1. Modificarea raportului de seriviciu reprezintă modalitate aprin intermediul căreia se realizezaă mobilitatea în cadrul corpului funcţioanrilro publici.
Prin mobilitate în corpul funcţionarilor publici se propune eficientizarea acitivităţii autorităţilor şi insitituţiilor publice, ea realizându-se atât în interes public cât şi în interesul funcţionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.
Modificarea raportului de serviciu se realizează prin delegare, detaşare, transfer sau mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice.
Potrivit articolului 14 al Legii franceze din 13 iulie 1983, mobilitatea funcţionarilor în sânul fiecărei funcţii publice reprezintă o garanţie fundamentală a carierei. Acelaşi articol adaugă faptul că reprezintă o garanţie fundamentală accesul funcţionarilor de stat la funcţia publică teritorială şi al funcţionarilor colectivităţilor teritoriale la funcţia publică de stat. În sistemul farncez, mobilitatea este asigurată prin accesul direct la un alt corp, schimbarea corpului funcţionăresc prin concurs intern, punerea la dispoziţie, detaşarea şi mutarea.[1]
Interesantă ni se pare şi norma, de absolută noutate, care prevede că atunci când mobilitatea slujeşte un interes public, funcţionarul public nu poate refuza detaşarea sau mutarea în cadrul altui compartiment sau structură, cu excepţia situaţiilor de la articolul 77 alin. (3), respectiv graviditatea, creşterea unui copil minor, starea sănătăţii, imposibilitatea asigurării unor condiţii corespunzătoare de cazare, motive familiale sau când este singurul întreţinător al familiei.
Aceasta este una din soluţiile care slujeşte principiul preemţiunii interesului public,[2] care este unul din principiile de bază care guvernează dreptul public şi administraţia publică.
Delegarea se dispune în intersul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. Pentru ca delegarea să se poată dispune pe o perioadă mai mare, care nu poate depăşi 90 de zile într-un an, este necesar acordul funcţionarului public
Detaşarea se dispune în intersul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să fie detaşat, pe o perioadă de cel mult 6luni într-un an. Pentru ca delegarea să se poată dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni într-un an într-un an, este necesar acordul scris al funcţionarului public.
Una din condiţiile pentru ca detaşarea să poată fi dispusă este ca funcţioanrul public să aibă pregătiorea profesională care să corepsundă atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice şi să se respecte categoria, clasa şi gradul profesional al funcţionarului public.
O noutate importantă adusă prin Legea nr. 251/2006 este aceea că atât detaşarea cât şi transferul se pot face pe o funcţie publică de conducere. Este o normă care schimbă optica şi soluţia existentă până în prezent, conform căreia ocuparea unei funcţii publice se poate face doar prin concurs şi pe care, în ceea ce ne priveşte, nu o împărtăşim, pentru că este lesne de intuit modul discreţionar în care norma se va aplica în practică şi ce consecinţe va produce. Nu cred că suntem încă pregătiţi, ca sistem administrativ, pentru acest gen de mobilitate în funcţia publică.
Transferul poate avea loc atât în interesul serviciului cât şi la cererea funcţionarului public.
Transferul în interesul serviciului se face numai într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional. Transferul la cerere se face într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional sau într-o funcţie de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul.
Introducerea distincţiei între funcţia publică centrală şi cea locală determină concluzia că transferul nu se va putea efectua de pe o funcţie publică locală pe una de aceeaşi clasă şi grad centrală şi invers.
În cazul funcţionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe funcţii ale căror atribuţii sunt similare cu atribuţiile funcţiei de pe care se efectuează transferul.
Mutarea în cadrul altui compartiment poate fi definitivă sau temporară.
Mutarea defitinivă în cadrul altui compartiment poate avea loc atunci când se ddispune de aonducătorul unei autorităţi sau isntituţii publice, la solicitarea justificată a fucnţioanrului public, cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice sau în alte situaţii prevăzute de lege.
Funcţioanrul public paote solicita mutarea temporară sau definitivă în cazul în care starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, nu îi permite desfăşurarea activităţii în acelaşi compartiment.
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice şi care nu are în cazierul administrativ sancţiuni disciplinare neradiate, potrivit legii.
2.Suspendarea raportului de serviciu [3]
Sunt reglementate două tipuri de suspendare, de drept şi din iniţiativa persoanei interesate.
