În ultimele decenii ale secolului XX în multe ţări ale lumii are loc un proces activ de modernizare a administraţiei publice. Acesta este un lucru firesc şi foarte necesar, mai ales în perioada respectivă.[1]
Practica statelor-membre ale Uniunii Europene ne adevereşte tot mai mult că mijloacele bugetare şi umane destinate administraţiei publice permanent se reduc şi sfera pentru investiţii devine tot mai restrînsă. La aceasta ar trebui să adăugăm şi tendinţa demografică, în Italia, Germania şi Spania, în special, numărul populaţiei în vîrstă este în creştere. Tot mai puţini tineri obţin surse de existenţă în comparaţie cu oamenii în vîrstă. Cheltuielile pentru sfera socială, dificultăţile bugetare, cheltuielile pentru forţa de muncă au sporit brusc. Tot mai dificile devin planificarea, implementarea şi consolidarea tacticilor şi strategiilor efective.
În consecinţă, unele state-membre îşi continuă eforturile pentru îmbunătăţirea proceselor de adoptare a strategiilor şi tacticilor proprii şi introduc mai curînd o legislaţie schematică decît un statut detalizat sau, în cazul Franţei, îşi continuă eforturile de raţionalizare şi simplificare a sistemelor lor juridice pe calea codificării sistemelor juridice naţionale complexe.
Tot mai dificile devin perspectivele statului şi ale administraţiilor. Statul nu mai este apt să-şi justifice acţiunea exclusiv în baza autorităţii sale. Mai curând el caută să câştige bunăvoinţa cetăţenilor prin iniţierea dialogului cu ei, în sensul de a obţine acceptarea de către ei a regulamentelor şi deciziilor administrative.[2]
Asemenea practici internaţionale pot fi de un real folos Republicii Moldova în procesul de modernizare a sistemului său de administrare. Principalul însă este să se ţină cont de faptul că nici un sistem al administraţiei publice nu poate fi considerat absolut perfect şi deci nu poate fi preluat integral de un alt stat.[3]
Procesul de modernizare este strâns legat de cel de reformă. Astfel, potrivit autoarei Ala Cojocaru, reforma administraţiei publice în Republica Moldova apare ca un obiectiv central, ca o problemă prioritară procesului de creare a autorităţilor şi instituţiilor necesare înfăptuirii unei administraţii moderne.[4]
Necesitatea modernizării administraţiei publice întotdeauna a fost dictată atît de factorii interni (problemele sociale şi economice, birocratizarea excesivă a administraţiei publice, calitatea insuficientă a managementului în serviciul public), cît şi de cei externi (globalizare, dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale, integrarea europeană etc).
Drept continuitate consecventă a politicilor şi acţiunilor sale, Guvernul Republicii Moldova a adoptat prin Hotărîrea nr. 1402 din 30 decembrie 2005 Strategia de reformă a administraţiei publice centrale în Republica Moldova. Analiza denotă că acest document este un produs, o manifestare materializată a etapei concrete de dezvoltare a statului şi societăţii moldoveneşti.
Studiul ne demonstrează că din 1990 şi până în prezent au fost întreprinse mai multe încercări de reorganizare a administraţiei publice centrale în scopul îmbunătăţirii activităţii acesteia[5].
O problemă la fel de importantă o constituie şi modernizarea sistemului de administraţie publică locală. Astfel, reforma administraţiei publice reprezintă o problemă importantă în viaţa unui stat şi practic toate ţările, pe parcursul dezvoltării lor, într-o măsură sau alta au încercat şi continuă să modernizeze relaţiile între organele centrale şi puterea locală.[6]
Un element foarte important în desfăşurarea reformelor constă în faptul că reformele democratice şi transformările structurale în economie şi societate solicită cu o deosebită insistenţă şi deplasarea accentelor spre iniţiativa locală.[7]
Mai mult decât atât, e necesar de a studia exemplul altor ţări, cum este cel al Franţei, ţară care a dat naştere sistemului de administrare francez, al Italiei, cu gradul înalt de autonomie la nivel de regiune, precum şi ţărilor care au făcut parte din sistemul socialist – România, Polonia, Ungaria, Cehia şi altele care au reuşit cu succes să implementeze într-un termen scurt noi sisteme de administrare publică.[8]
Una din ideile dominante ale reformei a fost transferul pe plan local, de la aparatul central, a chestiunilor ce ţin de interesele social-economice ale unităţilor teritoriale în favoarea autorităţilor locale.[9]
Cum derulează aceste procese în ţara noastră? Făcând abstracţie de detalii, vom menţiona că pe parcursul ultimilor 16 ani în sistemul administraţiei publice au intervenit schimbări serioase[10].
Cum am putea aprecia cele efectuate în administraţia publică până în prezent? În principiu, acestea reprezintă o tendinţă pozitivă şi, în linii mari, sincronizează cu procesele de globalizare a descentralizării administrative. Intenţionat ne-am axat doar asupra unui element al reformei administraţiei publice locale – descentralizarea administrativă. Aceasta pentru că Ţările Europei Centrale şi Est au parcurs de asemenea o astfel de etapă în dezvoltarea lor. Ne vom centra asupra unui aspect deosebit de important – repartizarea pe niveluri a responsabilităţilor de organizare a serviciilor publice locale. Raportând procesul de reformare al administraţiei publice locale din ultimii ani la experienţa internaţională, putem concluziona următoarele.
