Atribuții ale unor instituții publice reprezentative din România

Instituția prezidențială

Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. Instituția prezidențială veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

Instituția prezidențială își desfășoară activitatea în sfera puterii executive, însă are și o serie de atribuții în domeniul legislativ. Potrivit Constituției României, atribuțiile instituției prezidențiale sunt structurate pe următoarele coordonate:

• legiferare - promulgarea legilor, trimiterea acestora spre reexaminare, semnarea în vederea publicării în Monitorul Oficial etc.;
• funcționarea puterilor publice - prezentarea unor mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale țării, consultarea Guvernului în situații urgente sau de importanță deosebită;
• organizarea unor autorități     publice - dizolvarea

Parlamentului, desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru, numirea guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament, numirea miniștrilor în cazul remanierilor guvernamentale;

• apărarea țării și a ordinii publice - mobilizarea forțelor armate, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, instituirea stării de asediu sau de urgență, adoptarea unor măsuri privind respingerea oricărei agresiuni armate îndreptate împotriva României;
• politica externă - încheierea unor tratate și supunerea acestora spre ratificare Parlamentului, acreditarea și rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanților diplomatici ai României etc.

În exercitarea atribuțiilor care îi revin, președintele României emite decrete. Acestea devin aplicabile după momentul publicării în Monitorul Oficial.

Parlamentul României

Parlamentul României, cea mai importantă instituție publică din sfera puterii legislative, are o structură bicamerală și este format din Camera Deputaților și Senat. Funcțiile Parlamentului decurg din calitatea sa de organism reprezentativ suprem al poporului român și de autoritate unică legiuitoare a țării.

Principalele atribuții ale acestei instituții publice sunt:

• adoptarea legilor;
• desemnarea și revocarea unor autorități publice;
• exercitarea controlului parlamentar.

Parlamentul adoptă legi, moțiuni și hotărâri. Legile adoptate pot fi constituționale (prin care se modifică anumite prevederi cuprinse în Constituție), organice și ordinare. Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor, precum și a unui număr de 250000 de cetățeni cu drept de vot, în condițiile prevăzute de Constituție.

Controlul parlamentar se realizează prin informarea membrilor Parlamentului, prin întrebările și interpelările pe care aceștia le pot adresa membrilor Guvernului, prin anchete parlamentare, prin activitatea Avocatului Poporului și prin posibilitatea introducerii moțiunilor simple și de cenzură.

Parlamentul își exercită atribuțiile prin intermediul structurilor interne ale celor două camere, care sunt constituite din Birou permanent, comisii parlamentare și grupuri parlamentare.

Guvernul

Guvernul, ca instituție publică executivă, asigură, pe baza programului de guvernare acceptat de Parlament, realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Sfera de atribuții ce revin Guvernului cuprinde:

• elaborarea proiectelor de legi și supunerea acestora spre adoptare Parlamentului;
• asigurarea executării legilor și a celorlalte dispoziții normative;
• conducerea și controlul activității ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale și locale;
• realizarea politicii interne;
• coordonarea politicii externe.

În domeniul politicii interne, Guvernul are următoarele atribuții economico-financiare și sociale:

• aprobarea programelor de dezvoltare economică pe ramuri și domenii de activitate;
• aprobarea balanței comerciale și de plăți externe, precum și a planurilor de încasări și plăți în numerar;
• reorganizarea activității economice în concordanță cu exigențele economiei cu piață concurențială;
• elaborarea proiectului bugetului de stat;
• conceperea sistemului de impozite și taxe cuvenite bugetului centralizat al statului și supunerea acestuia spre aprobare Parlamentului;
• realizarea unor programe ce au în vedere soluționarea problemelor sociale (adoptarea unor măsuri de protecție socială, construirea de locuințe din fondurile statului etc.).

Dincolo de atribuțiile economico-financiare și sociale, Guvernul are și alte atribuții prin care asigură realizarea politicii interne, între care amintim: apărarea ordinii de drept și a liniștii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești; organizarea și înzestrarea forțelor armate; organizarea desfășurării alegerilor pentru Președinte, Parlament, Consilii locale și Consilii județene; organizarea și funcționarea unor autorități centrale sau locale din perimetrul puterii executive.

