Încercarea de definire a unui domeniu de ştiinţă, a unui concept sau a unui fenomen social devine de actualitate în momentul atingerii maturităţii de către acesta. Găsirea unei definiţii unanim acceptate pentru sectorul nonprofit sau cel de-al treilea sector este însă o sarcină complexă. Considerăm însă că definiţia cea mai completă a fost formulată în anul 1992 de către Lester Salmon şi Helmut Anheier în lucrarea lor intitulată “ Social Origins of Civil Society”. Ei au stabili şapte criterii care în opinia lor caracterizează sectorul nonprofit. Cele şapte criterii sunt[1]:
- instituţionalizarea,
- separarea de stat,
- non-distribuţia profitului,
- autonomia,
- voluntariatul,
- nemisionarismul religios
- apolitismul.
Indiferent de cum se numesc ONG-urile toate au o singură definiţie. Ele sunt formaţiuni benevole, de sine stătătoare, constituite prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice, sociale şi culturale, care nu au drept scop obţinerea profitului.[2]
Un vechi proverb african spune ca "Nu toate vietuitoarele din ocean sunt la fel, chiar daca noi le chemam pe toate pesti". Un ONG este un termen remanent, ce cuprinde multe tipuri diverse de organizatii, avand in comun simplul fapt de a nu apartine nici unei structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implica o negatie (aceea ca: nu este ceva, in cazul nostru o structura guvernamentala).
In diferitele tari din intreaga lume, ONG-urile pot fi de multe feluri: -consilii in comertul cu produse agricole , cercetasi, agentii caritabile, cluburi de sah, avocati ai drepturilor copiilor, coruri, biserici, grupuri de utilizatori ai computerului, cooperative, uniuni de credit, grupuri de veterani ecologisti, aparatori ai mediului inconjurator, asociatii etnice, cluburi de suporteri sportivi, banci de alimente, asociatii de viitori fermieri, aparatori ai drepturilor omului, organizatii internationale de intrajutorare si dezvoltare, asociatii de arta si literatura, grupuri protestatare, asociatii de modelism, festivaluri municipale, cluburi de fotografie, consilii politienesti, grupuri religioase, asociatii profesionale, cluburi de dans, grupuri de studiu, grupuri de voluntari pentru infirmi, si multe altele[3].
Organizatiile neguvernamentale trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii[4]:
- să funcţioneze ca entitate structurată - pot face dovada unei anumite structuri organizaţionale instituţionalizate.Cel mai adesea, aceste instituţii funcţionează ca persoane juridice, dar funcţionarea lor este posibila si fără sa aibă personalitate juridica;
- să fie de natura privata - sunt instituţional separate de autorităţile publice (fapt care nu exclude finanţarea din bugetul public), fiind constituite pe baza liberei iniţiative
- Sa respecte criteriul non-distribuţiei profitului - pot genera venituri, respectiv obţine "profit" din activităţile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;
- sa se auto-guverneze - au capacitatea de a-si asuma decizii privind funcţionarea interna sau relaţiile cu alte instituţii in mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de reprezentanţii autorităţilor publice;
- Sa fie voluntare - se bazează, in general, pe activităţi voluntare in acţiunile pe care le desfăşoară (fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal) sau in procesul de conducere;
- Sa fie de interes public - servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele public.
[1] "Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr. Călin Hinţea , Asist. univ. drd. Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003
[2] www.e-democracy.md
[3] www.scn.org-site pentru mobilizarea societăţii civile
[4] conform definitiei structural-functionale, Lester Salomon, "America's Nonprofit Sector", The Johns Hopkins University, publicatie realizata de catre The Foundation Center, 1992