Pin It

A.   A.   1. Consideraţii generale

Consiliul local este o autoritate colegială a administraţiei publice locale, aleasă în vederea soluţionării problemelor de interes local ale comunei, oraşului sau municipiului.

Această autoritate, în temeiul art.5 al Legii nr. 215/2001; se bucură de un statut autonom, în sensul că ea deliberează asupra intereselor specifice ale colectivităţii locale şi hotărăşte cu privire la modul de realizare a acestora, fără vreun amestec din partea autorităţilor administraţiei publice de stat sau autorităţilor administraţiei publice judeţene.

În privinţa raportului dintre consiliile locale şi primari este necesar să subliniem că Legea nr. 215/2001 a adoptat soluţia alegerii prin vot direct a ambelor autorităţi ale administraţiei locale. Formula cea mai utilizată, în plan european, o constituie alegerea directă. a consilierilor municipali, din rândul acestora fiind desemnat primarul. Această formulă nu a fost acceptată de legiuitorul român. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul nostru a fost aceea de a asigura supremaţia consiliului local "în realizarea administraţiei locale faţă de primar. În acest sens, Legea nr. 215/2001 stabileşte în art. 5 că autorităţile administraţiei publice prin care se realizează .autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primari, ca autorităţi executive. Calitatea primarului de organ executiv derivă atât din faptul că el este cel care răspunde de ducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, cât şi din faptul ca el este cel care trebuie să pună în practică dispoziţiile privitoare la realizarea în colectivităţile umane de bază a legii şi a celorlalte acte normative.

B.   B.   2. Alegerea, componenţa şi constituirea consiliilor locale

Potrivit prevederilor constituţionale, consiliile locale sunt constituite în comune şi oraşe, ca autorităţi ale administraţiei publice locale, ele reprezentând expresia realizării practice a principiului autonomiei locale.

Prin caracterul colegial al compunerii lor, consiliile locale poartă amprenta caracteristică a unei adunări administrative, abilitată cu deliberarea tuturor problemelor de interes local.

Rolul lor este acela de rezolvare a intereselor legitime ale cetăţenilor şi a unităţii administrativ-teritoriale.

Concomitent cu realizarea treburilor de interes local, consiliile locale, ca autorităţi administrative, au obligaţia ca în unităţile administrativ-teritoriale în care sunt alese să aplice şi să respecte legea, să satisfacă interesele naţionale, aceasta relevând coerenţa. şi unitatea sistemului administraţiei publice româneşti.

Activitatea deliberativă a consiliilor locale, dezbaterile consilierilor în vederea adoptării hotărârilor de interes local, se desfăşoară într-un cadru precizat de regulamentele proprii de funcţionare şi în limita competenţelor conferite de lege.

Dezbaterile au ca obiect numai rezolvarea problemelor administrative ale comunei sau oraşului, actele adoptate trebuind să nu contravină legii, ordinii de drept sau intereselor generale ale statului şi neputându-se emite vocaţii politice.

  1. Alegerea consiliilor locale

Reluând firul reglementărilor din perioada interbelică, îndeosebi ale Legii din 1929, actuala reglementare revine la denumirea de consilier. În prima versiune a Legii nr.70/1991 numai consiliile locale au fost alese prin vot direct, pentru ca Legea nr.25/1996 să generalizeze principiul şi pentru consiliile judeţene: "Consiliile locale, consiliile judeţene, primarii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Viceprimarii se aleg prin vot indirect de către consiliile locale" (art. 1)[1][1] Această soluţie de alegere a consiliilor locale nu este singura posibilă potrivit Constituţiei. Legiuitorul constituant în alin. l al art.120 vorbeşte despre alegerea consiliilor locale şi a primarilor în condiţiile legii, subînţelegându-se că această lege trebuie să fie conformă Constituţiei. Legiuitorul constituant s-a ferit să consacre, şi pentru alegerea consiliilor locale, principiile reţinute, în art.59 alin. 1, pentru alegerea Camerelor Parlamentului. Art. l din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale preia aceste principii, dar nimeni nu opreşte ca într-o viitoare reglementare legiuitorul organic să vină şi cu o altă soluţie, cum ar fi o alegere indirectă, o alegere cu protecţia anumitor grupuri etnice şi un vot obligatoriu. Remarcăm că votul liber exprimat este prevăzut expres de Constituţie numai pentru alegerea Camerelor Parlamentului şi a Preşedintelui României. Această soluţie a fost consacrată şi în Decretul - Lege nr.92/1990.

În ceea ce priveşte numărul consilierilor, art. 29 al. 1 al Legii nr. 215/2001 precizează că: "Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei, oraşului sau a subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti, raportată de Comisia Naţională pentru Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la          data de 1 iulie a anului care precede alegerile", după cum urmează: localităţi până la 1500 de locuitori, 9 consilieri; între 3001 şi 5000 de locuitori, 13 consilieri; de la 5001 la 10000 de locuitori, 15 consilieri; de la 10001 la 20000 de locuitori, 17 consilieri; urmează un nou prag la 20001 de locuitori cu 19 consilieri; la pragul de 50000 – 100000 locuitori, 21 consilieri; de la 100001 la 200000 de locuitori, 23 consilieri; de la 200001 la 400000 de locuitori, 27 consilieri; şi la peste 400000 de locuitori, 31 consilieri. Pentru municipiul Bucureşti este prevăzut un număr de 55 consilieri (art. 28 alin. 2).

Condiţiile de eligibilitate şi incompatibilităţi

Pentru a fi ales în consiliul local, candidatul în alegeri este supus unor condiţii stabilite de Constituţie şi de Legea nr. 70/1991. Condiţiile de eligibilitate privesc:

  1. a) calitatea de alegător;
  2. b) vârsta de cel puţin 23 de ani;
  3. c) domiciliul în unitatea administrativă pentru al cărui consiliu local candidează;
  4. d) să nu fie militari activi, judecători, procurori ori alt funcţionar căruia îi este interzisă, potrivit art. 37 alin. 3 din Constituţie, asocierea în partide politice.

Potrivit art. 34 alin. 2 din Constituţie şi art. 5 din Legea nr. 70/1991, republicată, nu pot alege:

  1. a) alienaţii sau debilii mintali puşi sub interdicţie şi
  2. b) persoanele lipsite de drepturi electorale pe durată stabilită prin hotărâre judecătorească;
  3. e) să nu fie condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă pentru abuzuri în funcţii politice, juridice sau administrative, pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infracţiuni intenţionate, dacă nu au fost reabilitate.
  4. f) să nu aibă, fie direct, fie prin intermediari, contracte încheiate pentru executarea de lucrări, prestări de servicii ori de furnizare cu administraţia comunei, oraşului sau municipiului pentru care candidează Pentru candidaţii independenţi, de punere a candidaturii este condiţionată şi de prezentarea unei liste de susţinători. Numărul susţinătorilor se determină prin împărţirea numărului ce reprezintă 1% din totalul alegătorilor la numărul de consilieri ce urmează a fi aleşi în consiliul local respectiv. Acest număr nu poate fi mai mic de 50.

Condiţiile de eligibilitate trebuie îndeplinite la data depunerii candidaturii în alegeri.

În cazul în care un candidat îndeplineşte condiţiile de eligibilitate şi devine consilier, el trebuie să se supună şi regulilor privitoare la incompatibilităţi, pentru exercitarea mandatului în consiliul local.

Potrivit Legii administraţiei publice locale, funcţia de consilier este incompatibilă cu:

  1. a) funcţia de prefect şi subprefect, precum şi cu alte funcţii publice ale con­siliilor locale şi judeţene şi din aparatul prefecturilor ministeriale şi ale celorlalte autorităţi guvernamentale;
  2. b) funcţia de primar;
  3. c) funcţia de membru al altui consiliu comunal sau orăşenesc;
  4. d) deţinerea unei funcţii de consilier în acelaşi consiliu de către soţul persoanei în cauză , ascendenţii, fraţii şi surorile acesteia.

Efectele incompatilibităţii. Persoana care a obţinut în alegeri calitatea de consilier şi se află într-o stare de incompatibilitate poate opta între a fi consilier sau a şi păstra calitatea care îl face incompatibil cu exercitarea mandatului de consilier. În cazul în care consilierul nu renunţă la funcţia sau calitatea care îl face incompatibil cu exercitarea acestui mandat, el îşi poate pierde această calitate în urma hotărârii luate de majoritatea consilierilor.

Legea privind alegerile locale stabileşte regula alegerii membrilor consiliilor locale pe circumscripţii electorale care sunt de fapt unităţile administrativ-teritoriale - comuna şi oraşul, pe baza scrutinului de listă.

În acelaşi timp, legea mai prevede organizarea secţiilor de votare în cadrul circumscripţiilor electorale, delimitate în funcţie de numărul de locuitori, conform normelor stabilite de legiuitor, a întocmirii listelor electorale ce vor cuprinde numai cetăţenii cu drept de vot care au domiciliul în localitatea unde se organizează alegerile.

Pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor la nivelul fiecărei circumscripţii şi secţii de votare se constituie o comisie electorală şi respectiv birou electoral. Ele sunt formate din magistraţi şi reprezentanţii partidelor şi formaţiunilor politice care participă la alegeri în unitatea administrativ-teritorială respectivă. În cazul în care numărul magistraţilor este insuficient, comisiile electorale şi birourile electorale se vor completa cu alţi jurişti sau alte persoane care au o reputaţie neştirbită şi care nu fac parte din nici un partid sau formaţiune politică.

Depunerea candidaturilor pentru funcţia de consilier se face de către partide şi formaţiuni politice legal constituite, dar se oferă posibilitatea ca, individual, cetăţeanul să participe la ocuparea unui mandat de consilier, a candidaturilor independente, în condiţiile prevăzute de lege.

Alegerea candidaţilor în funcţia de consilier se realizează prin scrutin de listă, care înseamnă că atât un partid sau o formaţiune politică poate propune un număr de candidaţi, cel puţin egal cu numărul membrilor consiliului local, cât şi candidaturi independente, individual sau pe o listă cu candidaţi independenţi, similară listei partidelor.

Repartizarea mandatelor obţinute de fiecare listă de candidaţi şi de candidaţii independenţi, se va face prin aplicarea "coeficientului electoral"[2][2], prevăzut de lege în cadrul primei etape (reglementate în art. 66, lit. a Legii 70/1991), acest coeficient electoral, nefiind altceva decât rezultatul împărţirii numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele şi candidaţii independenţi la numărul total al consilierilor din circumscripţia respectivă Comisia electorală de circumscripţie va repartiza fiecărei liste atâtea mandate de câte ori se include coeficientul electoral în numărul total al voturilor exprimate pentru lista respectivă.

Atribuirea mandatelor de pe fiecare listă se va face în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă începându-se cu lista de candidaţi pentru care s-au exprimat mai multe voturi. De asemenea, va fi declarat ales candidatul independent care a obţinut un număr cel puţin egal cu coeficientul electoral. În cazul constatării de voturi neutilizate pentru fiecare listă de candidaţi a partidelor şi a candidaţilor independenţi, cele care au rămas după atribuirea mandatelor, precum şi cele inferioare coeficientului electoral, comisia electorală de circumscripţie le va repartiza conform procedurii stabilite de etapa a II-a (art. 66 lit. b).

Candidaţii înscrişi pe liste, care nu au fost aleşi după epuizarea celor două etape, sunt declaraţi supleanţi ai listelor respective.

Comisia electorală de circumscripţie va elibera certificatul doveditor al calităţii de consilier şi va transmite, în termenele prevăzute de lege, consiliului local procesele-verbale şi celelalte documente, care formează un dosar semnat de preşedinte şi ceilalţi membri ai comisiei, în vederea validării alegerilor. Procesul-verbal va cuprinde:

  1. numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelor de alegători;
  2. numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne;
  3. numărul total al voturilor exprimate;
  4. numărul total al voturilor nule;
  5. numărul total al voturilor valabil exprimate obţinute de fiecare listă. de candidaţi sau de fiecare candidat independent;
  6. numărul voturilor obţinute de fiecare dintre candidaţi pentru funcţia de primar;
  7. numele şi prenumele candidaţilor aleşi pentru fiecare consiliu local, consiliul judeţean, şi partidul sau alianţa politică ori alianţa electorală care i-a propus, respectiv menţiunea de candidat independent;
  8. numele şi prenumele primarului ales şi partidul sau alianţa politică care 1-a propus sau menţiunea de candidat independent;
  9. expunerea pe scurt a întâmpinărilor, contestaţiilor şi hotărârilor luate de comisia electorală de circumscripţie, care sunt definitive.
  10. Componenţa consiliilor locale

În art. 28 din Legea 215/2001 se arată: "consiliile comunale şi ale oraşelor sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale".

Aceste norme dau expresie imperativelor statului de drept, prin care cetăţenii au dreptul să-şi aleagă pe aceia pe care îi consideră apţi de a le reprezenta şi rezolva interesele lor, reliefând caracterul democratic al alegerii autorităţilor administraţiei publice locale, ca şi responsabilitatea acestora în faţa celor care i-au ales.

Pentru a determina compunerea consiliului local, un rol important îl joacă numărul membrilor săi şi modalitatea stabilirii acestora. Normele legale sunt imperative şi întotdeauna numărul consilierilor este impar, fiind reglementat în funcţie de populaţia unităţii administrativ-teritoriale.

Numărul locuitorilor comunei sau oraşului care se are în vedere este cel de la începutul fiecărui an – 1 ianuarie – în care au loc alegerile; în funcţie de acesta se determină numărul de consilieri ce urmează a fi aleşi, în concordanţă cu prevederile art. 29 al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. Numărul consilierilor variază între 11 şi 31. Excepţia de la această regulă o constituie norma imperativă a ultimului alineat al art. 29 care stabileşte ca pentru municipiul Bucureşti, consiliul este compus din 55 de consilieri, deci indiferent de numărul populaţiei de la începutul fiecărui an, numărul de consilieri este invariabil.

  1. Constituirea consiliilor locale

O etapă importantă pentru formarea şi constituirea consiliilor locale este validarea alegerilor. Validarea mandatelor de consilier se face de consiliul local, în şedinţa de constituire, în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Acest termen este un termen de recomandare, constituirea consiliilor putând avea loc şi după împlinirea acestuia. Convocarea consiliilor locale în şedinţa de constituire este efectuată de prefectul judeţului, aceasta fiind legal constituită, în măsura în care la ea participă cel puţin două treimi din numărul consilierilor. în cazul neasigurării acestui drept, trei zile mai târziu.

Pentru conducerea lucrărilor şedinţei de constituire, legiuitorul a stabilit că aceasta să fie realizată de cel mai în vârstă consilier, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri.

În vederea validării mandatelor, consiliile locale aleg, o comisie de validare a consiliului respectiv alcătuită din 3-7 membrii. Comisia de validare propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor în funcţie de îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, de existenţa unor incompatibilităţi şi de confirmare a faptului că alegerea nu s-a produs prin fraudă electorală.

Atât validarea cât şi invalidarea mandatelor consilierilor se hotărăşte de consiliul local cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al membrilor săi, hotărârile luate putând fi atacate de cei interesaţi în justiţie, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

După validarea mandatelor, consilierii au obligaţia depunerii jurământului în faţa consiliului, în caz contrar, consilierul respectiv este considerat demisionat de drept.

Consiliile locale sunt legal constituite după validarea mandatelor a cel puţin două treimi din membrii acestora şi în urma depunerii jurământului.

