Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale, societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial", compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile, optimizate ca marime, structura, inzestrare şi infatisare, astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale.
În prezent, devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial, avand în vedere ca prin simbioza lor organica, a rezultat un fenomen calitativ nou, denumit în terminologia internationala "mediu uman". Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga, în 1967, prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Totodata, s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos, acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman, datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant, concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană, dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren, distrugerea terenurilor agricole fertile, degradarea masivelor forestiere, poluarea atmosferei, apelor, etc.
Indiscutabil, dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator, asupra calitatii vietii oamenilor. În acest sens, pot fi mentionate:
- consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari, desecari, eroziuni,
modificari ale raportului intre populatie şi habitat; - exploatarea fără restrictii a resurselor naturale, în special a celor neregenerabile, a materiilor
prime, a apei, a masei lemnoase; - efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane, poluarea şi
degradarea spatiilor verzi, modificari în climat, influente asupra faunei, etc; - efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale,
sporirea maladiilor cardiovasculare, etc.
Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte, circulatie, sanatate, educatie, petrecerea timpului liber, etc. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare, creşterea somajului, a saraciei şi insecuritatii sociale, a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. De exemplu, în Cartierul Garii din Frankfurt, strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin, Munchen, Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. În marile metropole ale Europei sudice, saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului, la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa, saracia predomina indeosebi în zonele periferice. La Sao Paolo, imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. Graffiti-urile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri, gari, spatii comerciale, pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. De exemplu, în Japonia, explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor, extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat.
Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza, sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor, simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel:
- deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare, a
societatilor de asigurari şi imobiliare, a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce
antreneaza puternice disproportii regionale. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o
caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie
concentrarea activităţilor industriale. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale, adeseori
insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim, la nivelul
periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce
adapostesc un număr mare de locuitori. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a
activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor
cât şi în afara acestora, cantitatile mari de poluanti din apa, aer şi sol determinand un grad
ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. În acest caz, masurile legislative adoptate nu
reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare
(formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor).
supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre, sub limita minima de confort.
- expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora
către marginea oraşelor. Ca urmare, scade densitatea urbana dar apar probleme legate de
asigurarea locuintelor, gestionarea traficului interurban, managementul deseurilor, creşterea
surselor de poluare, etc.
Avand în vedere toate acestea, se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor, crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural, elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, reducerea surselor de poluare.
Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate, din cele mai vechi timpuri, societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane, ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi, în
consecinta, a proliferarii marilor aglomeratii, necesitand în permanenta noi remodelari urbane. În acest context, urbanismului, ca stiinta a organizarii oraşelor, ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa, echilibrata a localitatilor, gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului, imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.
Luand în considerare aceste aspecte, se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau, iar raspunsurile la aceasta problema vor da, cu siguranta, un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane.
Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor, rolul lor în creşterea economica a zonelor, diversificarea functiilor şi, corespunzator, a zonelor functionale, impactul asupra mediului, devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . Totodata, prin raportare la valorificarea lor turistica, oraşele pot fi gandite ca produse, impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata, utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica.