1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Potrivit criteriilor de constituire în sistem a serviciilor publice, şi ţinând seama de tipurile de servicii cunoscute se pot  identifica următoarele tipuri de relaţii între diferitele componente ale acestui sistem:

  1. a) relaţii de autoritate, care pot fi: relaţii ierarhice, determinate de structura ierarhică şi relaţii funcţionale, determinate de structura după competenţa specifică şi care, de regulă, se realizează în sprijinul celor dintâi;
  2. b) relaţii de cooperare, care pot fi formalizate (obligatorii prin acte normative) sau neformalizate (facultative);
  3. c) relaţii de reprezentare, care iau naştere în special în raport cu elementele exterioare sistemului autorităţilor administraţiei publice;
  4. d) relaţii de control, determinate de delegare (deci nu relaţii de control consecinţă a subordonării ierarhice sau funcţionale);
  5. e) relaţii de prestări servicii (cu pondere în raporturile cu cetăţenii).

1. Relaţiile dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice

Aceste relaţii sunt extrem de variate şi complexe. Din multitudinea de posibilităţi de grupare identificăm:

  1. Relaţiile dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi ministere sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
  2. Relaţiile dintre organul de vârf al administraţiei publice şi autorităţile locale ale administraţiei publice cu competenţă generală - consilii locale şi primării.
  3. Relaţiile între autoritatea de vârf a administraţiei publice si autorităţile locale de specialitate ale administraţiei publice

 

2. Relaţiile dintre ministere şi celelalte organe de specia­litate ale administraţiei publice centrale şi autori­tăţile locale sau teritoriale ale administraţiei publice

 

În această categorie putem include:

  1. a) Relaţii între ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile locale ale administraţiei publice cu competenţă generală (consiliile locale).
  2. b) Relaţii între ministere si celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi serviciile publice descentralizate ale acestora.

 

3.  Relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale

Relaţiile dintre consiliul local şi primari pot fi apreciate pornind de la observaţia că primarii sunt autorităţi executive şi nu deliberative, ceea ce înseamnă că dintr-un anumit punct de vedere ar exista o relaţie de autoritate între consiliu şi. primar (a se vedea şi procedura validării primarului, jurământ etc.). In acelaşi timp, din punct de vedere al modului de formare, ambele autorităţi sunt constituite prin votul direct al cetăţenilor, ceea ce conferă, în egală măsură, legitimitate, deosebirea dintre ele nefiind de natură juridică (ambele autorităţi aparţin administraţiei publice). Am putea vorbi deci de existenţa, în primul rând, a unor relaţii de cooperare şi de control prin delegare, atât consiliul local având competenţe de control asupra primarului, cât şi acesta, la rândul său, asupra consiliului local prin competenţe pe care le are în virtutea dublului său rol de autoritate locală şi, în acelaşi timp, agent al statului (controlul de legalitate şi dreptul de a sesiza prefectul).

 

4.  Relaţiile cu instituţiile publice care exercită puterea legislativă

 

Analiza tipurilor de relaţii la care participă autorităţile administraţiei publice implică precizarea unor aspecte în legătură cu raporturile dintre autorităţile administraţiei publice şi cele care exercită puterea legislativă (Senat, şi Camera Deputaţilor).

  1. a) Guvernul, ca autoritate publică de vârf a puterii executive şi-responsabilă pentru conducerea generală a administraţiei publice, chemată să asigure realizarea politicii interne şi externe a ţării, cooperează în îndeplinirea atribuţiilor sale cu organismele interesate (art. 101 (2) din Constituţie). Potrivit principiului separaţiunii puterilor statului, reflectat în  Constituţie  prin mecanismul  de  formare  şi funcţionare a guvernului, nu se poate afirma ca între autorităţile publice care exercită puterea legislativă (senat şi camera deputaţilor) şi guvern ar exista relaţii de subordonare, de autoritate ierarhică. Aceste relaţii sunt, în primul rând, de cooperare, aşa cum am arătat mai sus, dar şi de control determinat de delegare expresă prin Constituţie, care atribuie parlamentului competenţa de a realiza controlul parlamentar   (art. 110 din Constituţie) şi chiar, de a retrage încrederea acordată   guvernului  prin  adoptarea unei  moţiuni  de  cenzură în condiţiile stabilite de Constituţie, ceea ce poate duce la demiterea guvernului.
  2. b) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale stabilesc   cu   autorităţile   publice   care   exercită   puterea legislativă (Senat şi Camera Deputaţilor) relaţii de cooperare sau de control prin delegare, nu numai indirect prin guvern, ci şi în mod direct (art. 110 (1) din Constituţie).
  3. c) Consiliile locale şi primarii sunt autorităţi ale administraţiei publice locale prin care - potrivit prevederilor Constituţiei - se realizează autonomia locală la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, iar, în această calitate, relaţiile dintre ele şi autorităţile publice care exercită puterea legislativă sunt similare cu cele ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice. Caracterul de autorităţi deliberative ale consiliilor locale nu schimbă natura juridică a acestora, iar autonomia este pur administrativă, adică ea priveşte organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale şi gestionarea sub propria răspundere a intereselor pe care le reprezintă (art. l, Legea nr. 215/2001).

