Administrație publică

Abordarea deontologică (universală) a eticii reprezintă, în esenţă, reversul teoriei utilitarismului şi se bazează pe concepţia despre morală a lui Immanuel Kant (1724 - 1804) - etica datoriei la Kant. Teoria susţine că moralitatea unei acţiuni nu poate depinde de rezultate, deoarece acestea sunt indefinite şi incerte în momentul luării deciziei; valoarea morală a unei acţiuni trebuie să fie evaluată în funcţie de intenţiile persoanei care ia decizia referitoare la executarea acelei acţiuni: o acţiune este morală doar când este făcută din raţiuni morale şi bune intenţii²². Datoria unui individ este să facă ceea ce este corect din punct de vedere moral şi să evite ceea ce nu este corect din punct de vedere moral, indiferent de consecinţele acţiunilor sale.

Immanuel Kant pune ideea de datorie şi dreptate socială înaintea problemei binelui; el considera că dreptatea constituia, în fapt, un criteriu al binelui. Astfel, se postulează că oamenii au anumite obligaţii morale imanente (deon - datorie, în limba greacă) şi universale, general aplicabile (de aici vine şi denumirea de universalism, care se mai atribuie acestei abordări). O datorie de bază în viziunea universalismului este aceea de a-i trata pe ceilalţi ca pe nişte scopuri şi nu ca pe nişte mijloace (oamenii merită să fie consideraţi valoroşi pentru ei înşişi, demni de respect, şi nu nişte mijloace impersonale pentru atingerea altor scopuri); în relaţiile economice, această cerinţă capătă o importanţă deosebită, atât deoarece interzice exploatarea persoanelor, cât şi pentru că încurajează dezvoltarea abilităţilor raţionale şi morale.

Pentru Kant, legea morală care trebuie să determine acţiunile individului se regăseşte sintetic în Imperativul Categoric: acesta susţine că a fi moral înseamnă să te supui propriilor tale reguli, neimpuse de nici o forţă sau autoritate exterioară, cu condiţia ca aceste reguli să fie validate de raţiune ca legi universal valabile, întrucât prin aplicarea lor practică umanitatea din fiecare individ, ca valoare supremă, este respectată şi cel mai bine pusă în valoare²³.

Filozofia morala a lui Kant are numeroase implicaţii în etica afacerilor. Dintre numeroasele sisteme teoretice ale filozofiei morale, deontologia este cea care a influenţat cel mai mult etica în afaceri şi ideea conexă a responsabilităţii sociale corporaţionale.

La nivel macroeconomic, cooperarea economică internaţională furnizează bazele unei moralităţi universale congruente cu filozofia cosmopolită a lui Kant.

Teoreticienii care adoptă, la nivel microeconomic, acest punct de vedere propun, în general, reguli de comportament corporativ şi adesea deduc aceste reguli din principiile deontologice ale drepturilor omului şi ale dreptăţii sociale. Aplicate în câmpul afacerilor, aceste reguli se exprimă ca responsabilităţi, obligaţii sau datorii ale managementului. Principalul argument care se oferă pentru consolidarea acestei abordări este următorul: dacă corporaţiile sunt agenţi morali trebuie, la fel ca şi persoanele, să-şi asume responsa­bilităţi morale²⁴. La rândul lor, managerii sunt agenţi morali şi, de aceea, au obligaţii morale de bază faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Această abordare kantiană a eticii în afaceri are avantajul că evidenţiază respectarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale omului şi susţine moralitatea pieţei libere. Teoria kantiană interzice acţiuni precum încălcarea contractelor, furtul, înşelătoria sau coerciţia.

Kant a devenit celebru în câmpul ştiinţific al eticii în afaceri datorită faptului că a susţinut ideea „respectului pentru persoane", afirmând că orice activitate economică ce aşează banii pe acelaşi nivel cu individul este imorală. Adepţii kantianismului consideră organizaţia de afaceri ca pe o comunitate morală, în care fiecare membru al organizaţiei întreţine relaţii morale cu toţi ceilalţi. Pe de o parte, managerii unei companii trebuie să-i trateze cu respect pe toţi cei implicaţi în această afacere; pe de altă parte, fiecare individ dintr-o companie administrată ca o comunitate morală kantiană trebuie să considere organizaţia mai mult decât un simplu mijloc pentru satisfacerea aspiraţiilor personale; organizaţiile de afaceri trebuie să fie considerate nişte vehicule pentru atingerea scopurilor comune. Un individ care consideră organizaţia de afaceri într-un sens strict instrumental acţionează împotriva principiului „respectului pentru persoane". În ciuda tuturor acestor avantaje, etica kantiană este prea greu de aplicat în viaţa de zi cu zi, deoarece este prea rigidă şi prea exigentă; totuşi, publicul, în general, judecă organizaţiile de afaceri de pe o poziţie strict kantiană.