Pentru ca decizia administrativă să fie în măsură să slujească interesul general al societăţii, conţinut în normele organului legislativ, opţiunea care a determinat-o trebuie :
- să aibă un puternic temei ştiinţific;
- să aibă un caracter realist, să conţină cea mai adecvată rezolvare a problemei în cauză, pe baza unei evaluări exacte a situaţiei de fapt;
- să intervină în timp util;
- să urmeze alegerii între mai multe variante de acţiune posibile. Câtă vreme cel care decide nu a optat pentru una din soluţiile (variantele) posibile, nu există încă decizia;
- alegerea trebuie să fie conştientă, precedată de o deliberare. Un gest instinctiv sau un impuls nereflectat nu constituie o decizie;
- alegerea urmează a fi orientată spre unul sau mai multe scopuri;
- alegerea trebuie să ducă la acţiune. Dacă decizia nu duce la acţiune ea rămâne o simplă declaraţie de intenţie. Eficienţa deciziei se verifică prin rezultatele obţinute în urma aplicării sale.
Numai în felul acesta se poate realiza misiunea administraţiei publice, caracterul social-politic al deciziei administrative, ca factor de realizare a politicii statului.