DEL în contextul mondial de dezvoltare. Dezvoltarea economică locală din America şi din Europa[1] ţine seama de istoria şi de tradiţiile lor diferite. Astfel, în contextul american, “community development” desemnează toate activităţile realizate de agenţi economici şi sociali ai unei colectivităţi pentru satisfacerea nevoilor acestora, deci referinţa la comunitate este destul de importantă.
În Europa, expresia “local development” este mai des întâlnită. Iniţiativele locale reprezintă toate activităţile organizate de agenţii locali (economici, sociali şi culturali) pentru crearea de întreprinderi şi deci, de noi locuri de muncă. Tot în Europa se observă o creştere a parteneriatului între firme, emergenţa diverşilor agenţi economici, căutarea soluţiilor alternative celor macroeconomice, alăturarea criteriilor sociale şi culturale la cele de raţionalitate economică.
În SUA şi Canada se foloseşte conceptul de “dezvoltare economică comunitară” pentru a indica un proces prin care o colectivitate, plecând de la activitatea liderilor, creează mai multe organizaţii cu caracter social-economic cu următoarele obiective:
- atragerea de capital la nivelul colectivităţii, în condiţii acceptabile pentru aceasta (ceea ce, în mod normal, este atribuţia primăriilor locale de la noi);
- ameliorarea mediului extern, şcoli, infrastructuri (modul în care sunt folosiţi banii publici de către primăriile locale din ţara noastră);
- creşterea posibilităţilor de creare de firme şi de noi locuri de muncă;
- încurajarea antreprenorilor (micilor întreprinzători locali) la nivelul colectivităţilor.
Consiliul Economic al Canadei (1990) a scos în evidenţă faptul că activităţile din cadrul unei colectivitati trebuie să fie realizate de însăşi populaţia care beneficiază de aceste ameliorări, deci nu este suficient ca statul să vină în sprijinul comunităţilor locale, ci este nevoie ca şi populaţia indigenă să ia măsuri de a-şi stimula activităţile în vederea creşterii economico-sociale a comunităţii din care acesta face parte.
Practicile europene sunt bazate pe faptul că agenţii colectivităţii teritoriale (agenţii colectivi) au dezvoltat o identitate regională, folosind anumite tipuri de intevenţii.
Pentru colectivităţile locale din România ar fi mai potrivită dezvoltarea locală de tip “progresist”, deci îmbinarea cât mai eficientă a elementelor socialului cu sfera economică, încercarea pe cât posibil a evitării neglijării unei sfere de dezvoltare în favoarea alteia.
[1] Proforoiu Marius, Managementul strategic al colectivităţilor locale, Editura Economică, 1998