Activitatea managerială din instituțiile publice este guvernată de următoarele principii fundamentale:
- principiul conducerii unitare;
- principiul autonomiei financiare și manageriale;
- principiul flexibilității;
- principiul legalității;
- principiul eficienței.
Principiul conducerii unitare presupune definirea și aplicarea conceptelor, a sistemelor și a metodelor de management într-o viziune coerentă și unitară. Este necesar ca într-o instituție publică să existe o abordare unitară în ceea ce privește definirea misiunii acesteia, a sistemului de obiective, a stilurilor manageriale ce urmează a fi promovate, a instrumentarului managerial utilizat, care să confere coeziune și echilibru sistemului de management, în ansamblul său, precum și principalelor subsisteme care îl alcătuiesc - decizional, organizatoric, informațional și metodologico-managerial.
Principiul autonomei financiare și manageriale are în vedere două premise importante: diversitatea domeniilor de activitate ale instituțiilor publice și numărul semnificativ de variabile care acționează atât în mediul intern, cât și în mediul ambiant.
Potrivit acestui principiu, instituțiile publice trebuie să dispună de o anumită autonomie financiară și managerială care să le permită îndeplinirea misiunii social-economice, respectiv satisfacerea intereselor publice generale și specifice. Autonomia financiară și managerială constituie un stimul pentru obținerea performanțelor în sectorul public și, totodată, determină creșterea responsabilității managerilor publici.
Eficiența managerială a instituțiilor publice depinde de capacitatea managerilor de a crea sisteme de management bine articulate, în care componentele să contribuie la îndeplinirea obiectivelor previzionate și, implicit, la satisfacerea nevoilor sociale ale comunității.
Principiul flexibilității presupune abordarea sistemului de management al instituțiilor publice într-o viziune dinamică, astfel încât acesta să se adapteze la mutațiile care survin în mediul ambiant intern și internațional. Managerii din sectorul public trebuie să manifeste preocupare în ceea ce privește conceperea și implementarea unor sisteme manageriale flexibile, pentru ca instituțiile pe care le conduc să răspundă prompt la nevoile tot mai diverse și într-o continuă schimbare ale societății. De asemenea, sunt necesare modificări de esență în planul mentalității managerilor, concretizate în trecerea de la un management reactiv (prin care instituția publică reacționează la schimbările înregistrate în mediul ambiant), la un management proactiv, bazat pe anticiparea acestor schimbări și, implicit, pe elaborarea și aplicarea unor strategii de dezvoltare corespunzătoare.
Principiul legalității constă în desfășurarea activității instituțiilor publice în concordanță cu prevederile legislative în vigoare. Dimensionarea, structurarea și combinarea proceselor și a relațiilor manageriale trebuie să se realizeze pe o bază legală. Influența factorului legislativ în sectorul public este mai mare comparativ cu sectorul privat. Misiunea instituțiilor publice nu este aceea de a pune în aplicare legi, hotărâri, regulamente, ordonanțe etc., ci de a satisface nevoile sociale în condițiile respectării actelor legislative. Altfel spus, aplicarea dispozițiilor legale nu constituie un obiectiv al instituțiilor publice, ci un mijloc prin care acestea își îndeplinesc misiunea socială.
Principiul eficienței are în vedere utilizarea tuturor categoriilor de resurse ale instituției publice - materiale, financiare, umane, informaționale, manageriale - astfel încât să se asigure îndeplinirea sistemului de obiective previzionate cu costuri cât mai reduse. Respectarea acestui principiu presupune atragerea, combinarea și utilizarea adecvată a resurselor organizaționale în vederea maximizării gradului de satisfacere a nevoilor sociale.
Acest principiu constituie un corolar al principiilor prezentate anterior, întrucât aplicarea conceptelor, sistemelor și metodelor de management într-o viziune unitară, autonomia financiară și managerială, proiectarea unor sisteme manageriale caracterizate prin flexibilitate, precum și desfășurarea activităților potrivit normelor legislative existente se reflectă în creșterea eficienței economice și sociale a instituțiilor publice.
Între principiile manageriale prezentate există o relație de interdependență. Respectarea fiecăruia dintre aceste principii condiționează în mod decisiv calitatea proceselor și a relațiilor manageriale care se desfășoară în instituțiile publice, contribuind, astfel, la îndeplinirea misiunii sociale a acestora și, implicit, la creșterea gradului de satisfacere a interesului public.