Suspendarea de drept intervine când funcţionaril se află într-un din următoarele situaţii:
- a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
- b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
- c) este desemnat pentru o misiune diplomatcă sau în cadrul unor organisme internaţionale;
- d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută de lege suspendarea;
e)efectuează stagiul militar, stagiul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
f)este arestast preventiv;
- g) efectuează tratament medical în străinătate sau însoţeşte soţia sau o rudă de gradul I inclusiv;
- h) este în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună;
- i) carantină, în condiţiile legii;
- j) concediu de maternitate, în condiţiile legii;
- k) este dispărut, iar diuspariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
l)forţă majoră;
- m) alte cazuri prevăzute de lege.
Suspendarea la iniţiativa funcţionarului public are loc în următoarele situaţii:
a)concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani, în condiţiile legii;
- b) concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap, până la 18 ani;
- c) desfăşurarea de activităţi în cadrul unor roganisme sau isntituţii internaţionale;
- d) participarea la campania electorală;
- e) participarea la grevă.
Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentur un interes personal legitim, în alte situaţii decât cele prevăzute anterior. Cererea se face îns cris, cuc el puţin 15 zile înainte de data de la care se cere suspendarea.
Pe perioada suspendării,a utorităţile şi isntituţiile publcie au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei ocupată de funcţioanrul public suspendat, ocuparea postului respectiv putându-se face numai pe perioadă determinată.
3. Încetarea raportului de serviciu se face prin act administrativ al autorităţii învestită cu puterea de numire,după cum urmează: de drept, prin acordul părţilor, consemnat în scris, prin eliberare din funcţia publică, prin destituire din funcţia publică şi prin demisie.
Încetarea de drept are loc la data decesului funcţionarului public; a rămânerii defintive a hotărârii de declarare a morţii; când funcţioanrul nu mai îndeplineşte anumite condiţii necesare pentru ocuparea unei funcţii publice; la împlinirea condiţiilor de pensioanre sau al comunicarea deciziei pe pensioanre pentru limită de vârstă, aniticpată sau de invaliditate, ca urmare a constatării nulităţii absolute a actuluia dministrativ de numore în funcţia publică; când funcţioanrul a fost condamnat prin hotărâre judecătorească pentru o infracţiune dinc ele prevăzute de lege sau când s-a dispus o pedeapsă privativă de libertate; ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură de siguranţă şi la data expirării termenului pentru care a fost ocupată, pe o perioadă determinată, o anumită funcţie.
Eliberarea din funcţie se dispune de persoana care are competenţa legală de numire în următoarele cazuri: autoritatea şi-a încetat activitatera sau a fost mutată în altă aprte iar funcţioanrul nu este de acord să o urmeze; reducerea personalului, în caz de reorganizare, prin reducerea postului ocupat de funcţioanrul public; ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a funcţie formulată d eun funcţioanr destituit ilegal; pentru incompetenţă eprsonală, când s-a obţinut calificativul necorespunzător la evaluarea performanţelor profesionale; starea de sănătate a funcţioanrului, constatată prin decizie a organelor medicale competente; ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţioanr public de acceptare a numirii în condiţiile mobilităţii prevăzută de lege pentru ei. În caz de eliberare, autoritatea sau isntituţia publică este obligată să acorde un preaviz de 30 de zile.
Destituirea dintr-o funcţie publică se dispune ca sancţiune disciplianră aplicată pentru motive imputabile funcţioanrului public, în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disicplinare care a avut consecinţe grave sau dacă s–a ivit un motiv legal de incompatibilitate iar funcţioanrul nu acţionează pentru încetarea lui într-un termen de 10 zile calendaristice de la data când a intervenit.
Demisia reprezintă un act juridic unilateral al funcţionarului public, prin care acesta comunică în scris încetarea raportului de serviciu. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte juridice în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Funcţionarul public căruia i s-a modificat, i-a fost suspendat sau a încetat raportul de serviciu are obligaţia să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu.
În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţioanrul public le consideră ilegale, el poate cere anularea actului administrativ prin care i-a încetat raportul de serviciu, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
[1] Serge Salon, Jean- Charles Savignac- La fonction publique, Editura Sirey, 1985, p. 118.
[2] Cu privire la acest concept, a se vedea. A. Iorgovan- Tratat, op. cit., vol. I, ed. 4, p. 19.
[3] Pentru o abordare de ansamblu a acestei problematici, a se vedea Andreea Drăghici- Instituţia suspendării raporturilro juridice a serviciu ale funcţionarilor publici în lumina reglementărilor Legii nr. 188/1999 republicată, articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene, Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative, Caietul Ştiinţific nr. 6/2004, Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”, pp.419-423..