In contextul extinderii fenomenului de mondializare, rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana.
1. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale - element de referinta in dimanica urbana
In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice, competitive şi inovative. In conditiile in care cererea pentru inovatie, calitate, produse si servicii individualizate este in continua crestere, accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii, cât şi consumatorii, aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor, elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice, sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice.
1.1. Continut si obiective
In general, strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice, sociale, politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale.
Totodata, strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international, economic, social, politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale.
Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. Referitor la politicile publice, acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica, imbunatatirea managementului financiar, consolidarea mediului antreprenorial, a pietelor financiare si de capital, dezvoltarea cercetarii, a resurselor umane, imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale.
In plan institutional, strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune, concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern - autorităţi locale.
In general, strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica, asigurarea stabilitatii macroeconomice, promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei, protejarea si cresterea calitatii mediului, amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional.
In contextul unei economii globale, cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii, a managementului si a utilizarii capitalului in productie. Totodata, un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv, în echipamente şi tehnologie, precum şi în capitalul uman. Astfel, retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor, asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie.
Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare, monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. In ceea ce priveste continutul acestora, politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal, cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare, ale ratelor dobanzilor, cursului de schimb, rezervelor, etc. iar cea comerciala - masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor.
Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse.
In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului, strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii, a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia, dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate, in acord cu strategiile, politicile si practicile puse in aplicare la nivel international, stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. De asemenea, accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu.
In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor, la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural, politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban, realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale, dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural.
Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste, in general, creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni, dezvoltarea zonelor urbane şi rurale, intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale.
In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale, aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri, a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial - centre de cercetare şi universităţi, organizaţii de formare profesională, instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane, precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. Totodata, in cadrul dezvoltarii regionale, un rol important il detine stimularea procesului de cercetare - inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. Nu in ultimul rand, politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice, utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice, imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural.
Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică, de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor, zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe, de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala.
Referitor la intarirea coeziunii sociale, aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă, precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor, persoanelor cu handicap, minorităţilor, etc.
Nu in ultimul rand, pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat, conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban.
1.2. Strategia urbana - parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala
Dezvoltarea si modernizarea localitatilor - esenta a strategiei urbane - se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala, fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor.
In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala, obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane, asigurarea accesului la infrastructura si resurse, intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural.
In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial, de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse, de forţa de muncă aferentă, de dotările, serviciile si pieţele de desfacere, strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive.
Pentru a stimula competitivitatea, relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării, strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice, periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane.
Totodata, un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale, în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin, extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. De asemenea, parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice, a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă, gaz, energie), inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. Nu in ultimul rand, parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura, asigurarea serviciilor de transport public, protejarea mediului natural si a celui construit.
In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural, strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor, organizarea traficului, imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante, conservarea si refacerea zonelor istorice, elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare.
In concluzie, strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice, resursele dezvoltării economice, perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile, toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si, pe aceasta baza, la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. In acest context, este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată.