Obiectivele intervenţiilor economice locale. Adoptarea legii descentralizării va crea cadrul juridic de actiune a colectiviăţilor locale, prin care se vor angaja în realizarea politicilor economice locale având drept scop:
- facilitarea dezvoltării economice locale;
- favorizarea menţinerii şi creării de locuri de muncă;
- reechilibrarea localizării menţinerii întreprinderilor în profitul zonelor celor mai defavorizate.
Acestor obiective economice şi spaţiale li se adaugă atât obiective pur politice sau electorale, cât şi obiective sociale.
Intervenţia economică locală s-a dezvoltat în contextul crizei economice ale cărei efecte s-au făcut simţite pe plan local. Ca urmare, strategia politică actuală din România trebuie să incite aleşii locali să adopte politici de dezvoltare locală ca raspuns la presiunea populaţiei.
În realitate, există făra îndoială o asimetrie între percepţia costurilor inerente ale politicilor de dezvoltare locală, care nu fac obiectul nici unui post bugetar clar definit şi efectele acestor politici asupra colectivităţilor teritoriale.[1]
- Menţinerea şi crearea locurilor de muncă.
Obiectivul intervenţionismului economic local este cel mai adesea favorizarea menţinerii şi creării de locuri de muncă.
În acest sens, serviciile economice locale trebuie să exercite două mari categorii de intervenţii:
- pe de o parte, gestionarea fişierelor de şomeri, ce constă în primirea, consilierea şi favorizarea contactelor dintre şomeri şi patronii locali;
- pe de altă parte, susţinerea întreprinderilor locale în vederea dezvoltării şi menţinerii locurilor de muncă existente la nivel local. Cu toate acestea, contractele cu întreprinderile se realizează în mod tradiţional de către stat. Puterea centrală, ca raspuns la noile constrângeri economice, trebuie să încurajeze intervenţionismul colectivităţilor locale, care vor deveni noii interlocutori ai întreprinderilor.
Colectivităţile locale mult mai apropiate de întreprinderi, sunt considerate ca având o mai bună cunoaştere a nevoilor acestora şi în consecinţă o mai bună capacitate de satisfacere a acestora.[2]
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt importante deoarece au câştigat anumite parţi din piaţă, în special sectoarele aflate în recesiune.
Eforturile unei colectivităţi de a atrage crearea a noi locuri de muncă au toate şansele de a avea efecte şi asupra jurisdicţiilor vecine cu acestea, deoarece de locurile de muncă create nu beneficiază numai locuitorii colectivităţii pe teritoriul căreia este implantată întreprinderea sau, astfel spus, salariaţii unei întreprinderi nu sunt toţi rezidenţi ai colectivităţii de implantare.
Ca urmare, cheltuielile angajate de către această colectivitate nu ţin cont de rezultatele obţinute în afara colectivităţii şi în consecinţă riscă să fie insuficiente.
- Obiectivul fiscal
Cel de-al doilea obiectiv al intervenţiilor economice locale este creşterea resurselor fiscale locale, întrucât întreprinderile contribuie prin impozite directe şi indirecte la crearea celei mai importante părţi a încasărilor fiscale ale colectivităţii locale.
Obiectivul fiscal al intervenţionismului local dă loc mai multor interpretări:
- teoria economică, denumită ‘Public choice’, analizează piaţa politică prin analogie cu piaţa economică, care consideră ca totdeauna oamenii caută să -şi maximizeze utilitatea acţiunilor lor;
- o a doua interpretare a obiectivului fiscal constă în faptul ca guvernanţii locali urmaresc să -şi asigure realegerea;
- o alta ipoteză este aceea că implantarea întreprinderilor pe teritoriul colectivităţilor locale presupune importante costuri fixe.
- Repartiţia spaţială a întreprinderilor
Dacă politicile locale în favoarea întreprinderilor pot exista în orice colectivitate indiferent de culoarea politică a aleşilor locali, dacă obiectivele vizate se grupează în jurul câtorva preocupări majore, tipul intervenţiei pus în practică poate varia însă foarte mult de la o colectivitate la alta, dar numai într-un cadru legal.
Ca urmare, acţiunile colectivităţilor locale în favoarea întreprinderilor trebuie recunoscute şi definite în cadrul viitoarei legi a descentralizării, absolute necesară alinierii ţării noastre la structurile europene.
Altfel spus, sunt necesare crearea şi punerea în practică a unui cadru juridic reglementar, care să recunoască colectivităţilor locale competenţa în materie economică.
Cu toate acestea, colectivitaţile locale trebuie să respecte competenţele statului – care ramâne responsabil de realizarea politicii economice şi sociale şi a luptei contra şomajului, de respectarea principiului libertăţii comerţului şi industriei şi a regulilor dreptului comunitar.
Clasificarea în funcţie de natura acţiunilor întreprinse
- a) tipul de intervenţie economică locală cel mai des utilizat îl constituie ajutoarele care se grupează în :
- ajutoare în favoarea dezvoltării economice, împarţite ele însele în directe şi indirecte;
- ajutoare acordate întreprinderilor în dificultate.
Altfel, ajutoarele directe – în general trebuie enumerate prin lege şi antrenează o cheltuială imediată pentru colectivitate. Ele constau în principal în subvenţii, dar şi în bonificaţii de dobânzi, avansuri consimţite de către întreprinderi, fara nicio restricţie geografică. Este de preferat ca acestea să fie acordate în special la nivel regional, iar comunele şi departamentele să fie implicate în mod complementar, evitând astfel exercitarea de presiuni de către întreprinderi asupra autorităţilor locale.
A doua categorie de ajutoare acordate întreprinderilor o reprezintă ajutoarele pentru întreprinderile în dificultate. Ele au ca obiect asigurarea protecţiei intereselor economice şi sociale ale populaţiei colectivităţii respective prin participarea la salvarea întreprinderilor în dificultate sau prin menţinerea unor servicii necesare populaţiei.
- b) pe lângă acordarea de ajutoare au apărut mai recent pe plan European noi competenţe ale colectivităţilor teritoriale, precum: urbanismul, infrastructura, pregătirea profesională, care pot influenţa printr-un mod mai mult sau mai putin direct comportamentul întreprinderilor.
- c) acţiunea colectivităţilor asupra mediului economic
Studiul intervenţionismului local mai mult sau mai putin detaliat arată că, colectivităţile locale abandonează puţin câte puţin acţiunile în beneficiul direct al întreprinderilor în favoarea mediului economic.
Problema finanţării dezvoltării locale se pune la două niveluri: pe de-o parte, găsirea finanţarii necesare realizării politicilor înseşi ale colectivitatilor şi pe de altă parte, găsirea finanţării necesare dezvoltarii IMM-urilor. Dezvoltarea economiei locale presupune ca întreprinderile să gasească uşor mijloace suficiente pentru a-şi finanţa proiectele. Chiar dacă instituţiile financiare au făcut importante eforturi de desconcentrare a structurilor, ele nu au niciun motiv de a favoriza realizarea unor proiecte de interes local particular. Se pune astfel problema unei intervenţii publice, în special, la nivel regional.
Un ultim exemplu al intervenţiilor locale asupra mediului economic ce vizează ansamblul colectivitaţilor este angajarea acestora în acţiuni de comunicare.
Indicatori pentru măsurarea progresului DEL. Eforturile de promovare a dezvoltării economice ar trebui să promoveze bunăstarea comunităţii făcând-o funcţională şi fezabilă prin prisma a patru dimensiuni:
Viabilitate : sărăcia, servicii publice de bază, standarde de mediu, construcţia de locuinţe, securitate şi siguranţă, instituţii de învăţământ[3].
Administraţie şi management: autonomia administraţiei locale, eficienţa conducerii, coordonarea între autorităţile administraţiei, eficienţa structurală şi a furnizării serviciilor, transparenţa administraţiei locale
Competitivitate: structura economică şi productivitatea, mediu de afaceri prosper, accesul la pieţe, accesul la tehnologie modernă, disponibilitatea creditelor de afaceri, calitatea resurselor umane.
Abilitate bancară: eficienţa managementului financiar al comunităţii, credibilitatea autorităţilor locale, stabilitatea fluxului fiscal inter-administraţii, atragerea investiţiilor private locale şi non-locale.
[1] www.google.ro
[3] www.europa.eu.com