Pin It

Funcţionalitatea structurii organizaţiei creşte cu ajutorul delegării, descentralizării şi prin constituirea de colective intercompartimentale sau interdisciplinare.

Delegarea reprezintă un raport personal între un conducător şi un subordonat al său, raport în baza căruia conducătorul transferă subordonatului ce parte din atribuţiile sale (fixându-i rezultate pe care ar trebui să le obţină şi lăsându-i o anumită libertate de acţiune). Factorii care influenţează delegarea:

- nivelul de pregătire al conducătorului

- nivelul de pregătire şi experienţa subordonatului;

- dimensiunea instituţiei;

- complexitatea activităţilor;

- sistemul de control existent în unitatea respectivă;

- etc.

Descentralizarea reprezintă generalizarea delegării în modul de luare a deciziilor fie numai într-un anumit domeniu de activitate, fie în întreprindere, în ansamblul său. Ea constituie procedeul prin care competenţele decizionale sunt „coborâte” spre nivelurile inferioare ale organizaţiei.

Descentralizarea structurii depinde de o serie de factori:

- nivelul de competenţă al personalului (de execuţie);

- mărimea unităţii economice;

- diversificarea activităţii întreprinderii;

- reţeaua de comunicaţii.

Constituirea de colective intercompartimentale – membrii acestor colective provin din mai multe compartimente ale instituţiei care pot fi de specializări diferite. Aceste colective constituindu-se pe baza unei decizii de conducere, funcţionează temporar şi se constituie cu scopul de a rezolva anumite probleme deosebite, fie pentru elaborarea unor proiecte complexe etc. Pentru ca aceste colective să-şi desfăşoare activitatea în mod eficient trebuiesc luate în calcul următoarele cerinţe:

- să fie desemnat un şef al colectivului (responsabil de colectiv);

- să se stabilească sarcinile, responsabilităţile, şi limitele de competenţă pentru fiecare membru al colectivului;

- să se  stabililească un program de lucru.