 

C.   C.   3. Competenţa, funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale

Prin dispoziţiile constituţionale, dezvoltate prin art. 31 al legii organice, se stabileşte că "consiliul local are iniţiativa şi hotărăşte, cu respectarea legii, în probleme de interes local”, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice locale sau centrale.

Competenţa autorităţii administrative autonome deliberative este atât o competenţă. materială generală cât şi teritorială. Competenţa generală a consiliului local se caracterizează prin aceea că are atribuţii cu privire la toate domeniile şi problemele vieţii locale.

În ceea ce priveşte competenţa lor teritorială autorităţile administrative autonome deliberative – îşi exercită atribuţiile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale.

Competenţa este instituţia juridică prin care se desemnează ansamblul atribuţiilor autorităţilor administrative autonome şi limitele exercitării lor.

Atribuţia reprezintă investirea legală cu anumite prerogative. Ea cuprinde sfera obligaţiilor pe care le au şi aceea a drepturilor cu care sunt investite autorităţile administrative autonome prin norme legale, pentru a putea acţiona în formele fundamentale care îi sunt proprii.

Exercitarea atribuţiilor de către autorităţile administrative autonome este obligatorie. Neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage după sine sancţiunile legale.

Competenţa are şi ea, de asemenea un caracter obligatoriu.

Atribuţiile consiliilor locale, ca expresie a capacităţii lor juridice, sunt un drept care şi-l exercită în scopul rezolvării treburilor locale.

Ca atare, consiliile locale au o competenţă materială generală şi una teritorială, în virtutea căreia poate iniţia şi hotărî în toate domeniile de interes local pe teritoriul comunelor sau oraşelor.

În ceea ce priveşte competenţa temporală, aceasta desemnează limitele de timp în care autoritatea administrativă aleasă îşi exercită atribuţiile legale; în cazul consiliilor locale şi primarilor mandatul lor este de 4 ani.

"Atât constituantul, cât şi legiuitorul au stabilit că iniţiativele şi hotărârile ce se iau în exercitarea competenţelor consiliilor locale nu sunt în nici un fel afectate, pentru realizarea şi îndeplinirea lor, de nici o aprobare sau autorizare a vreunei alte autorităţi publice".[3][3] Se subliniază astfel funcţionalitatea principiului autonomiei locale.

Prin cercetarea atentă a normelor constituţionale şi a dispoziţiilor legii organice, rezultă că în exercitarea competenţelor consiliilor locale se cer îndeplinite unele condiţii fundamentale, cum sunt:

  • - rezolvarea problemelor locale trebuie făcute cu respectarea intereselor generale;
  • - competenţele conferite se exercită numai în condiţiile şi cu respectarea legii;
  • - problemele de interes local, date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, se realizează de către acestea.

Aceste condiţii fundamentale sunt implicite şi decurg din natura unitară a statului, ca şi din supremaţia legii – principiu esenţial al statului de drept. Constituţia din 1991 a schimbat modul de reglementare a competenţei consiliilor locale, stabilind principiul după care "consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe" (art. 120 alin.2). "Consiliile locale pot avea atribuţii în orice domeniu sau sector de activitate, dacă nu există o interdicţie expresă a legii. Interdicţia legii nu poate fi numai expresă, ci şi implicită, în sensul că sunt prevăzute expres exclusiv atribuţii pentru autorităţi de subordonare guvernamentală sau ministerială, respectiv pentru autorităţile centrale autonome ale administraţiei publice de specialitate, care sunt, fără îndoială, structuri de esenţă. statală"[4][4].

Atribuţiile principale ale consiliilor locale pot fi grupate în patru cate­gorii:

  1. a) atribuţii în domeniul organizării interne a consiliilor locale şi a serviciilor publice;
  2. b) atribuţii în domeniul elaborării, administrării şi executării bugetului şi al stabilirii impozitelor şi taxelor locale;
  3. c) atribuţii în domeniul înfiinţării, coordonării şi asigurării activităţilor economice, social-culturale şi de apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;
  4. d) atribuţii legate de acordarea titlurilor de onoare, şi de cooperare cu localităţi din străinătate.