De regulă, Guvernul își exercită atribuțiile în plen. În vederea soluționării în regim operativ a unor probleme curente, se constituie Biroul executiv al Guvernului, care este format din:

• primul ministru;
• ministrul economiei și finanțelor;
• ministrul justiției;
• ministrul internelor și reformei administrative;
• ministrul apărării naționale.

Guvernul își exercită atribuțiile ce îi revin potrivit Constituției și altor reglementări legale prin adoptarea de hotărâri și ordonanțe. Ordonanțele reprezintă acte de excepție cu caracter temporar. În situații excepționale, Guvernul poate să adopte ordonanțe de urgență, care intră în vigoare după momentul aprobării în Parlament.

În cadrul Guvernului, Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția de maximă importanță cu rol de sinteză în desfășurarea activității structurilor economice, financiare și fiscale din România și funcționează potrivit legilor aflate în vigoare.

Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor îl reprezintă constituirea și gestionarea generală a resurselor financiare publice printr-un sistem complex de bugete: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetele fondurilor externe nerambursabile, al Trezoreriei Statului și al altor instituții publice cu caracter autonom.

Activitatea Ministerului Economiei și Finanțelor se desfășoară conform legii, în condițiile asigurării echilibrului bugetar și al aplicării politicii financiare a statului. Elaborarea și execuția acestor bugete au la bază următoarele principii:

• principiul anualității;
• principiul universalității;
• principiul unității monetare;
• principiul specializării bugetare;
• principiul echilibrului bugetar;
• principiul realității;
• principiul publicității.

În acest sens, Ministerul Economiei și Finanțelor asigură încasarea în numerar și prin conturi a veniturilor stipulate de aceste bugete și efectuează operațiunile de trezorerie privind împrumuturile guvernamentale. La determinarea cheltuielilor publice, Ministerul Finanțelor Publice are în vedere politica financiară a statului, numărul de salariați, rețeaua de instituții publice în funcțiune, cele care urmează a se înființa, precum și folosirea bazei tehnice existente cu maximă eficacitate.

În vederea coordonării politicii financiare stabilite de Guvern și aprobate de Parlament privind politica valutară, monetară și de credit, Ministerul Economiei și Finanțelor colaborează cu Banca Națională a României pentru elaborarea balanței de plăți externe, a

balanței creanțelor și angajamentelor externe, a reglementărilor din domeniul monetar și valutar. Totodată, Ministerul Finanțelor Publice analizează și propune cadrul legislativ privind împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru acțiuni și lucrări de interes public.

Ministerul Economiei și Finanțelor participă în numele statului, în țară și în străinătate, la tratativele externe privind acordurile bilaterale și multilaterale de promovare și protejare a investițiilor, și la convențiile de evitare a dublei impuneri și de combatere a evaziunii fiscale. De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor avizează, în fază de proiect, acordurile, angajamentele, protocoalele sau alte înțelegeri încheiate cu parteneri străini, precum și proiectele de acte normative care conțin prevederi de ordin financiar-bancar, încheiate de instituțiile publice.

Banca Națională a României

Banca Națională a României este o instituție independentă, unica instituție autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Conform prevederilor Legii privind statutul BNR, obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României îl constituie asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Principalele atribuții ale BNR sunt:

> elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii cursului de schimb;

• autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;
• emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
• stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
• administrarea rezervelor internaționale ale României.

Totodată, Banca Națională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Potrivit legii, BNR răspunde numai în fața Parlamentului țării și nu este în nici un fel subordonată Guvernului, având cu acesta în exclusivitate relații de conlucrare și de colaborare permanente. Banca Națională a României este condusă de un Consiliu de Administrație numit de Parlament la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale Camerei Deputaților și ale Senatului.

