Pin It

Introducere

 

Prezentul referat prezintă componentele legislative din sistemul administrativ din Rusia- Republică federală semi-prezidențială.

Prin prezenta, voi scoate în evidenţă modalităţile de funcţionare a instituţiei statale şi faptul că această instituţie nu poate fi transplantată cu egal succes în alte sisteme administrative.

Am ales să vorbim despre Rusia deoarece este una dintre cele mai puternice din lume și cred că toți avem multe de învățat.

Rusia este cea mai întinsă țară a Europei și a Terrei, a doua putere militară a lumii, cu un potențial uriaș al resurselor, este un stat în căutarea unei noi identități, cu o societate în care totul rămâne reinventat. Se remarcă prin bogățiile sale- resurse naturale, potențialul intelectual al populației, teritoriul imens. Rusia rămâne în toate schemele posibile ale unei lumi multipolare.

 

I.Prezentarea contextelor naționale în care funcționează sistemul

RUSIA

                                                          

  • Capitala : Moscova
  • Limba oficiala : Rusa
  • Sistemul politic : Republică federală semi-prezidențială– Președinte: Vladimir Putin; Prim ministru: Dmitri Medvedev
  • Independența: 12 iunie 1990
  • Suprafața : 17.098.242 km² (locul 1 în lume)
  • Populație : 145.905.200 (locul 9 în lume)
  • PIB: 1.676 trilioane $
  • Moneda : rubla

 

  • ISTORIE

 

        Rusia sau Federația Rusă este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a noua țară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia și Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află

la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile.

        În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară independentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale a defunctei URSS.       

Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice -una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia. După prăbușirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparație cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la un număr de 143 de milioane de oameni.

  • SUBDIVIZIUNI

 

         Districtele federale ale Rusiei:Rusia este împărțită în 7 districte federale  (patru în Europa, trei în Asia).Districtele federale nu sunt unități constituente ale Federației Ruse, ci sunt folosite pentru ușurarea muncii administrative a guvernului. Unitățile constituente ale Federației Ruse sunt numite subiecte federale.Fiecare district include mai multe subiecte federale. Fiecare district federal este condus de un împuternicit prezidențial - reprezentantul plenipotențiar – care are ca sarcină oficială supravegherea agențiilor federale din regiuni.

        Crearea districtelor federale: Districtele federale au fost create în mai 2005 de președintele Vladimir Putin ca parte a unui program mai vast pentru reafirmare a autorității federale. Acest program includea modificarea modalității de alegere a Sovietului Federației, ai cărui membri sunt acum aleși indirect. Președintele Federației a căpătat dreptul să dizolve parlamentele și să demită guvernele subiectelor în cazul în care acestea nu se supun legilor federale.

        Rolul și funcționarea districtelor federale: Reprezentantul plenipotențiar și personalul din subordine constată dacă subiectele au încălcat normele și legile federale și în ce măsură. Deasemenea, ei supervizează procesul de corectare a încălcărilor regulilor și normelor, alându-se mai aproape de evenimente decât autoritățile de la Moscova. Crearea districtelor federale a ajutat la împiedicarea aplicării unor legi locale care contravin legilor federale, sau care încalcă drepturile cetățenilor, dar și la lupta împotriva autoritarismului guvernatorilor sau președinților subiectelor federale, a manipulării poliție sau justiției locale sau împotriva măsluirii alegerilor la nivelul subiectelor federale.

        Agențiile federale, în mod deosebit din sistemul judiciar, au fost acaparate de conducerile subiectelor în timpul lui Boris Elțin. Acest proces a fost oprit odată cu numirea Reprezentanților plenipotențiali, care se asigură că buna funcționare a sus-numitelor agenții nu mai este amenințată de elitele locale și de interesele lor.

        Reprezentanții plenipotențiali urmăresc punerea în aplicație a unui sistem de rotație a angajaților federali prin toate regiunile pentru a-i împiedica să devină dependenți de liderii locali.

        Districtele federale coincid în totalitate din punct de vedere teritorial cu regiunile militare ale Ministerului de Interne și parțial cu regiunile militare ale Ministerului Apărării. Această împărțire permite Reprezentanților plenipotențiali să aibă acces direct la structurile de comandă a armatei și a aparatului de securitate internă. Această organizare a fost un mesaj foarte clar adresat subiectelor federale, obligate să coopereze cu centrul. Mai mult, cei mai mulți reprezentanți plenipotențiali sunt aleși dintre foștii ofițeri de armată sau ai trupelor de securitate internă.

        În plus, mai există două orașe federale – Moscova și Sankt Petersburg. De curând au mai fost adăugate șapte districte federale extinse, patru în Europa și trei în Asia, între diviziunile de mai sus și nivelul național.

        Rusia este formată din 88 de subiecte. Aceste subiecte au drepturi federale egale, în sensul că au reprezentare egală – câte doi delegați fiecare – în Sovietul Federației Ruse (camera superioară a parlamentului rus). Totuși, subiectele se bucură de grade diferite de autonomie.

Okrugurile (districtele) autonome, deși sunt subiecte federale de drept, sunt, de asemenea, parte a altor subiecte federale. Okrugul Autonom Ciukotka este singura excepție a acestei reguli.

  • ECONOMIE

 

        La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă în continuare să edifice o economie de piață funcțională și să atingă o creștere economică mai ridicată.După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997, arătând influențele economiei de piață. Totuși, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creșterea datoriei publice și scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populației. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat.

        În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit importurile și a stimulat exporturile. În 1999-2005, creșterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creșterii prețului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar și creșterii producției industriale. În momentul de față, Rusia are un excedent comercial uriaș, datorat barierelor protecționiste la importuri și corupției locale care împiedică intreprinderile mici și mijlocii străine să importe produse rusești fără intermedierea firmelor locale.

        Dezvoltarea economică a țării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condițiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populația țării.

        Recenta refacere a economiei țării datorată creșterii prețului țițeiului, împreună cu eforturile guvernamentale reînnoite în 2000 și 2001 pentru ducerea la bun sfârșit a unor reforme structurale, au crescut încrederea investitorilor și oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziție. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând țara vulnerabila la variația prețurilor pe piața mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărire pieței interne.

        Produsul intern brut se apropie de 1.200 milioane € în 2004, ceea ce face ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii și a cincea a Europei. Dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de așteptat ca economia Rusiei să ajungă pe poziția a doua în Europa, după cea a Germaniei, în numai câțiva ani. Pe 1 aprilie 2006, rezervele internaționale ale Rusiei atinseseră 206 miliarde $ și existau previziuni pentru creșterea acestei rezerve la 230-280 miliarde $ până la sfârșitul anului și la 300-400 miliarde $ la sfârșitul anului 2007.

        Cea mai mare provocare care se află în fața guvernului Rusiei este modalitatea prin care pot fi încurajate și dezvoltate întreprinderile mici și mijlocii, în condițiile unui sistem bancar tânăr și lipsit de funcționalitate, dominat de oligarhii ruși. Numeroase bănci sunt deținute de oligarhi locali, care folosesc deseori fondurile băncilor pentru a-și finanța numai propriile afaceri.

        Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială au încercat să inițieze practici bancare normale prin intermediul investițiilor de capital și al dividentelor, dar succesul a fost limitat.Printre problemele economiei Rusiei se numără și dezvoltarea inegală a regiunilor țării. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv, nivelul de viață din zona metropolitană aporiindu-se de cel al celor mai dezvoltate țări europene, cea mai mare parte a țării, în special în zonele rurale și ale populațiilor minoritare din Asia, a rămas puternic în urmă. Dezvoltarea economică se face sesizabilă și în alte câteva mari orașe precum Sankt Peterburg, Kaliningrad și Ecaterinburg, ca și în zonele rurale adiacente.

        Încurajarea investițiilor străine este de asemenea o provocare, datorită barierelor legale, culturale, lingvistice și anumitor particularități politice ale țării. În ultimul timp s-au înregistrat investiții importante a unor mari investotori europeni, favorizate de prețurile scăzute ale terenurilor și forței de muncă, ca și de ratele de creștere mai ridicate decât în restul Europei. Nivelurile înalte de instruire și de civilitate ale majorității populației, inclusiv ale femeilor și minoritarilor, atitudinea seculară, structura de clasă mobilă, foarte buna integrare a minorităților în curentul cultural principal plasează Rusia mult mai bine decât majoritatea celorlalte așa numite țări în curs de dezvoltare și chiar mai bine decât unele țări puternic dezvoltate.

        Până acum, țara a beneficiat de creșterea prețurilor la petrol și gaze naturale și a fost capabilă să-și plătească cea mai mare parte a uriașei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii prime către celelate sectoare este totuși o mare problemă. Totuși, din 2003, importanța exporturilor de resurse naturale a început să scadă în balanța economică, în timp ce piață internă s-a întărit mult, stimulată masiv de creșterea volumului contrucțiilor și de creșterea cererii pentru diverse bunuri și servicii.

        Arestarea bogatului om de afaceri Mihail Hodorkovski sub acuzațiile de fraudă și corupție, în legătură marea privatizare organizate în timpul mandatului președintelui Boris Elțîn, a făcut ca numeroși investitori să se teamă pentru stabilitatea economiei Rusiei. Cea mai mare parte a uriașelor averi făcute în Rusia sunt datorate achiziționării industriilor statului la prețuri foarte scăzute sau de concesiuni avantajoase primite din partea guvernului. Alte țări și-au exprimat

îngrijorarea în legătură cu aplicarea selectivă a legii împotriva anumitor oameni de afaceri, deși acțiunile guvernamentale au fost primite pozitiv de marea masă a rușilor sărăciți.În plus, câteva mari firme internaționale investesc în Rusia. În conformitate cu statisticile Fondului Monetar Internațional, în Rusia s-au investit direct aproape 26 de miliarde de dolari în 2001-2004, din care 11,7 miliarde de dolari numai în 2004. În anul 2007, investițiile străine directe în Rusia s-au dublat, atingând 27,8 miliarde dolari, în condițiile în care creșterea economică a țării a generat o explozie a consumului.

  • PRODUSUL INTERN BRUT

 

        Rusia a înregistrat în ultimii ani o creștere economică puternică, de 5,6% în 2008, 8,1% în 2007 (cea mai mare din ultimii 8 ani) și 7,7% în 2006. Pentru anul 2009, autoritățile prevăd o scădere a PIB de 8,7%, dar estimează că țara a ieșit din recesiune în al treilea trimestru.Această scădere este cel mai abrupt declin de la prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, datorat în special ieftinirii hidrocarburilor, ce reprezintă 60% din exporturile țării.

          Relații economice cu alte țări

        Investițiile străine directe în Rusia au înregistrat în anul 2009 o scădere de 41% față de 2008, până la 15,9 miliarde dolari. Investițiile străine totale, care le includ și pe cele din piața de capital, s-au redus cu 21%, la 81,9 miliarde dolari.

  • CULTURA

 

        Rusii au fost un popor medieval slav răsăritean, care, în conformitate cu cele mai populare teorii, dar neacceptate de toată lumea, și-au luat numele de la clasa nobilimii războinice de origine scandinavă. Rusii au fost predecesorii ai națiunilor belaruse, ruse și ucrainene. Rădăcina rusi se găsește în cuvinte precum rus, rusin și rutean.

        Originea clasei nobilimii rusilor este controversată. Deși mulți istorici occidentali consideră valabilă "teoria normandă", numeroși savanți slavi se îndoiesc de valabilitatea acestei ipoteze și emit teorii ale unor origini alternative. Astfel, se consideră că este vorba, mai degrabă, de denumirea unei ocupații specifice anumitor popoare scandinave) la început, iar mai apoi ale slavilor.

 

II.Prezentarea modului de organizare și funcționare a sistemului

administrativ

  • PUTEREA LEGISLATIVĂ

 

        Adunarea Federală Bicamerală (Federalnoye Sobraniye), formată din:

  1. a) Consiliul Federal (Sovet Federatsii) - 166 de membri, numiţi de oficialii din cele 83 de unităţi administrativ-teritoriale, mandat de 5 ani
  2. b) Duma de Stat (Gosudarstvennaya Duma) - 450 de membri, aleşi prin vot popular, mandat de 5 ani

        Duma de Stat este camera inferioară a Parlamentului Federației Ruse, (camera superioară a legislativului fiind Sovietul Federației Ruse). Își are sediul la Moscova, în apropierea pieții Manejului. Membrii acestei camere se numesc deputați. Duma de Stat a înlocuit Sovietul Suprem, ca urmare a noii constituții promulgate de Boris Elțin după încheierea crizei constituționale din 1993 și aprobate prin referendum de cetățenii ruși.

