Pin It

       Integrarea europeană constituie, de aproape cincisprezece ani, principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare. Confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004 reprezintă al doilea mare eveniment al anului după realizarea celei mai mari extinderi din istoria UE.

        Trecerea la moneda euro şi finalizarea discuţiilor cu privire la Constituţia europeană reprezintă pentru România semnale clare cu privire la necesitatea de a accelera eforturile interne în scopul obţinerii cât mai rapide a convergenţei cu structurile UE. Aceasta va permite ţării noastre să devină partener cu drepturi depline în cadrul noii construcţii instituţionale europene şi parte a unei structuri economice stabile.

        Obiectivele Guvernului României cu privire la integrarea europeană

        Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, în care europenizarea va trebui să consolideze instituţiile şi reglementările preluate din acquis-ul comunitar pe parcursul negocierilor şi în care societatea românească va trebui să îşi păstreze şi reafirme identitatea naţională şi moştenirea culturală.

        În ceea ce priveşte procesul de integrare europeană, obiectivele Guvernului sunt:

  1. Respectarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană astfel încât 2007 să reprezinte anul integrării politice

        Pentru atingerea acestui obiectiv, Guvernul României va accelera implementarea măsurilor prevăzute în acquis-ul comunitar şi va elabora şi pune în aplicare programele necesare pentru etapa post-aderare. Acest obiectiv presupune accentuarea procesului de europenizare a României prin:

  • · respectarea condiţionalităţilor rezultate în urma încheierii negocierilor tehnice;
  • · accelerarea introducerii reglementărilor europene în legislaţia internă simultan cu asigurarea transparenţei cu privire la costurile publice şi private, urmare a intrării în efectivitate a reglementărilor conţinute în acquis-ul comunitar;
  • · fundamentarea politicilor publice pe principiile şi orientările formulate în documentele UE;
  • · creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice în special în ceea ce priveşte procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de preaderare, de coeziune şi a celor structurale;
  • · redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice, în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE;
  • · întărirea colaborării cu societatea civilă în scopul reducerii riscurilor culturale datorate procesului de europenizare.
  1. Integrarea instituţională

 

        În viziunea Guvernului României, un obiectiv fundamental post-aderare al ţării noastre este participarea la construcţia europeană. Acest obiectiv se referă la creşterea capacităţii ţării noastre de a participa la elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare. În acest sens, Guvernul va adopta o poziţie activă cu privire la suportul tehnic corespunzător structurii lărgite a Comisiei Europene în funcţiei de reprezentativitatea instituţională a ţării noastre. În acelaşi timp Guvernul României va promova o relaţie privilegiată cu SUA.

       Eficienţa participării României la decizia europeană este condiţionată de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici români, membri ai Parlamentului european, vor trebui să-şi asume responsabilitatea de a deveni promotori ai interesului naţional şi ai identităţii naţionale.

III. Atingerea convergenţei în raport cu structura economică europeană

 

        Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economică cu UE, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia.

        Trecerea României de la etapa normativă a integrării – prin raportarea la reglementările acquis-ului comunitar, la etapa europenizării – prin consolidarea sistemului socio-economic reprezintă cea mai mare provocare a perioadei 2005-2008. Acest proces reprezintă, de fapt, a doua modernizare a României.

        În domeniul administraţiei publice, Guvernul României va aplica în perioada 2005-2010 o strategie naţională care va avea 3 obiective:

  1. a) reforma serviciilor publice de bază şi a utilităţilor publice de interes local;
  2. b) consolidarea procesului de descentralizare administrativă şi fiscală;
  3. c) întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică centrală şi locală.

       Aplicarea politicilor de reformă în domeniul administraţiei publice va ţine cont de următoarele condiţii:

– definirea în legislaţia de înfiinţare şi organizare a unei autorităţi publice a principiilor comunicării, transparenţei, eficienţei, responsabilităţii, participării, coerenţei, proporţionalităţii şi subsidiarităţii şi reglementarea mecanismelor de aplicare;

– departajarea de responsabilităţi între autorităţile publice – în domeniul politicilor publice, finanţării şi prestării serviciilor publice;

introducerea unui mecanism simplu şi clar de politici publice în baza căruia să fie elaborate şi aplicate programe, proiecte, planuri de acţiune şi proiecte de lege;
– separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora;

fixarea numărului de funcţionari publici în raport cu definirea unui serviciu public şi a unui standard de calitate aferent acestui serviciu;

– monitorizarea şi evaluarea eficienţei măsurilor de reformă aplicate.

  1. Reforma serviciilor şi a utilităţilor publice

 

        În următorii 5 ani, Guvernul României se va concentra asupra organizării serviciilor şi utilităţilor publice în raport cu cerinţele populaţiei şi impozitele plătite pentru funcţionarea acestora. În acest scop, va fi aplicat un plan de acţiune ce va cuprinde următoarele măsuri:

– introducerea standardelor de calitate de către autoritatea publică competentă în baza cărora să se poată monitoriza şi evalua un serviciu public şi activitatea funcţionarilor;
– introducerea normativelor de cost aferent standardului de calitate a unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice să devină justificate, transparente şi supuse controlului;

– continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţa socială şi ordine publică;

– realizarea unei departajări administrative şi financiare între serviciile publice aflate în managementul primăriilor şi cele aflate la consiliile judeţene ;

– fixarea unui serviciu public în managementul consiliilor judeţene în raport cu capacitatea managerială şi fiscală corespunzătoare furnizării acelui serviciu, corespondenţa dintre aria geografică a unităţii administrative şi aria beneficiarilor serviciului public ;

– stabilirea unui sistem de planificare strategică pentru fiecare autoritate din sistemul administraţiei publice centrale şi locale în raport cu serviciile publice pe care le furnizează;
– separarea utilităţilor publice de servicii publice. Introducerea standardelor de calitate;

– liberalizarea pieţei utilităţilor publice, precum şi eliminarea din legislaţie a tuturor barierelor instituţionale care împiedică investiţiile în utilităţile publice şi privatizarea acestora. În acest sens, Legea nr. 326/2001 privind serviciile de gospodărire comunală va fi înlocuită cu un nou act normativ;

– instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor pentru servicii şi utilităţi publice, prin autorităţi publice autonome de reglementare;

– reglementarea unor modele simple şi transparente de privatizare a utilităţilor publice;
– clarificarea sistemului de subvenţii la utilităţi şi îmbunătăţirea sistemului de tarifare;
– fixarea sistemului de evaluare şi monitorizare a performanţelor pe un serviciu public;

– elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor publice în care să se publice standardele de calitate pentru servicii şi metodologiile de evaluare a acestora.

  1. Continuarea procesului de descentralizare

 

        Procesul de descentralizare început în 1998 va fi relansat şi va avea în vedere limitarea sferei de intervenţie a guvernului la nivel local numai pentru cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de către autorităţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene al autoguvernării locale. Procesul de descentralizare se va desfăşura după principiul eficacităţii, economicităţii, eficienţei şi cuantificării rezultatelor pe 3 direcţii: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă şi descentralizare fiscală, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienţei măsurilor de descentralizare astfel introduse.

  1. Întărirea autonomiei puterilor locale

Guvernul României va interveni legislativ pentru:

A.1. Delimitarea competenţelor şi a responsabilităţilor, prin:

– regândirea sistemului de alegere a membrilor consiliilor regionale şi emiterea unei noi reglementări;
– redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinţa serviciilor publice;

– focalizarea activităţii consiliilor judeţene la coordonarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean, asigurarea corelării acestora cu planurile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale, la realizarea investiţiilor în infrastructura de interes judeţean;

– interzicerea înfiinţării şi organizării în subordinea consiliului local a unui aparat propriu, a departamentelor, direcţiilor şi serviciilor, precum şi a oricăror alte structuri de execuţie, cu excepţia secretariatului de consiliu;

– desfiinţarea rolului politic al prefectului şi limitarea rolului său la controlul legalităţii;

– limitarea sferei serviciilor deconcentrate aflate în coordonarea prefectului şi reglementarea transferului acestor servicii către autorităţile administraţiei publice locale pe măsura transferării resurselor financiare;

– stabilirea unei relaţii de subordonare a viceprimarilor faţă de primar; selectarea pe bază de concurs a secretarilor de consiliu şi numirea acestora de către consiliile locale.

A.2. Cooperarea cu reprezentanţii comunităţilor locale la actul de guvernare, prin:
– consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea planificării strategice privind dezvoltarea localităţii; consultarea publică pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice şi evaluarea acestora;

– extinderea sistemului de parteneriat public-privat la furnizarea serviciilor publice, odată cu modificarea legislaţiei în domeniu.

A.3. Transparenţă

– consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea bugetelor locale;
– publicarea tuturor câştigătorilor de licitaţii publice a căror valoare depăşeşte anual echivalentul a 25.000 de euro;

– modificarea reglementărilor legale în vigoare privind transparenţa exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice în sensul extinderii obligaţiei de declarare a intereselor şi la soţ şi rudele de până la gradul III inclusiv, precum şi interzicerea acestora de a încheia, personal sau prin societăţile comerciale la care sunt administratori sau acţionari, contracte cu autorităţile administraţiei publice.

  1. Descentralizare administrativă

Guvernul României va interveni în plan legislativ pentru:

– delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerială, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean care să preia activitatea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consiliu legată de conducerea, coordonarea şi controlul serviciilor publice de interes judeţean;

– posibilitatea delimitării funcţiei de primar de cea de manager al localităţii;
– reglementarea statutului juridic al oraşului Bucureşti şi al administraţiei sale printr-o lege distinctă de legea administraţiei publice locale;

– numirea secretarului general de consiliu judeţean de către membrii acestuia, la propunerea managerului/directorului general al serviciilor publice de interes judeţean;
– clarificarea statutului juridic al primăriei ca persoană juridică de drept public;

– reanalizarea legii cadru privind descentralizarea, pentru a fixa corelaţiile necesare cu toate legile în vigoare ce reglementează administraţia publică locală, înainte de apariţie;
– armonizarea legii administraţiei publice locale cu legea finanţelor publice în privinţa principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la aprobarea investiţiilor;

– codificarea legislaţiei ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale, statutul aleşilor locali şi statutul prefectului;

– codificarea legislaţiei care reglementează serviciile şi utilităţile publice de interes local.

  1. Descentralizare fiscală

Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

C.1. Venituri fiscale

– virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct către localităţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare;
– recunoaşterea prin lege a dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a-şi fixa nivelul de impunere în sistemul impozitelor şi taxelor locale într-o limită de + 50% pornind de la baza de impunere reglementată legal;

– asigurarea integrală de la bugetul de stat a prestaţiilor în numerar din domeniul asistenţei sociale, prin transferuri condiţionate, în scopul garantării principiului universalităţii drepturilor cetăţenilor.

C.2. Servicii publice şi utilităţi

– continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţă socială şi ordine publică;

– evaluarea costurilor transferurilor unor noi responsabilităţi către administraţia publică locală, astfel încât să poată fi identificate cu precizie sursele de finanţare a acestora;
– limitarea sferei serviciilor publice deconcentrate. În acest sens, se va evalua posibilitatea transferării inspectoratelor şcolare, a direcţiilor judeţene de cultură şi sanitare către consiliile judeţene, corelativ cu asigurarea resurselor financiare.

