Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale,in special a celor legate de energie de acum 30 de ani.Termenul s-a impus in vara anului 1992,dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea,organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972 , Conferinta privind mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod
serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane , ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii.
In 1983 , isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare(WCED) condusa de Gro Bruntland , dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu , este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si prin
Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta.
In 1987 , la un an dupa catastrofa de la Cernobal , apare asa-numitul Raport Brundtland , al
WCED , cu titlul “Viitorul nostru comun” care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii
durabile(“sustainable devolepment”):”Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Comisia constata in raportul sau faptul ca ajutoarele de dezvoltare nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele ce urmeaza sa apara.Este necesara , se mai spune , o schimbare a stilului de viata distructiv adoptat de statele industriale din nord , de exemplu prin diminuarea consumului pe cap de locuitor de energie , apa, minerale si alte resurse naturale. Ajutorul pentru dezvoltare nu ar mai trebui folosit la exploatarea resurselor de materii prime,iar tehnologiile ecologice, precum combinatiile moderne de carbune si gaz, instalatiile de purificare,precum si tehnica de reciclare a deseurilor ar trebui raspandite la scara mondiala.
In finalul raportului Comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile.
Astfel in 1992 are loc Conferinta privind mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro.In cadrul
acestei conferinte 160 de state au adoptat –Conventia-cadru privind clima a Natiunilor Unite,cu scopul de a reduce emisiile de gaze de sera pana in anul 2000 la nivelul inregistrat in 1990. Conventia intra in vigoare in 1944 fiind ratificata de 50 de state.Conferinte ulterioare pe aceasta tema au avut loc in: 1995 la Berlin, 1996 la Genova, 1997 la Kyoto, 1998 la Buenos Aires, 1999 la Bonn, 2000 la Haga, 2001 la Bonn si la Marachesh, in 2002 la New Delhi, 2003 la Milano,la 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, are loc,la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.
Declaratia de la Rio a fost prima declaratie consistenta pe tema durabilitatii, care propunea
elaborarea unor strategii nationale durabile(textul declaratiei-anexa 1). In afara de Conventia-cadru privind clima au mai fost promulgate si alte doua conventii privind mediul si clima,Conventia privind diversitatea biologica si cea privind combaterea desertificarii.In plus au mai fost schitate linii directoare privind protejarea padurilor.
Un eveniment de importanta centrala a fost insa emiterea Agendei 21, un program extrem de
cuprinzator privind dezvoltarea durabila in secolul XXI. Agenda 21 este un program de actiuni orientate catre obtinerea dezvoltarii durabile,ceea ce inseamna lupta contra saraciei si excluderii sociale, productia de bunuri de consum si de servicii durabile, precum si protectia mediului inconjurator fiind tratate si alte aspecte relevante ca: egaliatea intre sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea gruparilor sociale la procesul politic, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apa potabile, etc.