În Republica Moldova, legislaţia stabileşte domenii proprii de activitate ale autorităţilor publice locale şi prin urmare responsabilităţi în furnizarea de servicii care sînt structurate pentru autorităţile publice locale de nivelul întîi şi nivelul doi după cum urmează[11]:
|
Pentru autorităţile publice locale De NIVELUL ÎNTÎI |
Pentru autorităţile publice locale de NIVELUL AL DOILEA |
|
Bunuri, infrastructură şi transport |
|
|
• administrarea bunurilor din domeniile public şi privat locale; • planificarea urbană şi gestionarea spaţiilor verzi de interes local; • colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora; • distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor utilizate şi pluviale; • construcţia, întreţinerea şi iluminarea străzilor şi drumurilor publice locale; • amenajarea şi întreţinerea cimitirelor; • transportul public local; • dezvoltarea şi gestionarea reţelelor urbane de distribuire a gazelor şi energiei termice. |
• administrarea bunurilor din domeniile public şi privat ale raionului; • planificarea şi administrarea lucrărilor de construcţie, întreţinere şi gestionare a unor obiective publice de interes raional; • construcţia, administrarea şi repararea drumurilor de interes raional, precum şi a infrastructurii rutiere; • organizarea transportului auto de călători, administrarea autogărilor şi staţiilor auto de interes raional; • stabilirea unui cadru general pentru amenajarea teritoriului la nivel de raion şi protecţia pădurilor de interes raional; • elaborarea şi implementarea proiectelor de construcţie a gazoductelor interurbane (inclusiv a gazoductelor de presiune medie), a altor obiective termoenergetice cu destinaţie locală. |
|
Educaţie, cultură şi tineret |
|
|
• construcţia, gestionarea, întreţinerea şi echiparea instituţiilor preşcolare şi extraşcolare (creşe, grădiniţe de copii, şcoli de artă, de muzică); • activităţi culturale, sportive, de recreaţie şi pentru tineret, precum şi planificarea, dezvoltarea şi gestionarea infrastructurilor necesare acestor tipuri de activităţi. |
• administrarea instituţiilor de cultură, turism şi sport de interes raional, alte activităţi cu caracter educaţional, cultural şi sportiv de interes raional. |
|
Asistenţă socială şi protecţie civilă |
|
|
• construcţia de locuinţe şi acordarea altor tipuri de facilităţi pentru păturile social vulnerabile, precum şi pentru alte categorii ale populaţiei; • organizarea serviciilor antiincendiare. |
• administrarea unităţilor de asistenţă socială de interes raional; • dezvoltarea şi gestionarea serviciilor sociale comunitare pentru categoriile social-vulnerabile, monitorizarea calităţii serviciilor sociale. |
|
Activităţi economice |
|
|
• dezvoltarea şi gestionarea reţelelor urbane de distribuire a gazelor şi energiei termice instituirea şi gestionarea întreprinderilor municipale şi organizarea oricărei alte activităţi necesare dezvoltării economice a unităţii administrativ-teritoriale; • amenajarea pieţelor agricole, a spaţiilor comerciale, realizarea oricăror alte măsuri necesare pentru dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale. |
• administrarea întreprinderilor municipale de interes raional; • susţinerea şi stimularea iniţiativelor privind dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale. |
[1] Ganenco Luminiţa, Modernizarea administraţiei publice – necesitate a vremii, Revista “Administrarea Publică”, nr. 1/2000, p. 165
[2] Ibidem
[3] Orlov Maria, Negru Boris, Quo vadis Moldova? Administraţia publică, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 2002, p. 42
[4] Cojocaru Ala, Modernizarea sistemului administraţiei publice, Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 19 mai 1998 „Formarea funcţionarilor publici şi rolul lor în realizarea reformelor administraţiei publice”, Editura Academiei de Administrare Publică, Chişinău, 1998, p. 246
[5] Ibidem
[6] Bulgari Valeriu, Administraţia publică locală în contextul reformei economico-sociale, Editura Academiei de Administrare Publică, Chişinău, 1998, p. 18
[7] Popescu Teodor, Reforma administraţiei publice în Republica Moldova (1990-2001), Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 26 aprilie 2001 „Probleme actuale ale teoriei şi practicii administraţiei publice”, Editura Academiei de Administrare Publică, Chişinău, 2001, p. 51
[8] Cojocaru Ala, Sisteme comparate în administraţia publică locală, Revista “Administrarea Publică”, nr.4/1998, p. 120
[9] Platon Mihail, Sîmboteanu Aurel, Popescu Teodor, Deliu Tudor, Reforma administraţiei publice în Moldova: realizări şi perspective, Editura Academiei de Administrare Publică, Chişinău, 2001, p. 232
[10] Sîmboteanu Aurel, Reformarea administraţiei publice în Republica Moldova în contextul ajustării el la standardele europene, p. 14
[11] Ghidul alesului local, Editura Academiei de Administrare Publică, Chişinău, 2007, p. 121