C.3. Managementul financiar

– posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a angaja cheltuieli pentru co-finanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi regională peste limita de 20% din veniturile lor anuale, conform legii finanţelor publice locale, exclusiv în completarea fondurilor pre-structurale şi apoi a celor structurale;

– elaborarea unui ghid privind colectarea impozitelor şi taxelor locale în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi asociaţiile reprezentative ale autorităţilor administraţiei;

– elaborarea unui ghid privind planurile investiţiilor de capital ca parte componentă a planificării strategice de dezvoltare a localităţii, în cooperare cu Ministerul Finanţelor;

– elaborarea unui ghid privind participarea cetăţenească în elaborarea bugetului local;
– reglementarea obligativităţii de publicare a execuţiei bugetelor locale, cel puţin o dată la 6 luni, iar în cazul emiterii de obligaţiuni, cel puţin o dată la 3 luni;

– elaborarea unui ghid privind managementul riscului care să fie utilizat pentru realizarea planificărilor strategice, a investiţiilor şi cu ocazia înfiinţării serviciilor publice;

– modificarea legislaţiei privind contractul de parteneriat public-privat (O.G. nr. 16/2002) în sensul definirii corecte a acestui mecanism de cooperare, simplificării procedurilor de selecţiei a ofertelor şi uniformizării lor cu cele ce privesc achiziţiile publice în scopul asigurării transparenţei financiare şi a selecţiei de oferte pe baze concurenţiale;

C.4. Împrumuturi

– elaborarea unui ghid privind managementul datoriei publice în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi autorităţile locale; – reglementarea prin lege a constituirii fondurilor de garantare pentru împrumuturile municipale.

III. Capacitate instituţională

Reforma serviciilor publice, continuarea procesului de descentralizare, precum şi îndeplinirea cu succes a programelor economice şi sociale depind de dezvoltarea capacităţilor tehnice şi organizaţionale ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. În acest scop, Guvernul României va interveni prin programe care urmăresc schimbarea organizaţiilor publice sub aspectul managementului programelor şi proceselor, managementul informaţiilor şi cunoaşterii, pregătirea resursei umane şi dezvoltarea legăturilor inter-instituţionale. La nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, programele ce urmăresc capacitatea instituţională vor respecta următoarele condiţii:

  1. a) înfiinţarea ministerelor şi agenţiilor numai pentru:

– realizarea programului de guvernare şi a funcţiilor cu care guvernul a fost învestit;
– aplicarea politicilor publice prioritare conform programului guvernamental şi angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană în Planul Naţional de Aderare;

– asigurarea acelor servicii publice ce nu pot fi prestate de sectorul privat şi pentru care sectorul public dispune de un avantaj comparativ;

  1. b) clarificarea statutului juridic al agenţiilor în legea de organizare şi funcţionare a guvernului şi delimitarea de autorităţile publice autonome ca organisme publice de reglementare şi control aflate sub control parlamentar;
  2. c) introducerea efectivă a unui mecanism de elaborare şi aplicare a politicilor publice în activitatea ministerelor, agenţiilor şi primăriilor, pentru a asigura coerenţa, predictibilitatea şi transparenţa activităţii acestora;
  3. d) transferul în totalitate al activităţilor comerciale către sectorul privat, transferul complet al funcţiilor de reglementare şi control de la regii autonome către agenţii sau ministere;
  4. e) realizarea planificării strategice pe fiecare minister, agenţie sau primărie, fixarea misiunii unei autorităţi publice, a managementului resurselor, precum şi a managementului programelor şi proiectelor;
  5. f) clarificarea statutului juridic al agenţiilor locale şi al autorităţilor de reglementare locale;
    g) realizarea interoperabilităţii între autorităţile administraţiei publice centrale.

