Organizarea administrativ-teritorială a statelor este un factor determinant pentru alcătuirea subsistemelor politico-administrative locale şi pentru înţelegerea raporturilor centru-periferie.
Prezentarea şi compararea organizării administrativ-teritoriale este făcută sub forma tabelelor, ţările fiind grupate după structura de stat.
Pentru omogenitatea prezentării, în cazul federaţiilor, statele federale au fost asimilate nivelului regional. Precizăm că am luat în considerare doar partea continentală (metropolitană, în cazul Marii Britanii) a statelor considerate.
STATELE UNITARE
|
ŢARA |
Nivelul de bază |
Nivel departament |
Nivel regional |
|
Danema- ca |
273 comune, cu statut de colectivităţi locale |
14 comitate + 2 oraşe-comitet (Copenhaga şi Frederiksberg), cu statut de colectivităţi locale |
- |
|
Finlanda |
452 comune, cu statut de colectivităţi locale; există peste 350 de organisme de cooperare intercomunală |
19 regiuni de dezvoltare, instituţii publice cu o competenţă administrativă restrânsă |
6 provincii, cu sta- tut de circumscripţii administrative ale statului |
|
Franţa |
36.621 comune, cu statut de colectivităţi locale; funcţionează peste 15.000 de organisme de cooperare intercomunală |
96 departamente, din care un oraş-departament (Paris) cu statut de colectivităţi locale |
21 regiuni cu statut de colectivităţi locale |
|
Grecia |
900 oraşe şi 133 comune cu statut de colectivităţi locale; funcţionează şi o serie de organisme de cooperare intercomunală |
51 departamente, cu statut de colectivităţi locale |
13 regiuni, cu statut de circumscripţii administrative ale statului |
|
Irlanda |
5 burguri, 49 districte urbane şi 30 comisariate urbane, cu statut de colectivităţi locale |
26 comitate şi 5 comitate-burg, cu statut de colectivităţi locale |
8 regiuni, cu statut de circumscripţii administrative ale statului |
|
Luxem- burg |
117 comune, cu statut de colectivităţi locale; funcţionează şi diferite organisme de cooperare intercomunală |
3 districte, cu statut de circumscripţii administrative ale statului |
- |
|
Olanda |
640 comune, cu statut de colectivităţi locale; funcţionează numeroase organisme de cooperare intercomunală |
12 provincii, cu statut de colectivităţi locale |
- |
|
Portu- galia |
308 municipii, cu statut de colectivităţi locale; la nivel inframunicipal există 4.241 parohii, de asemenea, cu statut de colectivităţi locale; funcţionează şi o serie de organisme de cooperare intermunicipală |
18 districte, cu statut de circumscripţii de desconcentrare ale statului |
5 regiuni cu statut de circumscripţii administrative ale statului |
|
Marea Britanie |
36 districte metropolitane şi 238 districte, cu statut de colectivităţi locale; la nivel inframunicipal există peste 10.000 de parohii |
34 comitate şi un oraş-comitat (Londra), cu statut de colectivităţi locale |
Anglia, fără statut de comunitate regională |
|
22 circumscripţii, cu statut de colectivităţi locale |
- |
Ţara Galilor, cu statut de comunitate regională |
|
|
32 circumscripţii, cu statut de colectivităţi locale |
- |
Scoţia, cu statut de comunitate regională |
|
|
26 districte, cu statut de colectivităţi locale |
- |
Irlanda de Nord, cu statut de comunitate regională |
|
|
Suedia |
289 comune, cu statut de colectivităţi locale; există şi o serie de organisme de cooperare intercomunală |
24 comitate, cu statut de colectivităţi locale |
- |
|
STATE CU STRUCTURI REGIONALE ŞI COMUNITARE PUTERNICE
|
|||
|
ŢARA |
Nivelul de bază |
Nivel departament |
Nivel regional |
|
Italia (Stat „re- gional”) |
8.100 comune, cu statut de colectivităţi locale |
103 provincii şi 3 provincii cu statut special, cu regim de colectivităţi locale |
20 regiuni, din care 5 cu statut special, având regim de comunităţi autonome |
|
Spania (Ţara „auto- nomiilor” |
8.089 comune, cu statut de colectivităţi locale; în anumite regiuni există şi parohii cu diviziuni inframunicipale; funcţionează şi o serie de organisme de cooperare intercomunală |
50 provincii, cu statut de colectivităţi locale |
15 regiuni, cu statut de comunităţi autonome |
|
STATE FEDERALE
|
|||
|
ŢARA |
Nivelul de bază |
Nivel departament |
Nivel regional |