5. Relaţiile cu instituţiile publice care exercită puterea judecătorească

Între instituţiile publice care exercită puterea judecătorească se pot stabili  relaţii de cooperare, reprezentare sau de control. Astfel, pentru realizarea activităţii de asigurare a legalităţii, autorităţile administraţiei publice intră în relaţii de cooperare cu autorităţile judecătoreşti şi cu ministerul public. Relaţiile de control prin delegare se creează atunci când o autoritate a administraţiei publice, de regulă un minister sau alt organ central de specialitate al administraţiei publice, controlează o autoritate judecătorească.

6. Relaţiile cu organizaţiile non-guvernamentale

Acestea sunt relaţii de cooperare (de cele mai multe ori formalizare, adică obligatorii, potrivit unor dispoziţii legale) sau relaţii de reprezentare. Astfel, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să intre în relaţii de cooperare cu fundaţii pentru realizarea unor obiective legate de protecţia muncii şomaj, integrare socială etc. In alte situaţii, autorităţile administraţiei publice au reprezentant în diferite organizaţii nonguvernamentale, sau acestea au reprezentanţi pe lângă autorităţile administraţiei publice. Acest sistem asigură o legătură permanentă între cele două categorii de organizaţii.

7. Relaţiile autorităţilor administraţiei publice cu cetăţenii

Relaţiile ce se stabilesc între autorităţile administraţiei publice şi cetăţeni pot fi: relaţii de cooperare (colaborare), relaţii de utilizare a serviciilor publice (deci, de prestaţii din partea administraţiei către cetăţeni) şi relaţii de autoritate (sau de subordonare a cetăţenilor faţă de organele administraţiei publice).

  1. a) Relaţiile de cooperare directă (de colaborare) între autorităţile administraţiei publice şi cetăţeni ocupă rolul cel mai important, atât din punct de vedere al ponderii, cât şi al valorii conţinutului lor. Aceste relaţii subliniază, în primul rând, sprijinul pe care cetăţenii sunt chemaţi să îl dea administraţiei publice în vederea realizării misiunii acesteia şi, pe de altă parte, ele trebuie să reflecte existenţa unei legături absolut necesare între administraţia publică şi cetăţeni.
  2. b) Relaţii determinate de prestarea de servicii ale administraţiei publice către cetăţeni constituie al doilea tip de relaţii între administraţia publică şi cetăţeni.

Administraţia publică are drept mobil organizarea unor servicii publice într-o gamă variată şi complexă de probleme, servicii publice care să presteze activităţi cetăţenilor. Acest aspect al atribuţiilor de servire a populaţiei este mai evident la autorităţile administraţiei publice locale, în special la municipii, oraşe, comune, dar şi la serviciile descentralizate ale autorităţilor administraţiei publice centrale.

Relaţii dintre  administraţia publică şi cetăţeni pentru prestarea de servicii pot fi de două tipuri:

  • • relaţii ce se statornicesc în baza normelor de drept administrativ (regim juridic administrativ);
  • • relaţii ce se statornicesc în baza normelor de drept civil (regim juridic civil).
  1. c) Relaţii de autoritate (de subordonare a cetăţenilor faţă de autorităţile administraţiei publice).

Aceste relaţii sunt determinate în mod evident de voinţa unilaterală a autorităţilor administraţiei publice. Ele sunt impuse cetăţenilor nefiind necesar acceptul celor care sunt chemaţi să participe în aceste relaţii.

Loading...