Organizarea in managementul serviciilor publice reprezintă ansamblul de procese prin care elementele sale componente se delimitează in raport cu competentele fiecăruia si cu relaţiile pe care le au in interiorul şi în afara sistemului.
Originea termenului "organizare" este din limba latina prin cuvântul, "organum" care se refera la o unitate morfologica din corpul unei fiinţe vii, ce îndeplineşte una sau mai multe funcţii, termen preluat de limba franceza, care i-a dat o semnificaţie metodica referitoare la desfăşurarea eficienta a unei activităţi.
Activitatea de organizare îmbracă mai multe forme in raport cu criteriul de analiză (figura 5.1), astfel:
1) In funcţie de nivelul la care se desfăşoară procesul organizatoric se disting:
- Organizarea sistemului public
- Organizarea unui domeniu din cadrul acestui sistem
- Organizarea unei instituţii publice ca întreg
- Organizarea unor compartimente din cadrul instituţiei publice
2) In funcţie de obiectul organizării proceselor:
- a. Organizarea structurii care se refera la modul de reprezentare si dispunere a elementelor sistemului administrativ, ca ansamblu de instituţii;
- Organizarea proceselor care consta in stabilirea competentelor şi responsabilităţilor fiecărei componente din cadrul sistemului, ca si a relaţiilor dintre persoane si compartimente, administraţie si persoanele din afara acesteia, in scopul desfăşurării unor procese eficiente, precum si a satisfacerii nevoilor sociale.
Rezultă ca organizarea in sistemul public are ca scop crearea, condiţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor (sarcinilor) care revin instituţiilor şi funcţionarilor din cadrul acestui sistem.
Eficienta organizării sistemului public se apreciază după rezultatul activităţilor economice prestate in cadrul acestui sistem.
Dimensiunea si complexitatea organizării depind de nivelul la care se face analiza in instituţia publica respectiva.