1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Conceptul de sistem este de dată relativ recentă şi poate fi definit ca un ansamblu de elemente corelate între ele prin diverse forme de interacţiune şi interdependenţă. O universitate, un spital, o fiinţă, o carte etc. constituie exemple de sisteme, adică mulţimi de persoane, obiecte, procese etc. asamblate, organizate după anumite principii.

Deşi asupra conceptului de sistem se poartă încă discuţii, acesta poate fi definit (caracterizat) dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: este un ansamblu de elemente (entităţi) interdependente; este delimitat de un domeniu care-1 diferenţiază de mediul exterior; este în general interdependent cu mediul prin tipul intrărilor dinspre mediu şi ieşirilor către mediu; funcţionează conform unei (unor) finalităţi cunoscute sub denumirea de obiective sau misiuni; satisface nişte restricţii sau valori limită.

Noţiunea de sistem este foarte generală. Atât bunurile materiale, cât şi fiinţele pot fi abordate prin prisma concepţiei sistemice, înregistrându-se următoarele două mari grupe de sisteme: neînsufleţite (tehnice); vii.

Acea parte a unui sistem care, considerată ca atare, întruneşte condiţiile de definire a sistemului, poartă denumirea de subsistem.

Caracteristica se defineşte ca fiind o însuşire comună a tuturor elementelor (subsistemelor) sistemului ale cărei valori diferă de la o unitate la alta sau de la un grup la altul.

Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice

Sistemele, indiferent de natura lor, prezintă anumite caracteristici, între care amintim:

  1. Structura sistemului care reflectă modul de organizare a acestuia, respectiv descrierea subsistemelor şi a relaţiilor ce se stabilesc între ele.
  2. Eficacitatea arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului.
  3. Eficienţa arată raportul matematic dintre rezultatele (realizările) sistemului şi consumul de resurse ocazionat de funcţionarea sistemului.
  4. Robusteţea este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.
  5. Ultrafiabilitatea este definită ca fiind acea capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea (se defectează).
  6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcţionalitatea şi/structura în vederea menţinerii (maximizarea) eficacităţii (eficienţei) în condiţiile unui mediu variabil (turbulent).
  7. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experienţă şi de a o folosi pentru creşterea eficienţei şi sau eficacităţii cu care funcţionează.
  8. Interdependenţa se defineşte prin faptul că cel puţin o ieşire a unui sistem poate fi utilizată ca intrare a altui sistem, cel puţin la nivelul unor fluxuri de informaţii. Interdependenţa presupune, în primul rând, anumite legături între sisteme.
  9. Interoperativitatea este definită ca fiind acea proprietate ca mai multe sisteme interconectate să funcţioneze ca un sistem unic.
  10. Sinergia este acea capacitate a elementelor şi/sau subsistemelor unui ansamblu interconectat şi interoperabil, de a produce mai mult împreună decât separat.

Sinergia poate fi realizată în condiţiile în care există:

♦ compatibilitate între obiectivele sistemelor;

♦ posibilitatea utilizării în comun a unor resurse.

Principalele deosebiri dintre bunuri şi servicii

BUNURI

SERVICII

1. Caracter material

2. Stocabile

3. Pot fi analizate înainte de a fi cumpărate

4. Pot fi revândute

5. Transfer de proprietate

6. Consumul este precedat de producţie

7. Pot fi transportate

8.Producţia, vânzarea, consumul se desfăşoară în locuri diferite

9. Doar fabricantul produce

10. Produsul poate fi exportat

11. Cumpărătorul este puţin implicat

12. Controlabile prin standard

13. Complexitate tehnică

14. Variabilitate-relativ mică

Imateriale

Nestocabile

Nu există înainte de cumpărare

Nu pot fi revândute

Nu se transferă

Simultaneitate

Nu pot fi transportate

Se desfăşoară în acelaşi loc

Clientul participă la producţie

Serviciul nu se exportă, doar sistemul de servicii

Mult implicat

Puţin controlabile

Puţin complexe

Variabilitate mare

Identificarea unui serviciu public presupune luarea în considerare a trei elemente.

  1. Elementul material: serviciul public este, în primul rând, o activitate de interes general.
  2. Elementul voluntarist, adică intenţia puterilor publice. Nu va exista un serviciu public decât dacă puterile publice (autorităţi naţionale sau locale) şi-au manifestat intenţia de a-şi asuma  o activitate de interes general.
  3. Elementul formal. Regulile aplicabile în mod normal activităţilor de servicii publice provin din acel regim juridic căruia îi este supusă activitatea de interes general în cauză.
Loading...