Noţiunea generală a unităţii economice prestatoare de servicii publice şi/sau producătoare de bunuri publice este ÎNTREPRINDEREA PUBLICĂ. Ea este unitatea cu personalitate juridică care nu este constituită exclusiv pe baza capitalului privat şi care se raportează la autoritatea statului.
Personalul întreprinderilor este compus din salariaţi supuşi dreptului muncii.
Activitatea întreprinderii (relaţiile cu furnizorii, clienţii, terţii, participările în cadrul altor societăţi româneşti sau străine) se exercită conform prevederilor dreptului comercial şi eventual conform normelor de drept civil.
Regimul financiar iese în întregime de sub tutela regulilor contabilităţii publice: întreprinderea nu are buget, ci stări de previziune; rezultatele gestiunii sunt înregistrate în bilanţul contabil anual; procedeele de finanţare fac apel la tehnicile de credit comercial.
Caracterul public al întreprinderilor. Acesta antrenează anumite excepţii în aplicarea dreptului privat:
- Anumiţi conducători sunt numiţi şi revocaţi prin decizie administrativă.
- Întreprinderii îi pot fi atribuite prerogative de putere publică
- Întreprinderea publică este supusă, pe de altă parte, unor reguli care-i limitează libertatea de acţiune.
- Problema proprietăţii asupra bunurilor întreprinderii nu se pune în aceeaşi termeni ca în cazul întreprinderii private
- Întreprinderea publică este supusă unor numeroase controale administrative şi financiare.