1. Preşedinţia României – Administraţia Prezidenţială
Preşedinţia României este o instituţie publică care funcţionează în baza Constituţiei, a Decretului Lege nr. 92/1990 şi a Legii nr. 114 din 6 iulie 1994 şi are ca scop asigurarea exercitării de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţie şi prin legi. Prin instituţia „Preşedenţia României” în sensul legii, înţelegem serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Aceste servicii publice au rolul de a stabili relaţii de colaborare cu autorităţile publice şi de a primi sprijinul acestora în vederea înfăptuirii prerogativelor şi exercitării competenţelor care îi revin Preşedintelui României. Aceste competenţe se referă, în conformitate cu actele urgente şi/sau de importanţă deosebită, la participarea la şedinţele guvernului, încheierea de tratate internaţionale ce au fost în prealabil negociate de către Guvern. Altfel spus, Preşedintele României, ca şef al executivului, alături de primul-ministru, datorită regimului politic semiprezidenţial şi a sistemului nostru constituţional care „consacră un executiv bicefal”, este atât şef al puterii executive, cât şi autoritate centrală a administraţiei publice[1].
Preşedintele României îndeplineşte următoarele roluri[2]:
- ● reprezintă statul român;
- ● garantează independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării;
- ● veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice;
- ● are funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi, s-a organizat şi funcţionează Administraţia prezidenţială, care este o instituţie publică cu personalitate juridică.
Prin Administraţie prezidenţială se înţeleg serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
2. Guvernul României
Guvernul României este autoritatea publicã a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice[3].
Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale. El este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membrii ce funcţionează în baza Constituţiei, art. 101 – 104, a Legii nr. 37/1990, HG nr. 515/193, HG/ noiembrie 1996, HG/ noiembrie 1998. Tot în legea fundamentală sunt prevăzute modalităţi de investire, de constituire, răspunderile şi atribuţiile care revin acestuia.
Guvernul exercită atât funcţii cu caracter administrativ, cât şi funcţii cu caracter politic, dar nu putem stabili o distincţie clară între acestea. Deosebit de important este, însă, faptul că, potrivit articolului 101, alineatul 1 din Constituţia României, Guvernul „exercită conducerea generală a administraţiei publice”.
Pentru realizarea rolului şi atribuţiilor ce revin din această funcţie este organizat un aparat tehnic, de specialitate, subordonat direct primului-ministru, precum şi organe de specialitate, altele decât ministerele, subordonat nemijlocit Guvernului şi ai căror conducători nu sunt membrii ai Guvernului. În conformitate cu Constituţia, art. 101, alineatul 3, Guvernul României, se compune din prim-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică[4].
3. Administraţia centrală de specialitate
Ministerele reprezintă o altă componentă a administraţiei publice centrale, fiind instituţii de specialitate ale acesteia, care sunt înfiinţate, organizate şi conduse potrivit legii şi care se subordonează Guvernului. Miniştrii răspund pentru întreaga activitate a ministerului pe care îl conduc în faţa Guvernului, iar ca membrii ai Guvernului în faţa Parlamentului. Altfel spus, fiecare funcţie de ministru implică o dublă responsabilitate: răspunderea în faţa puterii legislative, datorită investirii în funcţie de către Parlament şi răspundere în faţa Guvernului, datorită rolului pe care-l are Guvernul în exercitarea administraţiei publice pe întreg teritoriul ţării, în toate domeniile şi sectoarele de activitate[5].
Ministerele conduc din punct de vedere administrativ, serviciile publice cuprinse în sfera de competenţă, asigurând: legătura dintre politic şi administrativ; organizarea şi funcţionarea serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiară a fondurilor publice prin buget. Miniştrii iau, deci, decizii operative în problemele din ramura de activitate pe care o reprezintă, propun adoptarea de măsuri ce intră în atribuţia Guvernului, reprezintă ministerele în raporturile cu Guvernul, cu celelalte ministere şi autorităţi de stat din ţara noastră sau din alte ţări, dispun de fonduri băneşti şi mijloace materiale încredinţate ministerului în condiţiile legii[6].
Miniştrii sunt ajutaţi în munca lor de secretari şi subsecretari de stat şi au ca organ consultativ colegiul ministerului, organ în care miniştrii ocupă funcţia de preşedinte.
[1] Curs online, Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Oana Abaluta, Managementul serviciilor publice, adresa http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=12&idb=, la data de 23.05.2013, ora 13:23;
[2] art. 80, alin. 1 şi 2 din Constituţia României.
[3] Curs online, Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Oana Abaluta, Managementul serviciilor publice, adresa http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=12&idb=, la data de 23.05.2013, ora 13:23;
[4] Idem.
[5] Curs online, Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Oana Abaluta, Managementul serviciilor publice, adresa http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=12&idb=, la data de 23.05.2013, ora 13:23;
[6] Idem.