Pin It

1.Supremaţia obiectivelor – cerinţa constă în faptul că fiecare subdiviziune organizatorică din instituţie trebuie să-şi desfăşoare activitatea în direcţia realizării obiectivelor fundamentale.

  1. 2. Principiul unităţii de decizie şi acţiune – cerinţa constă în faptul că fiecare titular de post (de conducere, de execuţie) precum şi fiecare compartiment, trebuie să fie subordonarea unui singur şef.
  2. 3. Principiul apropierii conducerii de execuţie: reducerea la strictul necesar a numărului de niveluri ierarhice.
  3. 4. Principiul interdependenţei minime: potrivit acestui principiu trebuie să se reducă la minimum paraleismele şi dependeţele ce pot să apară între posturi.
  4. Permanenţa conducerii: fiecare post de conducere trebuie prevăzut cu o persoană care-l poate înlocui în orice moment pe conducător.
  5. Economia de comunicaţii. Cerinţa constă în stabilirea compartimentelor structurale astfel încât să se reducă la minim informaţiile necesare realizării obiectivelor.
  6. Alcătuirea de colective intercompartimentale. Cerinţă: soluţionarea unor probleme complexe care necesită cunoştinţe din mai multe domenii.
  7. Concordanţa care trebuie să existe între cerinţele postului şi caracteristicile titularului
  8. 9. Flexibilitatea structurii: structura organizatorică trebuie să reflecte permanent obiectivele firmei, situaţia resurselor, condiţiilor de muncă şi trebuie să se adapteze permanent la cerinţele şi exigenţele mediului.
  9. Varianta optimă constă în elaborarea structurii organizatorice în mai multe variante şi alegerea celei care oferă avantaje maxime.
  10. Definirea armonizată a posturilor şi a funcţiilor: între sarcinile, responsabilităţile şi competenţele stabilite fiecărui post şi funcţie ce exprimă caracteristicile generale ale grupei de posturi trebuie să existe o concordanţă deplină.
  11. 12. Reprezentarea grafică: exprimarea structurii organizaţiei cu ajutorul organigramei.
  12. Eficienţa structurii: permanenta măsurare, comparare a cheltuielilor ocazionate de elementele structurii cu efectele economice pe care le generează.
  13. Principiul situativ.