|
Germa-nia |
14.865 comune, cu statut de colectivităţi locale; există numeroase organisme de cooperare intercomunală, al căror statut variază de la land la land |
323 arondismente, cu statut de colectivităţi locale, din care 112 „oraşe-arondisment” |
16 landuri, cu regim de state federale, din care 3 „oraşe-stat” |
|
Austria |
2.351 comune, cu statut de colectivităţi locale; funcţionează diferite organisme de cooperare intercomunală, al căror statut variază de la land la land |
99 districte, cu statut de circumscripţii administrative ale statului |
9 landuri, cu statut de state federale |
|
Belgia |
589 comune, cu statut de colectivităţi locale, din care: 19 în Regiunea Bruxelles, 262 în Regiunea Valonă şi 308 în Regiunea Flamandă; funcţionează şi o serie de organisme de cooperare intercomunală |
10 provincii, cu statut de colectivităţi locale, din care 5 în Regiunea Valonă şi 5 în Regiunea Flamandă |
3 regiuni (Regiunea Bruxelles, regiunea Valonă şi Regiunea Flamandă) şi 3 comunităţi (flamandă, franceză, germană) |
Din analiza datelor cuprinse în tabelele prezentate se desprind următoarele observaţii:
- În statele comunitare există o mare varietate de colectivităţi teritoriale locale, începând cu „parohiile” din Portugalia, care apar ca elemente componente ale administraţiei publice locale de bază, şi terminând cu regiunile şi comunităţile din Belgia, ale căror arii nu se suprapun în întregime şi care au statute similare statelor federate.
- problema nivelelor intermediare de administraţie publică locală este soluţionată în mod diferit de statele comunitare. Astfel, în Austria, Finlanda, Luxemburg şi Portugalia nu există nivel intermediar; în marea majoritate a ţărilor studiate există un singur nivel intermediar: Anglia, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, irlanda, Italia, Olanda, Spania şi Suedia; Franţa este singurul stat cu două niveluri de administraţie locală intermediară.
- Se remarcă multitudinea organizaţiilor de cooperare intercomunală care funcţionează în ţările comunitare şi care exprimă opţiunea colectivităţilor teritoriale locale de a-şi rezolva singure problemele de interes comun, în loc să le transfere nivelelor superioare.
- Observăm, ca o particularitate semnificativă pentru participarea cetăţenilor la rezolvarea problemelor comunităţii, existenţa nivelului inframunicipal în Anglia, Portugalia şi Spania.
În Anglia, parohiile datează dinainte de cucerirea normandă (sec.x). Ele au o populaţie cuprinsă între 10-20 mii de locuitori şi se ocupă de rezolvarea unor probleme ce ţin de viaţa cotidiană: lotizări, cimitire, spaţii verzi, iluminat public, reparaţii de trotuare. Atribuţiile lor, cu excepţia lotizărilor, sunt comune cu cele ale consiliului de district (nivelul de bază al administraţiei locale).
În Portugalia, parohiile (frequesias) au la origine circumscripţiile religioase cu acelaşi nume. Ele sunt cele mai mici colectivităţi teritoriale locale şi îşi exercită atribuţiile pe un teritoriu mai mic decât al comunei, prin intermediul unor organe proprii. În fiecare comună există cel puţin două parohii. Parohiile se împart în 3 categorii. Cele din categoria I-a au cel puţin 5.000 locuitori (în Lisabona şi Porto sunt numai parohii de categoria I), cele de categoria a II-a au între 800 şi 5.000 de locuitori, iar cele de categoria a III-a au sub 800 de locuitori. Atribuţiile proprii ale parohiilor sunt: gestionarea bunurilor ce le aparţin, recensământul electoral, lucrările publice şi întreţinerea drumurilor. Împreună cu comunele exercită atribuţii privind dezvoltarea locală, reţelele publice, salubritatea, sănătatea, învăţământul şi altele.
În Spania, colectivităţile teritoriale locale cu un cadru teritorial mai mic decât comuna au un caracter facultativ. Ele sunt instituite sau recunoscute de comunităţile autonome printr-o lege care stabileşte şi atribuţiile ce le revin. Rezultă că, aceste colectivităţi au statute diferite. De obicei, ele intervin pentru rezolvarea problemelor ce ţin de viaţa cotidiană: iluminat public, alimentare cu apă, reţele de canalizare, reparaţii de drumuri, controlul alimentelor şi băuturilor, cimitire etc.