Decizia administrativa este definita ca proces complex de alegere al unei variante decizionale din mai multe posibile in scopul realizării unui obiectiv al sistemelor publice si care influenţează activitatea sistemului, in ansamblul sau al unei persoane din cadrul acestui sistem, ca si al societăţii in general. Cu alte cuvinte, decizia administrativa, reprezintă manifestarea voinţei unui organ al administraţiei de stat si constă dintr-o opţiune pentru realizarea unui anumit scop.
O problema deosebita care apare este modul in care se prezintă decizia administrativa in situaţii complexe si instabile. Administraţia publica înseamnă, in fond, exercitarea puterii executive sub un regim al puterii politice. Deci este o activitate prin care autorităţile publice asigura, folosind prerogativele puterii publice, satisfacerea interesului public. La nivel central, administraţia publica este constituita de ansamblul autorităţilor care formează puterea executiva. Decizia in administraţia publica este luată insa de către puterea publica, potrivit voinţei sale, urmând propriile procedee si sub singura sa responsabilitate. Puterea publica este coloana vertebrala a deciziei administrative, instituţiile publice fiind, de fapt, factori de decizie prin competentele pe care le au, câmpul de acţiune si capacitatea lor organizaţională.
Obiectivul acţiunii administrative reprezintă de fapt posibilitatea de realizarea a voinţei politice a grupului social, aşa cum este determinat de puterea politica. Voinţa politica a complexului social este formata din ansamblul mişcării politice a societăţii prin intermediul instituţiilor publice.
Decizia administrativă are anumite particularităţi, si anume:
- este rezultatul activităţii si colaborării intre diferitele persoane din compartimentele structurii administrative;
- necesita un volum mare de munca;
- presupune derularea unui proces in mai multe etape;
- implică responsabilitatea titularilor de posturi sau funcţii publice din administraţie;
- este avizata de una sau mai multe persoane.
Instituţiile administraţiei publice adopta deciziile in condiţiile stabilite de lege, cu respectarea stricta a dispoziţiilor legale.
Eficienta si valoarea unei decizii administrative depinde de:
- • modul de înţelegere si rezolvare a problemei puse in discuţie;
- • realismul soluţiei adoptate;
- • oportunitatea soluţiei;
- • îndeplinirea la timp a acţiunilor necesare in raport cu soluţia la care s-a ajuns.
Orice decizie in administraţia publica trebuie sa îndeplinească mai multe condiţii:
- a) Sa fie fundamentată ştiinţific prin luarea in considerare a intereselor cetăţenilor, prin studierea modalităţilor concret istorice de manifestare; de aceea, persoanele cu competenta decizionala din sistemul publică trebuie sa aibă atât cunoştinţe si deprinderi manageriale, cat si capacitatea de înţelegere a mecanismelor specifice vieţii sociale.
- b) Sa fie realista, ceea ce presupune fundamentarea sa pe baza unei evaluări cat mai complete a situaţiei puse in discuţie, a conţinutului naţional, si/ sau teritorial unde se va aplica.
- c) Sa se ia in timp util si sa se adopte intr-un moment oportun, ceea ce, impune accelerarea ritmului schimbărilor si creşterea complexităţii situaţiilor din unitatea administrativ-teritoriala unde se aplica.
- d) Sa se integreze in ansamblul deciziilor deja adoptate pentru realizarea obiectivelor instituţiilor publice, preîntâmpinarea unor probleme dificile si diminuarea influentelor politicului.
- e) Sa fie oportuna, adică sa contribuie pe deplin ia realizarea scopului, pentru care a fost emisa; oportunitatea deciziei administrative ridica problema competentei persoanei care o da si a celei care o adopta (la nivel central sau local).
- f) Să fie adoptată de persoana sau grupul de persoane care au împuternicire legală;
- g) Alegerea deciziei in administraţia publica se face in raport cu mijloacele si instrumentele necesare pentru realizarea obiectivelor acesteia; amploarea unui asemenea proces decizional depinde, pe de o parte, de lipsa posibilităţilor de a alege, ceea ce duce la imposibilitatea luării unei decizii, si, pe de alta parte, de puterea arbitrara a alegerii in lipsa unor norme legale, care sa guverneze acţiunea legislativa in administraţia publica.
Decizia in administraţia publica nu este statica, ci într-un proces continuu de mişcare format din doua faze, si anume:
- mişcarea inainte de a fi luată;
- impulsionarea realizării acesteia după ce a fost adoptata si când se văd efectele sale.
In prima faza mişcarea deciziei se descompune in doua categorii:
- mişcare interna, care se refera la întregul proces de elaborare a deciziei; acest tip de mişcare interna depinde, pe de o parte, de tipul deciziei, care poate fi: integrala, secvenţiala, provizorie, pregătitoare si definitiva, iar, pe de alta parte, de timpul pentru care se adopta: pe termen scurt, pe termen mediu si pe termen lung.
- mişcare externa, atunci când se confrunta cu forţele exterioare sistemului in însuşi procesul de luare a deciziei.