În prima categorie se încadrează atribuţii ce privesc în primul rând alegerea viceprimarilor care se exercită în condiţiile stabilite prin regulamentul consiliului.

În acest sens, prin Hotărârea Guvernului nr.103/29.02.1992,a fost aprobat "Regulamentul cadru-orientativ de funcţionare a consiliilor locale". Acest regulament statorniceşte regulile de procedură ale desfăşurării şedinţelor consiliului local şi ale adoptării hotărârilor sale.

De asemenea, consiliul local are competenţa de a elabora statutul comunei sau oraşului după caz, pe baza Hotărârii Guvernului nr. 127/11.03. 1992, care cuprinde principalele elemente ale unităţii administrativ-teritoriale, autoritatea administrativă locală care o administrează şi competenţele pe care i le conferă, în afara celor prevăzute de lege.

Pentru organizarea serviciilor publice proprii, consiliul local, la propunerea primarului, stabileşte statutul personalului, organigramele şi numărul de personal, precum şi criterii de competenţă în vederea funcţionării acestora, în condiţii de operativitate şi eficienţă.

Orice serviciu public, care nu mai este organizat de stat, dar care rezolvă "treburi publice din comune şi din oraşe"[5][5], devine de plin drept, un serviciu public local, în sarcina consiliului local.

Legea administraţiei publice locale în viţoare precizează cele mai uzuale atribuţii ale consiliilor locale în art.ţţ 1ţţţ şi lasă o fereastră mereu deschisă , cum era şi normal: "Consiliul local exercită şi alte atribuţ,ii stabilite prin lege sau prin statutul comunei sau al oraşului'.

Dacă ar fi să facem o grupare a atribuţiilor reglementate de Legea 25/2001 reţinem:

  1. a) atribuţii care vizează constituirea altor autorităţi ale autonomiei locale, ce nu pot fi delegate;
  2. b) atribuţii de organizare internă;
  3. c) atribuţii de dezvoltare în perspectivă a localităţii;
  4. d) atribuţii de prestare a serviciilor publice uzuale şi e) atribuţii de integrare şi cooperare pe plan intern şi extern.

Funcţionarea consiliilor locale

Constituţia nu stabileşte detalii cu privire la organizarea şi funcţionarea consiliilor locale, nici măcar durata mandatului nu este precizată în dispoziţiile ei. Toate aceste etape sunt lăsate pe seama legii organice. Astfel, Legea adminis­traţiei publice locale, în vigoare, stabileşte durata mandatului consiliilor locale, al consiliilor judeţene, ca şi a primarilor, la patru ani, aceeaşi durată cu a mandatului parlamentar şi prezidenţial. Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, pe timp de război sau de catastrofă. Exercitarea mandatului presupune întâlniri periodice ale consilierilor, începând de la data depunerii jurământului şi până la constituirea noului consiliu ales.[6][6]

Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, care sunt lunare, la convocarea primarului, şi în şedinţe extraordinare, care pot fi cerute, alături de primar, şi de 1/3 din numărul consilierilor. Legea are un termen de cinci zile pentru convocarea şedinţelor ordinare şi de cel puţin trei zile pentru cele extraordinare. Consilierii sunt invitaţi la şedinţă în scris, precizându-se ordinea de zi, ora şi locul de desfăşurare a şedinţei. Ordinea de zi se aduce la cunoştinţa locuitorilor comunei sau oraşului "prin presa locală ori prin alt mijloc de publicitate" (art. 40 alin.6).

Şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcţie, legea precizând că prezenţa la şedinţe este obligatorie. Şedinţele consiliilor locale sunt publice, cu excepţia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate absolută de voturi, şedinţa secretă. Potrivit legii, la aceste şedinţe pot participa, fără drept de vot, prefectul, preşedintele consiliul judeţ, reprezentanţii acestora, parlamentarii şi alţi invitaţi.

Ordinea de zi se aprobă de consiliu, la propunerea celui ce a cerut întrunirea, iar modificarea acesteia "se poate face numai pentru probleme urgente" (art. 44).

Prin Legea 24/1996 s-a admis că în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai oraşului, convocarea consiliului local să se poată face imediat.

Legea 215/2001 reglementează: “Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română, limba oficială a statului. În consiliile locale în care consilierii aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o treime din numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi limba maternă. În aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română.” (art. 43 alin. 3).

La. începutul fiecărei şedinţe secretarul prezintă procesul-verbal al şedinţei anterioare şi îl supune aprobării consiliului. Consilierii au dreptul să conteste conţinutul procesului-verbal şi să ceară menţionarea exactă a opiniilor exprimate în şedinţa anterioară (art. 43 alin. 6 din Legea nr. 215/2001).

În exercitarea atribuţiilor sale, consiliul adoptă hotărâri la propunerea primarului sau a consilierilor. Adoptarea hotărârilor se face prin vot deschis sau prin vot secret, după cum decide consiliul. Hotărârile privitoare la persoane se adoptă întotdeauna prin vot secret. Hotărârile privitoare la bugetul local, stabilirea de impozite şi taxe locale, administrarea bugetului public şi privat al comunei sau oraşului, organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, amenajarea teritoriului, asocierea cu alte persoane juridice se adoptă cu votul majorităţii calificate de două treimi, iar celelalte hotărâri depind de votul majorităţii absolute a membrilor prezenţi.

Hotărârile consiliului local se semnează de către preşedintele şedinţei, cele individuale se comunică persoanelor interesate, iar cele normative devin obligatorii numai după aducerea lor la cunoştinţa publică.

Art. 43 alin. 7 din Legea nr. 215/2001, republicată, precizează că: "Procesul-verbal şi documentele care au fost dezbătute în şedinţă se depun într-un dosar special al şedinţei respective, care va fi numerotat, semnat şi sigilat de consilierul care conduce şedinţele de consiliu şi de secretar.

În vederea asigurării reprezentării autentice a intereselor colectivităţilor locale, sunt excluşi de la deliberarea şi adoptarea hotărârilor consilierii care fie direct, fie prin soţ, soţie sau rude până la gradul IV inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii.

 

D.   D.   4. Durata mandatului consiliului local

Durata mandatului consiliului local este de 4 ani, dar poate înceta înaintea împlinirii acestui termen.

Termenul de 4 ani poate fi dedus din interpretarea legii, în condiţiile în care legea nu prevede data de la care acesta începe să curgă.

Astfel, potrivit art. 31 Legii nr. 215/2001 constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Cu toate acestea, în cazul neîntrunirii cvorumului de două treimi legea admite convocarea de drept, a unei noi şedinţe, 3 zile mai târziu, pentru a cărei constituire legală este necesară aceeaşi majoritate calificată. în aceste condiţii, consiliile locale se pot constitui la date diferite, care nu pot fi luate în calcul ca termene de referinţă pentru determinarea mandatului de 4 ani. Pe de altă parte, art.7 al Legii nr.70/1991 privind alegerile locale precizează că data alegerilor se stabileşte cu cel puţin 60 de zile înaintea votării. Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că legiuitorul a înţeles să stabilească ca dată care se ia în calcul pentru determinarea mandatului consiliu­lui local cea de-a 20-a zi care urmează alegerilor locale generale şi nu o dată ulterioară rezultată din întârzierile ce se pot naşte în procesul constituirii consiliilor locale. De altfel, consiliile locale pot fi dizolvate dacă ele nu pot funcţiona datorită absenţei membrilor acestora, după 3 convocări succesive, ceea ce presupune organizarea de noi alegeri, chiar în cursul mandatului de 4 ani. Mandatul consiliilor locale nu este dependent de data efectivă a începerii mandatului unui consiliu local. Ca atare, Guvernul este ţinut să stabilească data noilor alegeri locale generale în cele 80 de zile care curg de la expirarea a 4 ani de la data alegerilor generale precedente.

