Profesorul Alexandru Negoiţă precizează că în decizia administrativă scopul urmărit este realizarea politicii statului prin organizarea executării şi prin executarea legii. Voinţa pe care o exprimă decizia administrativă se întemeiază pe lege şi este dedusă din lege. Legea exprimând interesele generale ale cetăţenilor din ţara noastră, decizia administrativă nu urmăreşte altceva decât înfăptuirea intereselor generale pe care le prevede legea. Aşadar, scopurile urmărite prin decizia administrativă nu aparţin administraţiei. Acestea sunt valori politice pe care le exprimă legea, organele administraţiei publice revenindu-le sarcina de a găsi cele mai bune mijloace de organizare a executării şi de executare a legii.
În cazurile în care voinţa organelor administraţiei se manifestă numai în acte de executare, fără a avea posibilitatea de a alege între mijloacele de executare, nu suntem în faţa unui act decizional, ci pur şi simplu în faţa unui act administrativ de executare.
Profesorul Mihai Oroveanu consideră că determinarea obiectului deciziei constituie primul moment al procesului decizional, esenţial, deoarece precizează conţinutul deciziei care influenţează strategia ce urmează a se desfăşura în etapele destinate să ajungă la un scop sau obiectiv.
Alegerea scopului sau obiectivului este determinată de diverse cauze, sociale, politice, economice ş.a. Aceste operaţiuni nu sunt statice, ci cuprind în ele însele o schimbare în starea lucrurilor. Faţă de această schimbare administraţia trebuie să ia atitudine: să se poată adapta la noua situaţie, sau să stea în expectativă sau să tăgăduiască orice însemnătate faptelor noi.