Întărirea capacităţii instituţionale va avea ca ţintă întregul sistem al administraţiei publice şi se va concentra asupra următoarelor măsuri:

  1. Dezvoltare organizaţională

– aplicarea unui ghid privind evaluarea instituţională a autorităţilor publice, în concordanţă cu Cadrul de Lucru Comun privind Evaluarea Instituţională elaborat de UE; aplicarea unui ghid standard privind politicile publice; implementarea unui sistem standard de management al reglementărilor; aplicarea unui ghid standard privind planificarea strategică şi managementul programelor şi proiectelor; aplicarea unui ghid privind implementarea programelor/proiectelor pilot; introducerea unui sistem de management al riscului;

– introducerea sistemului de monitorizare şi evaluare a rezultatelor pe politici publice, precum şi a mecanismelor de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi utilităţilor publice;

– încurajarea înfiinţării reţelelor regionale de învăţare şi a grupurilor de competenţă între funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice locale pentru încurajarea schimbului de experienţă şi utilizarea celor mai bune practici în administraţia publică;

– dezvoltarea managementului cunoaşterii şi informaţiei.

  1. Managementul resurselor umane

– elaborarea codului privind managementul serviciului civil/funcţiei publice. Codul va cuprinde regulile managementului resursei umane în administraţia publică (recrutare, carieră, indicatori de performanţă, formare profesională, salarizare, reguli de disciplină);

– demonopolizarea sistemului de formare şi perfecţionare profesională în administraţia publică prin diversificarea ofertei curiculare şi crearea de secţii de profil în universităţi;

– aplicarea codurilor de etică pentru funcţionari publici şi generalizarea acestora în întregul sistem al administraţiei publice;

– modificarea legii privind codul de conduită a funcţionarilor publici;

– evaluarea trimestrială, semestrială şi anuală a funcţionarilor publici în raport cu un serviciu public definit; includerea personalului tehnic parlamentar în corpul funcţionarilor;

– instruirea funcţionarilor publici cu fiecare plan de acţiune prin care se introduc măsuri de reformă; instruirea funcţionarilor publici în dreptul comunitar, precum şi în aplicarea programelor europene;

– asigurarea transparenţei regulilor de concurenţă şi selecţie a funcţionarilor publici;
– depolitizarea funcţiei publice, prin eliminarea categoriei de înalţi funcţionari publici, a evaluării profesionale de factorii politici şi constituirea comisiilor de disciplină ca instanţe în afara autorităţilor publice.

  1. Întărirea legăturilor inter-instituţionale

– introducerea şi utilizarea mecanismelor de participare publică la elaborarea politicilor publice, precum şi la evaluarea realizării acestora; – dezvoltarea cooperării între guvern şi structurile asociative ale Federaţiei Autorităţilor Locale din România;

– îmbunătăţirea sistemului de cooperare inter-ministerială, în cazul aplicării politicilor de tip integrat; aplicarea mecanismelor de cooperare între autorităţile publice locale în cadrul fixării cadrului de lucru pentru realizarea planificării strategice a localităţilor care se dezvoltă în sistem policentric.

  1. e-Government

Sistemul informaţional trebuie să constituie suportul de aplicare şi de simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurării unui acces larg şi nediscriminatoriu a publicului la servicii publice, precum şi reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal.

Programul de e-government cuprinde următoarele măsuri:

cooperarea cu autorităţile locale pentru dezvoltarea reţelelor informatice care asigură funcţionarea reţelelor regionale de învăţare şi a grupurilor de competenţă;

cooperarea cu primăriile, serviciile descentralizate şi deconcentrate, spitale, şcoli, instituţii culturale, pentru realizarea unei reţele metropolitane de comunicaţii – City Net – ca sistem de management al informaţiei, pentru furnizarea următoarelor servicii:

– evidenţa populaţiei; planurile digitale ale localităţilor şi ale teritoriului aparţinând acestora; GIS (Geographical Information Systems); managementul serviciilor publice, al utilităţilor publice, al sistemelor de infrastructură, precum şi managementul funcţiei publice; înregistrarea societăţilor comerciale; colectarea taxelor de la cetăţeni; buget şi contabilitate; managementul activităţilor de educaţie şi cultură; controlul traficului urban; centru de reclamaţii primite de la cetăţeni.