- a) Definiţie şi clasificare
După cum se ştie, prin structura de stat se înţelege modul de organizare a puterii de stat în raport cu teritoriul administrativ.
Clasificarea utilizată de dreptul constituţional, împarte statele în unitare, federale şi confederale motivat de faptul că se ia drept criteriu organizarea puterii de stat în raport cu teritoriul administrativ..
O clasificare care ia în considerare şi anumite particularităţi ale statelor.â o face Jacques Ziller ajungând la următoarea grupare:
- State unitare: este cazul Danemarcei, Greciei, Finlandei, Irlandei, Luxemburgului, Suediei precum şi a părţii metropolitane a Franţei, a Olandei, a Marii Britanii şi a Portugaliei;
- State federale: Austria, Belgia şi Germania;
- State cu puternice structuri regionale şi comunitare: Spania şi Italia
- State integrate într-un ansamblu cu caracter cvasiconfederal: Franţa, Olanda şi Marea Britanie.
În ceea ce priveşte statele cu puternice structuri regionale şi comunitare acestea se află într-o stare intermediară, între statul unitar şi cel federal, ceea ce credem că implică, mai devreme sau mai târziu, cristalizarea unei opţiuni între cele două structuri de stat.
O situaţie aparte prezintă fostele puteri coloniale, care au şi astăzi interese importante faţă de teritoriile de peste mări care le-au aparţinut sau care le mai aparţin: Franţa, Olanda şi Marea Britanie. Pentru metropolă, structura de stat este unitară. Dar aceste ţări nu reprezintă numai atât. Între ele şi unele dintre fostele lor colonii s-au dezvoltat relaţii care nu corespund nici celor din statele compuse şi nici celor din compunerile de state. Pe acestea, Jacques Ziller le-a denumit state integrate într-un ansamblu cvasiconfederal. Astfel, apare o categorie distinctă de state comunitare ( Franţa, Olanda şi Marea Britanie) care au o dublă natură: pentru partea metropolitană structura statului este unitară, iar pentru relaţiile cu unele dintre fostele colonii structura este cvasiconfederală.