BNR poate participa, în numele statului, la tratative și negocieri externe în problemele financiare, monetare, valutare, de credit și de plăți, precum și în domeniul autorizării și supravegherii bancare. De asemenea, BNR exercită drepturi și îndeplinește obligații care revin României în calitate de membru al Fondului Monetar Internațional. În baza convențiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Banca Națională a României poate acționa ca agent al statului în ceea ce privește:

• executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei Statului;
• exercitarea funcțiilor de agent de înregistrare, depozitare și transfer al titlurilor de stat;
• plasarea emisiunilor de titluri de stat și alte efecte negociabile de îndatorare a statului român;
• plata capitalului, comisioanelor, dobânzilor și spezelor aferente.

Curtea de Conturi a României

Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

Prin controlul pe care îl exercită, Curtea de Conturi urmărește respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești. De asemenea, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare din punctul de vedere al economicității, al eficienței și al eficacității.

Activitatea de control financiar a Curții de Conturi este axată pe următoarele coordonate:

• formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete;
• constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur;
• formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;
• utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor, a transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
• constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice autonome cu caracter comercial și financiar și de către organismele autonome de asigurări sociale;
• situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ- teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, companiile și societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;
• constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă;
• utilizarea fondurilor puse la dispoziția României de către Uniunea Europeană prin Programul SAPARD și a cofinanțării aferente;
• • utilizarea fondurilor provenite din asistența financiară acordată României de Uniunea Europeană și din alte surse de finanțare internațională.

Persoanele juridice supuse controlului financiar efectuat de Curtea de Conturi sunt:

• statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau nu;
• Banca Națională a României;
• regiile autonome;
• societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ- teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;
• organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

Prin activitatea de control financiar pe care o desfășoară, Curtea de Conturi urmărește, în principal:

o exactitatea și realitatea bilanțurilor contabile și a conturilor de profit și pierderi;

o îndeplinirea obligațiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin lege;

o utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din fonduri speciale, conform destinației stabilite;

o calitatea gestiunii economico-financiare (dacă prin aceasta se afectează        drepturile statului,       unităților administrativ-

teritoriale sau instituțiilor publice ori se creează obligații în sarcina acestora);

o economicitatea, eficacitatea și eficiența achizițiilor publice.

Prefecturile

Prefecturile sunt instituții publice din sfera puterii executive. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, din unitățile administrativ-teritoriale. Rezultă că, pe baza principiului deconcentrării, are loc transferul unor atribuții ale autorității centrale și a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului (Guvernul) la reprezentantul local al acestuia (prefectul). Prefectul îndeplinește sarcini de administrație generală, cum ar fi coordonarea pe plan local a activității serviciilor teritoriale ale ministerelor, precum și exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale.

În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul veghează ca activitatea consiliilor locale, a consiliilor județene și a primarilor să se desfășoare conform legii.

Prefectul are următoarele atribuții:

• asigură realizarea intereselor naționale, respectarea legilor și a ordinii publice;
• exercită controlul cu privire la legalitatea actelor

administrative ale autorităților administrației publice locale sau județene;

• avizează numirea sau eliberarea din funcție a conducătorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor sau ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ- teritoriale;
• dispune adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea drepturilor cetățenilor, prin organele legal constituite;
• răspunde, în condițiile prevăzute de lege, de pregătirea și aducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare care nu au un caracter militar;
• prezintă, anual, Guvernului un raport asupra stării generale economice, sociale, culturale și administrative a județului.

Consiliile locale

Organizarea și funcționarea administrației publice locale se realizează de către consiliile locale, în calitate de autorități deliberative și de către primari, în calitate de autorități executive.