Spre deosebire de mandatul consiliului local, mandatul consilierului se exercită de la data depunerii jurământului, deci după constituirea legală a consiliului. Mandatul de consilier poate înceta la data încheierii mandatului consiliului, la 4 ani, sau înaintea încheierii acestui termen în caz de dizolvare ori la data demiterii acesteia, la propunerea prefectului, prin hotărâre a Guvernului. Propunerea prefectului poate avea ca efect şi suspendarea din funcţie a persoanei în cauză. De asemenea, mandatul de consilier încetează înainte de termen în caz de demisie, incompatibilitate, pierdere a drepturilor electorale, schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială sau în caz de deces.

Hotărârea Guvernului privind demiterea consiliului este supusă procedurii contenciosului administrativ, inclusiv recursului graţios sau recursului ierarhic.

E.   E.   5. Dizolvarea consiliului local

Reglementarea din 1996 aduce o inovaţie cu privire la această materie a dizolvării consiliului local consacrând şi instituţia dizolvării de drept alături de dizolvarea prin act juridic. Această reglementare este reluată şi în Legea nr. 215/2001

Dizolvarea de drept intervine în următoarele situaţii:

  1. a) consiliul nu se întruneşte timp de trei luni consecutiv;
  2. b) consiliul nu a adoptat în trei şedinţe consecutiv nici o hotărâre;
  3. c) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unu şi nu mai există posibilitatea completării prin supleanţi până la două treimi (art. 58, alin. 1).

Cazurile în care intervine dizolvarea de drept sunt comunicate de primar prefectului, care, prin ordin, ia act de dizolvarea consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Ordinul prefectului poate fi atacat de consilieri la instanţa de contencios administrativ, în termen de zece zile de la comunicare (art. 58, alin. 3 din Legea 215/2001).

Consiliul local poate fi dizolvat, prin hotărâre de Guvern, dacă a adoptat hotărâri repetate care au fost anulate irevocabil de instanţa de judecată întrucât au contravenit intereselor generale ale statului sau au încălcat Constituţia şi legile ţării (art. 57, alin. l). Hotărârea Guvernului de dizolvare se adoptă la propunerea motivată a prefectului. Legea cere ca hotărârea de dizolvare, ca şi motivele care au stat la baza emiterii sale să fie aduse, de prefect, la cunoştinţa membrilor consiliului, în termen de cinci zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial. Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de consilieri la instanţa de contencios administrativ, în termen de .zece zile de la data aducerii oficiale la cunoştinţă de prefect (art. 60, alin. 3 din Legea 215/2001).

Organizarea alegerii noului consiliu local se stabileşte de Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile calculate fie de la expirarea termenului de zece zile pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, dacă nu s-a introdus o acţiune, fie de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea consilierilor.[7][7]

Până la alegerea noului consiliu, primarul rezolvă problemele curente ale unităţii administrativ-teritoriale.

 

[1][1] Legea privind alegerile locale, Legea nr.70/26 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 28 noiembrie 1991, modificată şi completată prin Legea nr.25/1996 (M. Of.  nr. 77 din 13 aprilie 1996 şi republicată, cu o nouă numerotare a articolelor în Monitorul Oficial nr.79 din 18 aprilie 1996

[2][2] Mircea Preda,Drept administrativ - partea specială. Probleme ale administraţiei publice locale”, Ed. Amiva, Bucureşti, 1992, pag. 133.

[3][3] Mircea Preda, op. cit., pag.139

[4][4] Antonie Iorgovan, op. cit., pag. 568.

[5][5] Antonie Iorgovan, op. cit., p. 568

[6][6] Este vorba de art. 21, alin. 2 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată

[7][7] Este soluţia prevăzută de art.34, alin.6 şi art.33, alin.4, în redactarea dată prin Legea nr.24/1996.