        Puterile Dumei de Stat sunt stabilite de Constituția Rusiei, după cum urmează:

  • Aprobarea legilor cu majoritate simplă, legi care trebuie aprobate mai apoi de Sovietul Federației (cu majoritate simplă) și promulgate de președinte;

o Amendarea constituției cu o majoritate calificată de două treimi;

  • Respingerea cu o majoritate de două treimi a legilor aprobate de Sovietul Federației;
  • Respingerea cu o majoritate de două treimi a vetoului președintelui. Pentru ca acest act să intre în vigoare, și Sovietul Federației trebuie să respingă vetoul prezidențial cu o majoritate de trei sferturi;
  • Aprobarea sau respingerea candidatului pentru funcția de Prim ministru al Rusiei propus de președinte;
  • Numirea adjunctului președintelui Camerei de Revizie și a jumate dintre revizori;
  • Punerea sub acuzație a președintelui Rusiei cu o majoritate de două treimi.

În Duma de Stat sunt aleși pentru un mandat de cinci ani (art. 96) 450 de deputați (art. 95). Vârsta minima pentru a putea candida pentru Duma de Stat este de 21 de ani (art. 97).

  • PUTEREA EXECUTIVĂ

 

        Preşedinte: ales prin vot popular, mandat de 6 ani

        Prim ministru: numit de Preşedinte, confirmat de Duma de Stat

        Guvern: numit de Preşedinte, confirmat de Duma de Stat

      

          Președinte al Rusiei

 

Președintele Federației Ruse, numit mai simplu Președintele Rusiei este șeful statului, ocupantul celei mai importante funcții executive în Rusia. Puterea executivă este împărțită între președinte și primul-ministru, care este șeful guvernului. De la destrămarea Uniunii Sovietice, numai trei personalități au fost alese în această înaltă funcție. Președintele este ales pentru un mandat de șase ani, prin vot direct de toți cetățenii ruși cu drept de vot.

        Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni președinte sunt stabililte de Constituția Rusiei. Președintele trebuie să fie cetățean rus, (poate fi și naturalizat), trebuie să aibă cel puțin 35 de ani și trebuie să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel puțin 10 ani înaintea alegerilor.

         Îndatoriri

 

        Președintele este șeful statului și principala sa îndatorire este apărarea și păstrarea drepturilor și libertăților poporului rus, drepturi și libertăți garantate de Constituția Rusiei. Președintele este cel care determină politica internă și externă a guvernului. Președintele este și comandatul suprem al armatei.Președintele este împuternicit să decerneze decorații de stat, să rezolve problemele legate de emigrație și este singurul care poate acorda grațieri.

        Primul Ministru al Rusiei este șeful actual al guvernului Federației Ruse.        Pe timpul Erei imperiale, Președintele Consiliului de miniștri, (primul ministru), era numit de țar. Precursorul lui, Președintele Comitetului de miniștri nu avea puteri separate. În epoca sovietică, șeful guvernului era Președintele Sovietului Comisarilor Poporului (până în 1946) și Președintele Consiliului de miniștri (după 1946). Persoanele care au ocupat aceste funcții au fost considerați prim miniștri.În zilele noatre, primul ministru este numit de Președintele Rusiei și este al doilea om în stat, cel care exercită funcția de șef al statului în cazul decesului sau demisiei președintelui.

  • PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ

 

        Curtea Constituţională, Curtea Supremă, Curtea Supremă de Arbitraj;

Judecătorii din toate cele trei instituţii sunt numiţi de Consiliul Federal la recomandarea preşedintelui.

 

Bibliografie

 

  1. ANDRONICEANU, Armenia., Sisteme administrative în statele din Uniunea Europeană -studii comparative, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007.
  2. STĂNCIULESCU, Gabriela; Sisteme europene de administraţie publică, Ed. Uranus, Bucureşti, 2006.
  3. http://ro.wikipedia.org
  4. www.ziare.com
  5. http://www.referatele.com
  6. http://www.gov.ru
  7. Constituția Federației Ruse