Atribuțiile Consiliului local, ca instituție publică locală ce activează în sfera legislativă pot fi grupate astfel:

• Atribuții privind organizarea administrației locale
• aprobă regulamentul de funcționare a consiliului pe baza statutului și a regulamentului - cadru orientative elaborate de Guvern;
• stabilește, la propunerea primarului, statutul personalului, organigramele și numărul de personal;
• aprobă studii, prognoze orientative și programe de dezvoltare economico-socială;
• instituie norme orientative pentru regiile autonome sau societățile comerciale pe care le înființează.
• Atribuții privind mijloacele financiare ale comunei sau orașului
• aprobă bugetul local, formarea și executarea acestuia;
• stabilește impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, pe timp limitat, în condițiile prevăzute de lege;
• aprobă virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare.
• Atribuții privind realizarea administrației locale
• administrează domeniul public și privat al comunei sau orașului și exercită drepturile stabilite prin lege cu privire la regiile autonome pe care le-a înființat;
• poate înființa instituții și agenți economici de interes local;
• numește și eliberează din funcție membrii consiliilor de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale de interes local;
• aprobă programele de organizare și dezvoltare urbanistică a localităților, precum și de amenajare a teritoriului;
• asigură buna funcționare a instituțiilor locale de învățământ, sanitare, culturale etc., aflate sub autoritatea sa;
• acționează în direcția protecției mediului înconjurător, în vederea creșterii calității vieții;
• contribuie la elaborarea și aplicarea unor programe de protecție socială;
• asigură apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor.
• • Atribuții privind realizarea administrației locale
• hotărăște asocierea cu alte consilii locale, precum și cu agenții economici din țară și din străinătate în scopul realizării unor lucrări de interes comun;
• stabilește legături de colaborare, cooperare și înfrățire cu localități din străinătate.

Primăriile

Primăriile sunt instituții publice locale care își desfășoară activitatea în perimetrul puterii executive. În calitate de funcționar al statului, primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor cuprinse în Constituție și în diferite acte normative, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor adoptate de Guvern, precum și a actelor emise de ministere și de alte autorități ale administrației centrale.

Primarul este șeful administrației publice locale și răspunde în fața Consiliului local de buna funcționare a acesteia. Primarul reprezintă localitatea în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

În calitate de șef al administrației publice locale, primarul are o serie de atribuții, între care amintim:

• numește și eliberează din funcție personalul serviciilor administrației publice locale, cu excepția secretarului;
• conduce, coordonează și controlează          activitatea

funcționarilor administrației publice locale;

• exercită drepturile și asigură îndeplinirea obligațiilor ce revin localității, în calitate de persoană juridică;
• este ordonator principal de credite;
• supraveghează inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin localității.

Primarul exercită și atribuții în legătură cu Consiliul local, cum ar fi:

• executarea hotărârilor Consiliului local;
• prezentarea în fața Consiliului local a unor rapoarte anuale privind starea economică și socială a localității;
• verificarea, din oficiu sau la cerere, a încasării și a cheltuirii fondurilor din bugetul local;
• elaborarea regulamentului local de urbanism, a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și supunerea acestora spre aprobare Consiliului local, în condițiile respectării dispozițiilor legale.

Consiliile județene

Consiliile județene sunt instituții publice locale care activează în sfera legislativă. Principalele atribuții ale consiliilor județene, în calitate de autorități ale administrației publice județene, sunt:

• Atribuții privind organizarea administrației județene
• organizează și conduce serviciile publice județene și aprobă regulamentul de funcționare a acestora;
• adoptă programe și prognoze de dezvoltare economică și socială a județului și urmărește realizarea acestora;
• adoptă propriul regulament de funcționare, organigrama și numărul de personal din aparatul propriu.
• Atribuții privind realizarea administrației publice
• coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean;
• stabilește orientările generale privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților, precum și amenajarea teritoriului;
• acordă asistență tehnică, juridică și de altă natură consiliilor locale, la cererea acestora;
• adoptă hotărâri în ceea ce privește înființarea de instituții și agenți economici de interes județean;
• numește sau, după caz, eliberează din funcție conducătorii instituțiilor aflate sub autoritatea sa.
• • Atribuții privind mijloacele financiare ale județului
• adoptă bugetul propriu aljudețului și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
• stabilește impozite și taxe județene, precum și taxe speciale, pe timp limitat, în condițiile prevăzute de lege.