Conceptul de dezvoltare locală poate fi definit ca o strategie de intervenţie economică prin care reprezentanţii locali ai sectorului privat, public sau social cooperează la valorificarea resurselor umane, tehnice şi financiare ale unei colectivităţi, asociaţi în cadrul unei structuri sectoriale sau întersectoriale de activitate, privată sau publică, având drept obiectiv principal crearea de noi locuri de muncă.
În vederea unei mai bune analize a noţiunii de dezvoltare locală putem da câteva definiţii care sunt mai apropiate de realitate:
- dezvoltarea economică locală este un proces participativ în cadrul căruia membrii comunităţii din toate sectoarele lucrează împreună pentru a stimula activitatea comercială locală care să conducă la dezvoltarea durabilă economică a localităţii. Totodată DEL este şi un mijloc de asistenţă în crearea de noi locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai al tuturor membrilor comunităţii;
- “un proces de diversificare şi de dezvoltare a activităţilor economice şi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea şi coordonarea resurselor şi energiilor existente”[1];
- “o strategie eficace ce permite găsirea unor soluţii la problemele grupurilor defavorizate, cât şi ale colectivităţilor mai puţin dezvoltate”[2];
- dezvoltarea locală este expresia solidărităţii locale creatoare de noi relaţii sociale şi manifestă voinţa locuitorilor unei regiuni de a valorifica resursele locale.
Dezvoltarea economică locală trebuie să vizeze:
- a) dezvoltarea resurselor umane, fizice şi financiare ale unei colectivităţi;
- b) integrarea dezvoltării economice şi sociale la nivelul colectivităţii:
- c) ameliorarea mediului colectivităţii, a calităţii serviciilor şi a capacităţii acesteia de a-şi regla propriile probleme socio-economice;
- d) favorizarea unei dezvoltări durabile şi acceptabile din punct de vedere social;
- e) posibilitatea colectivităţii de a beneficia de investiţiile sociale;
- f) creşterea numărului de firme, care pot plăti impozite locale şi care răspund nevoilor colectivităţii.
Procesul DEL încurajează administraţia publică locală, sectorul asociativ (ONG-urile) şi sectorul privat (micii întreprinzători sau micul business local) să creeze un parteneriat şi să colaboreze în căutarea soluţiilor pentru nevoile economice comune. Participanţii locali trebuie să utilizeze eficient oportunităţile de afaceri, resursele de muncă, capital şi alte resurse locale pentru atingerea scopurilor prioritare ale comunităţii locale respective, care vor duce la crearea de noi locuri de muncă, mai decente, reducerea sărăciei, stabilizarea situaţiei economice a comunităţii, generării taxelor locale pentru ridicarea calităţii serviciilor prestate şi având ca rezultat final ridicarea nivelului de trai şi deci al calităţii vieţii.
A face dezvoltare economică locală înseamnă şi a ridica competitivitatea economică a unei arii locale în scopul îmbunătăţirii viitorului economic al acesteia. Dezvoltarea economiei locale şi îmbunătăţirea competitivităţii sunt cruciale, deoarece succesul comunităţilor depinde de adaptarea lor la schimbările care au loc în mediul extern.
Fiecare comunitate prezintă condiţii locale unice care favorizează sau frânează dezvoltarea economică. Aceste atribute locale stau la baza formulării strategiei de dezvoltare economică care este elaborată pentru a îmbunătăţii competivitatea locală. Pentru a crea competitivitate, fiecare comunitate trebuie să stabilească care sunt problemele actuale (punctele slabe), problemele potenţiale (generate de ameninţările identificate care pot proveni din mediul extern), punctele de sprijin în abordarea viitorului (punctele tari) şi condiţiile favorabile ce merită a fi exploatate (oportunităţile).
Dezvoltarea economică locală poate fi realizată de către firmele private care crează resurse materiale în cadrul comunităţilor locale, dar agenţii economici privaţi depind de condiţiile favorabile de afaceri pentru a-şi asigura prosperitatea. În acest sens, autorităţile locale au un rol esenţial în crearea mediului favorabil pentru succesul afacerilor. DEL se realizează prin intermediul parteneriatelor dintre autorităţile locale şi actorii sectorului privat.
La nivel internaţional, globalizarea determină creşterea competiţiei economice şi politice pentru investiţii, sporirea asistenţei financiare, precum şi atragerea şi retenţia afacerilor. Globalizarea oferă oportunităţi pentru afacerile locale (dezvoltarea de noi pieţe) şi determină provocări din partea competitorilor internaţionali ce acced pe pieţele locale.
La nivel naţional, politicile macroeconomice şi monetare afectează colectivităţile locale. Reglementările la nivel naţional, impozitele şi alte structuri legale influenţează climatul de afaceri local, care poate ajuta sau dăuna obiectivelor dezvoltării economice locale (ex. reglementări în telecomunicaţii, standarde de mediu).
La nivel global, multe dintre competenţele guvernamentale au fost descentralizate, iar sectorul privat a fost liberalizat. Aceste schimbări au consecinţe financiare şi economice la nivel local. Comunităţile locale trebuie să aibă în vedere ameninţările, dar şi oportunităţile care decurg de aici.
La nivel regional, comunităţile din cadrul unei regiuni concurează pentru atragerea investiţiilor exterioare şi locale. Există, de asemenea, multe oportunităţi pentru colectivităţi de a colabora pentru a susţine dezvoltarea lor economică. Astfel va creşte competivitatea întregii economii regionale.
La nivel municipal, firmele aleg de obicei localizarea în zone urbane datorită aglomerărilor economice – beneficiile împărţirii pieţelor, infrastructurii, forţei de muncă şi a informaţiilor cu alte firme. Avantajul creşterii economice în zonele urbane depinde de calitatea managementului urban şi de politicile privind infrastructura. Alţi factori ce afectează productivitatea muncii într-o economie locală include construcţia de locuinţe, serviciile de sănătate, educaţie şi transport urban, precum şi posibilitatea formării şi perfecţionării profesionale.
[1] Goeffe, 1984
[2] Swock şi Mason, 1987