Abordarea eticii în termenii „Legii Eterne", cunoscută şi sub denumirea de moralitatea religioasă, porneşte de la premisa conform căreia există o Lege Eternă ce emană de la Dumnezeu şi relevată în Sfânta Scriptură, idee împărtăşită de mulţi lideri ai Bisericii, precum şi de unii filozofi (printre care merită amintiţi Tomas d'Aquino, 1225 - 1274 şi Thomas Jefferson, 1743 - 1826). Moralitatea religioasă se poate manifesta în două forme principale: Regula de Aur (bazată pe iubirea creştină şi respectul faţă de aproapele) şi o variantă mai radicală, consolidată pe teama de pedeapsa divină (Porunca Divină). Legea Eternă este, însă, cel mai bine sintetizată în credinţa creştină prin Regula de Aur: „Fă celorlalţi ceea ce ai vrea ca ei să facă pentru tine!".
|
18 Lucrarea de faţă prezintă succint principalele şapte teorii etice utile în mediul de afaceri: 1) Abordarea religioasă a eticii (moralitatea religioasă sau „Legea Eternă") 2) Abordarea eticii în termenii teoriei virtuţii (etica teleologică aristotelică) 3) Abordarea utilitaristă a eticii (etica consecvenţialistă - etica bunăstării) 4) Abordarea deontologică / universalistă a eticii (etica deontologică kantiană) 5) Abordarea eticii bazată pe drepturile fundamentale ale omului („Legea Naturală") 6) Abordarea justiţiară / obiectivă a eticii (dreptatea distributivă - John Rawls) 7) Abordarea confucianistă a eticii. Primele patru abordări sunt bazate pe principii, iar abordarea a cincea şi a şasea (apărute în perioada modernă) sunt bazate pe valori. Aceste valori sunt: pentru 5) - libertatea personală (prezentată în două variante: libertatea individului la John Locke şi libertatea personală înţeleasă în termenii proprietăţii private la Robert Nozick), iar pentru 6) - dreptatea socială (cu evidenţierea dreptăţii distributive a lui John Rawls). Abordarea deontologică şi cea bazată pe drepturile individului (4 şi 5) sunt complementare (dat fiind faptul că drepturile şi datoriile sunt două feţe ale aceleiaşi monede). De asemenea, şi abordarea justiţiară poate fi încadrată în termenii unei etici deontologice. |
De-a lungul timpului, un mare număr de indivizi, inclusiv o parte însemnată din oamenii de afaceri, şi-au bazat concepţiile etice pe religie. Totuşi, religia şi moralitatea nu se condiţionează reciproc şi nu decurg firesc una din cealaltă (există persoane atee care acţionează moral, aşa după cum există şi indivizi credincioşi, dar care încalcă adesea normele morale); de aceea, o astfel de abordare este lipsită de consistenţă.
Ca bază pentru etica afacerilor, Legea Eternă ar fi adecvată dacă nu ar exista atât de multe interpretări; fiecare religie oferă standarde morale membrilor săi, standarde ce pot fi observate şi aplicate în viaţa de zi cu zi, dar acestea diferă de la o comunitate la alta şi este greu de precizat şi de evaluat ce este drept sau cel mai bun sau corect pentru întreaga societate (indivizii sunt destul de diferiţi în ceea ce priveşte nevoile, dorinţele şi aspiraţiile lor). În prezent, regulile religioase nu reprezintă un cod de conduită ferm, deoarece sunt în mare măsură dependente de context şi variază în funcţie de circumstanţele personale ale indivizilor (necesită interpretare din partea fiecărei persoane).
Pe de altă parte, un alt motiv pentru care Legea Eternă nu se mai poate aplica în actualul context socio-economic îl constituie faptul că drepturile morale bazate pe religie iau în calcul numai individul, dar omit bunăstarea agregată şi aspectele legate de distribuţie. Această teorie îşi găsea mai bine aplicabilitatea într-o comunitate agrară, dar nu într-o societate post-industrială, caracterizată de diferenţe structurale între indivizi.