Continuarea procesului de democratizare a societatii romanesti, inceputa dupa caderea regimului comunist in decembrie 1989, cat si accelerarea tranzitiei Romaniei de la economia socialista centralizata, la economia de piata, sunt lucruri care reprezinta niste prioritati pentru factorii politici. Transformarile politice si economice din ultimii ani , au plasat Romania pe orbita tarilor in curs de dezvoltare .Totusi , implinirile tinerei democratii romanesti, au fost adesea umbrite de zgomotoasele scandaluri de coruptie , care au devenit o prezenta constanta pe primele pagini ale jurnalelor si televiziunii.
Tema coruptiei a devenit, pentru societatea romaneasca, in ansamblul ei, dar, mai ales, pentru fortele si structurile angajate in lupta politica, un subiect atat de intens discutat, incat risca sa alunece pe panta banalitatii, conditii in care s-ar compromite si eficienta masurilor de contracarare care s-ar putea intreprinde. Opinia publica, din cate se constata, este tot mai indiferenta fata de acest fenomen, chiar daca astfel de cazuri, unele mai grave decat altele, sunt dezvaluite de mass-media sau chiar de catre politicieni, intr-o maniera care se vrea a fi senzationala si scandaloasa. Cetatenii dau dovada de indiferenta deoarece nu au ce face in acest sens si se conformeaza situatiei , pentru ca daca incearca sa nu faca la fel ca toti ceilalti , tot ei vor avea de piardut in momentul in care trebuie sa rezolve o anumita problema care necesita sprijin din alta parte, adica interventia unei persoane mai influente care ar putea rezolva acea problema.
Coruptia, fiind legata nemijlocit de putere si de guvernare, o putem considera tot atat de veche ca si organizarile politice.
In gandirea politologica insa, ea a primit un tratament controversat si variabil de la o etapa la alta, in functie, mai ales, de scopul urmarit si de efectele pe care le-a produs pentru comunitatea respectiva.
In literatura politologica moderna, fenomenul este privit aproape in unanimitate cu ingrijorare, fiind considerat un factor destabilizator pentru structurile de putere si corosiv chiar pentru intreaga societate. Diferentierile conceptuale tin mai mult de cauzele generatoare si ale modalitatile de contracarare.
Si in ceea ce priveste amploarea fenomenului si posibilitatea contracararii sale, atat in literatura de specialitate cat, mai ales, in discursul politic si perceptia opiniei publice, se contureaza doua curente: unul al optimistilor, care considera ca fenomenul are mai mult un caracter conjunctural, amplificat propagandistic sau din nevoia de senzational si altul al pesimistilor, care sustin ca faptele care ajung sa fie cunoscute nu sunt decat partea vizibila a aisbergului. Ei insista asupra ideii ca numeroase alte asemenea afaceri sunt musamalizate de putere, fiind descoperite doar prin hazard si in circumstante cu totul neprevazute. Coruptia cunoscuta si publicizata nu ar fi, deci, decat o parte infima dintr-o realitate cu mult mai extinsa. Este normal sa se intample asa , pentru ca nimeni, niciodata , nu o sa se dea in vileag toate marsaviile care se petrec.Doar in momentul in care sunt prinsi , dau cateva declaratii la politie , la presa ca sa se faca putin scandal pe tema asta, sa vada lumea ca ia descoperit , dar mai apoi numai ei, cei implicati , stiu cum sa rezolve aceste "mici probleme ", prin diferite cai , metode sau alte cele . Noi, cei din spatele sticlei , nu vom cunoaste cu avdevarat tot ceea ce se intampla , pentru ca asa este sistemul , ne este oferit sa vedem doar ce vor ei ,nu ce se intampla cu adevarat , cu scoplu de a ne spala noua ochii si de a scapa eibasma curata, chiar daca pretul pe care il platesc pentru aceste lucruri e mare, nimic nu mai conteaza daca vor scapa doar cu atata, deoarece ei vor reveni la "slujba lor ", pentru a reface banii pierduti. Nu este o regula la toti, adica mai sunt si care sunt infundati bine de tot(dar de obicei , acestia sunt persoane "mici " ), dar de cele mai multe ori cazuri destul de grave scapa basma curata.Ca sa dam un exemplu , pentru a sustine cele spuse mai sus , daca ne aducem bine aminte , in urma cu vreo 3-4 ani, nu mai retinem foarte bine , dar stim ca ne-a ramas intiparit in minte , urmatoarea stire : ca in cursul zilei respective , D-na Porumbescu a accidentat mortal o familie , mama, tata si copli, si cu toate acestea nu a patit absolut nimic, nici macar nu a fos retinuta 24 de ore la sectie , nu mai retinem chiar toate detaliile , dar cam asa s-a intamplat, din nefericire. Am dorit sa dam acest exemplu , chiar daca nu cu toate detaliile , cu care ar fi trebuit , si nu doar din amintiri , tocmai pentru a va da seama ce puteti face daca aveti putere si bani .
Fenomenele de coruptie au erodat in mod constant credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantiilor acesteia , producand o stare de pericol grava, daca tinem cont de faptul ca o mare parte din populatie ajunsese sa considere aceste fenomene de coruptie drept caracteristicile economiei de piata si esentiale unei vieti politice pluraliste. Punerea semnului de egalitate intre democratie si coruptie a constituit si mai constituie si astazi , un obstacol serios pentru democratizarea societatii romanesti. Totalitarism sau democratie , trecut sau prezent , dupa cum am obeservat din cele relatate si in primul capitol al acestei lucrari, putem spune caci, coruptia a insotit intotdeauna orice organizare politica , peste tot in lume.
Desi este un concept nu ,inca , foarte bine definit ( in sfera de cuprindere a notiunii de coruptie fiind incluse sau excluse o serie de aspecte , coruptia fiind o functie de timp si de spatiu ), in cadrul fenomenelor de coruptie sunt incluse acele actiuni sau atitudini care nu fac altceva decat, fie sa incalce ordinea de drept , fie doar sa ocoleasca normativitatea juridica a unui stat.
Fie ca o activitate este publica , privata sau nonprofit, fie ca este vorba de o activitate desfasurata in Bucuresti , in Paris sau oriunde in alta parte , fenomene de coruptie pot fi identificate acolo unde cineva are o pozitie de monopol asupra unui bun sau serviciu , exercita o putere discretionara cu privire la distribuirea sau prestarea acestuia si nu exista nici o responsabilitate a sa si nici nu este tinut intr-un alt fel raspunzator cu privire la distribuirea sau prestarea facuta. Aceste lucruri se adeveresc cu siguranta cand vine vorba mai ales de
Romania, deoarece majoritatea populatiei doreste sa aiba cat mai mult , si peste noapte daca e posibil, si cu cat ai mai mult, cu atata cheltui mai mult si de aceea vei dori sa ai si mai mult. Este o lacomie continua dupa bani si putere si pe zi ce trece nu ne mai saturam. Asa a fost si asa va fi intotdeauna. Totusi, o astfel de argumentare are mai degraba o utiliate didactica , intrucat, orice autoritate publica are o anumita pozitie de monopol in domeniul serviciilor publice , are o putere publica , si , desi nu este discretionara , se intampla adesea sa fie asa , iar legislatia stabileste , responsabilitatile tuturor autoritatilor publice , chiar daca in prectica aceste responsabilitati , in cazul fenomenelor de coruptie , sunt degradate. Oricum , in fiecare caz de coruptie , persoana corupta se comporta ca si cum ar avea o pozitie de monopol , exercita o putere discretionara si actioneaza ca si cum nu ar avea anumite responsabilitati , motiv pentru care isi permite sa faca abuz de putere , pentru ai fi lui bine , pentru a putea strange avere in cat mai scurt timp , pentru ca timpul e scurt si averea trebuie sa fie facuta cat mai repede , daca vrea sa traiasca bine , dupa ce se termina mandatul sau nu va mai fi in functia respectiva , deci trebuie sa aiba acoperire.