1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Procesul de fundamentare a deciziei in administraţia publica este complex si parcurge opt etape distincte, astfel:

  1. Iniţierea deciziei, etapa care consta din crearea unui cadru care sa determine formularea unei decizii. Acest cadru, la rândul sau este format din iniţiativele decizionale care aparţin atât emitentului, cat si unor factori exogeni, cum ar fi de exemplu deciziile care se iau pentru satisfacerea mai multor nevoi sociale.
  2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia in funcţie de nevoia sociala existenta la un moment dat; in acest scop este necesara identificarea modalităţilor si mijloacelor necesare in raport cu gradul de prioritate in rezolvarea urgenta a unor nevoi sociale, indiferent de stadiul la care s-a ajuns in procesul de elaborare a unei decizii in administraţia publica.
  3. Documentarea riguroasa in scopul formulării unei decizii corecte, ceea ce presupune un proces atent, amplu si complex de culegere a unor informaţii realiste, bazate pe realizările concrete din domeniul respectiv; aceasta presupune alegerea celor mai eficiente mijloace pentru identificarea informaţiilor si stabilirea corecta a obiectivului de îndeplinit.
  4. Selectarea si analiza informaţilor culese, care trebuie corelate cu obiectivul decizional urmărit; se vor retine numai acele informaţii care asigura realizarea unei eficiente maxime cu minimum de cheltuieli in condiţiile satisfacerii complete a cerinţei sociale generatoare a respectivei decizii.
  5. Conturarea soluţiilor si analiza alternativelor decizionale, ceea ce presupune utilizarea unor metode si tehnici specifice; conturarea unor soluţii clare, bine formulate pentru realizarea problemei decizionale respective este o etapa deosebit de importanta in funcţie de care se stabilesc si resursele materiale, umane, financiare si informaţionale necesare realizării procesului decizional respectiv.
  6. Adoptarea deciziei este un proces complex si amplu care presupune, in primul rând, alegerea variantei decizionale care corespunde cât mai bine scopului urmărit; mai întâi sunt transmise la timp propunerile de alternative decizionale tuturor membrilor care participa la procesul de fundamentare a deciziei, propuneri care sunt analizate si eventual modificate; se trece apoi la deliberarea diferitelor variante în cadrul organelor de decizie, fiecare membru trebuind sa-si formuleze opinia in legătura cu propunerile făcute; pe baza confruntării diferitelor propuneri se alege o varianta considerata optima care trebuie argumentata in funcţie de nevoia sociala pentru care se ia decizia; in final, se adopta acea decizie care este considerata optima.
  7. Urmărirea aplicării si respectării deciziei administrative de către persoane specializate sau de instituţii publice care au funcţia de control al sistemului administraţiei publice la nivel central si local. Decizia adoptata devine obligatorie, neexecutarea sa implicând aplicarea unor sancţiuni prevăzute de lege pentru cei vinovaţi. In întreg procesul de urmărire a executării deciziei se are in vedere oportunitatea acesteia, modul in care este executata, de către cine este adusa la îndeplinire, controlul modului de îndeplinire pentru a se observa in ce măsura corespunde scopului pentru care a fost data.
  8. Formularea concluziilor rezultate prin aplicarea deciziei administrative deoarece pot apare modificări si chiar amendări ale acelor decizii care nu corespund scopului pentru care au fost date. Totodată se pot formula si concluzii care se refera la procedurile folosite pentru aplicarea deciziei, daca au fost sau nu corecte, daca au contribuit la realizarea scopului pentru care a fost adoptata respectiva decizie etc.
Loading...