Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite, ci şi de ambianta estetica, intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica.
Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale, acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane, se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala, intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism.
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje, pentru razboaie şi descoperiri, dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea, ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri.
Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene, vestita Alexandrie, cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China, oraşul Canope (Abukir), cu vile şi hoteluri luxoase, Smirna, cu teatre, temple şi bai, cu scoli de filozofie şi retorica. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena, Sparta, Delfi şi Olimpia, sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. Iar proverbul grec, tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. Mai tarziu, anticipanad casele de vacanta , apar luxuriante vile la tarmul marii, ca aceea a imparatului Tiberiu, în insula Capri, sau cele edificate de personalitati ale vietii publice, care l-au determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane".
În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor, villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei, contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme, sisteme tehnice şi elemente decorative exotice, pe care le-au raspandit în randul constructorilor. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice, agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare, a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo, a villei Rotonda de langa Vicenza, conceputa de Palladio, sau a unor castele de pe Loara, ca Chambord, Chenonceaux sau Blois.
În Orient, cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini, erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor), ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia, pe coastele de nord ale Africii, în Sparta sau în peninsula Balcanica. Adaposturi pentru popas, aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. Aceste constructii, concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor, au devenit în prezent obiective turistice, insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu, şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului, nu departe de intrarea principala a bisericii, casa oaspetilor şi casa pelerinilor, fiecare cu bucatarii proprii. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India, Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine, folosite, în unele cazuri, pana în zilele noastre.
Odata cu trecerea anilor, obiectivele calatoriilor se diversifica, pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi, opere arhitecturale. Incepand cu sec.al-XVI-lea, ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris, viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura, dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii, capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. Ruine şi cladiri izolate, localităţi intregi şi zone construite, prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor, constituie elemente de baza ale turismului actual. Monumentul megalitic de la Stonhenge, vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana, piramidele din Gizeh, templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei, strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru, opera şi balet, pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina, ca teatrul Delfi, bazilica lui Maxentiu la Roma, amfiteatrul din Verona, piete ca acelea din Salzburg, Cracovia sau San Gimignano. La randul lor, noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice, ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier), turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti), ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew), Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe), alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto, Bakema, Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens.
Pe plan mondial, arhitectura se manifesta ca un curent post modern, prin care arhitectii au ales solutii noi, unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. Potrivit opiniei unor specialisti, în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste:
- utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie;
- intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati
potentialul turistic; - • extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului.
Totodata, se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor
turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale.
În prezent, componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului, strazilor şi pietelor, aleilor şi parcurilor. În acest context, intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice, similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul, în conexiune cu celelate funcţii, participa la conservarea, valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. În acelaşi timp, turismul „consuma" terenuri de inalta calitate, cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil, la mare, pe malul lacurilor sau la marginea padurilor, în apropierea pantelor cu zapada, langa cele mai frumoase privelisti, într-un mediu nepoluat.
Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. Daca pana nu demult, garile pitoresti, hotelul localitatii, promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti, astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante, echipament urban şi dotari, pe care le foloseste cu precadere, tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. Mari aeroporturi, sosele speciale, hoteluri şi restaurante, diverse spatii comerciale, cazinouri, cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa, în primul rand, turismului.
Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. În aceste conditii, poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine, printre obiectivele urmarite putand fi amintite:
- amenajarea infrastructurii specifice turismului;
- sistematizarea unor zone în teritoriu, ansambluri şi retele cu carater turistic;
- valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural
existent în zone şi circuite turistice; - proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei
ambiante adecvate; - amenajarea spatiilor verzi, a sistemelor de iluminat, asigurarea elementelor grafice pentru
informarea turistilor.
Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna, în anumite perioada de varf, fapt ce solicita la maximum autostrazile, arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora, cu valori de trafic deosebit de mari, cu accidente şi blocaje de circulatie. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement, în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care, în unele cazuri, constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor.
În concluzie, se poate afirma ca urbanismul turistic - parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor - trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala, creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice, pentru amenajarea şi dotarea lor, pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane.