Odată cu dezvoltarea societății, au apărut noi tehnologii, noi concepte și noi cerințe, mai complexe și mult mai variate. Astfel că, datorită rigidității sale, birocrația nu a mai putut face față acestor noi solicitări, fiind esențială apariția unei noi forme de organizare. Post – birocrația a apărut ca un răspuns la aceste modificări majore din societate.
Paul du Gay afirma faptul că apariția unui nou model de organizare, cum este post – birocrația se datorează celor trei niveluri esențiale: individul, organizația și societatea. Între aceste elemente există o relație de interdependență, astfel că la nivel individual se pune accentul pe nevoile angajaților și se aplică abordarea „best man for the job”. La nivel organizațional încep să se utilizeze instrumente specifice sectorului privat, cum sunt planificarea strategică, flexibilitate, competiție etc, iar la nivelul societății, sunt promovate o serie de valori, din nou specifice mediului privat, cum sunt eficiența, atenție sporită pentru nevoile cetățenilor, care devin clienții organizației, concurență etc (Mora, Țiclău, 2009, p. 92).
Post – birocrația a încercat de fapt să aducă o schimbare, să reformeze administrația clasică pentru a putea face față noilor cerințe din societate. Această reformă a cunoscut mai multe forme diferite, în funcție de statul în care a fost aplicată schimbarea, însă în cele ce urmează vor fi doar enumerate aceste forme (Mora, Țiclău, 2009, pp. 92 – 95):
- reforma neo - managerială – business-oriented aproach to government (Marea Britanie, Noua Zeelandă);
- reforma comprehensivă – politicile din Marea Britanie ale lui Margaret Thatcher (schimbare radicală);
- reforma statului providență – introducerea unor programe de economisire a banilor (Olanda, statele scandinave);
- reforma prin regionalizare – descentralizare, debirocratizare și privatizare (Franța, Italia, Spania, Belgia);
- reforma regimului – trecerea de la regimuri totalitare sau semi – totalitare la democrație (Grecia, Portugalia);
- reforma graduală – pas cu pas (Germania).
Astfel, în urma acestor reforme petrecute la nivelul unui număr considerabil de state, a apărut un nou concept, inovator și interesant care a grupat o serie de elemente comune acestor paradigme – Noul Management Public.