită tot cu privire la conducerea serviciilor publice ale ministerelor descentralizate la nivel de judeţ cât şi cu privire la consilieri şi primari , preşedintele consiliului Judeţean, secretar precum şi la consiliile locale si judeţene.

Instrumentul juridic prin care prefectul acţionează în exercitarea dreptului de control asupra actelor sau asupra persoanelor îl constituie sesizarea şi ordinea.

Sesizarea este adresată, după caz, instituţiei de judecată (când priveşte legalitatea actelor ce constituie obiectul controlului), autorităţii administrative centrale competente să intervină, sau Guvernului.

Dispoziţiile art. 137 alin. 1 din legea nr. 215/2001 precizează că “pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin prefectului emite ordine cu caracter normativ sau individual” .

Ordinul este emis atunci când se constată suspendarea din funcţie a unui consilier local – art. 59 alin. 1 sau încetarea mandatului primarului – art.72 alin. 3, numirea , eliberarea din funcţie , precum şi sancţionarea disciplinară a secretarului consiliului local – art. 84 , 86, ori când prefectul ia act de dizolvare de drept al consiliului judeţean  - art. 111 alin. 2 sau ân catul suspendării sau încetării înainte de termen al mandatului preşedintelui consiliului judeţean – art. 119.

Ordinele prefectului sunt acte administrative de autoritate. Ele pot fi normative (conţin reguli generale de conduită, impersonale) sau individuale. Conform prevederilor art. 138, ordinul prefectului devine executorul numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică – când conţine dispoziţii normative sau de la data comunicării în celelalte cazuri – adică cele individuale.

Împotriva acestor ordine ale prefectului se poate introduce acţiunea de contencios administrativ în termen de 10 zile.

Ordinele prefectului pot fi atacate , la instanţele de contencios administrativ, aşa cum prevede art. 1 din legea contenciosului administrativ, de către orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, ori prin refuzul de a emite asemenea ordine referitoare la un drept recunoscut de lege.

În vederea exercitării controlului, prefectul are organizat în aparatul tehnic, un compartiment special , constituit din specialişti cu pregătire profesională diversă şi temeinică care supune spre aprobare şi însuşire prefectului , concluziile rezultate din control şi măsurile necesare.

Potrivit legii nr. 188/1999 privesc statutul funcţionarilor publici1 şi legii nr. 215/2001 s-a introdus prevederea răspunderii contravenţionale, civile sau penale a funcţionarilor publici.

De asemenea , potrivit legii numărul 215/2001, în art. 27 alin. 2 se prevede că “prefectul răspunde , în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene ale căror acte au fost atacate în cazul în care instanţa de contencios administrativ hotărăşte că actul administrativ a fost atacat în mod abuziv”.

Aşadar , instanţa de contencios administrativ este cea care stabileşte dacă actul a fost atacat de prefect în mod abuziv, deci aprecierea revine unei autorităţi publice din sfera altei puteri – puterea judecătorească.

Prefectul are împuternicirea acordată de lege , de a controla si de a aprecia asupra legalităţii actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene fără a avea dreptul de a anula sau modifica aceste acte.

Prin aceeaşi lege s-a conferit , celor controlaţi, instrumentul juridic corespunzător , prin care aceştia să sa apere de tendinţele abuzive în exercitarea unei astfel de împuterniciri, instrument care contribuie la sporirea corectitudinii şi responsabilităţii prefectului şi la o mai bună înfăptuire a administraţiei publice.

 

1 Ghe. Zaharia şi alţii, Op. cit , pag. 240

1 Mircea Preda, Atribuţiile prefectului conferite prin Legea nr. 69/1991, în “Dreptul” nr. 5-6 pe 1994

1 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată in Monitorul Oficial nr. 600 din 8 Decembrie 1999

Loading...