Coruptia este un fenomen mondial care se regaseste la toate nivelele societatii si in toate domeniile de activitate.
Coruptia, ca fenomen social, a atras atentia spre studiul ei inca din antichitate. Conform Dictionarului Limbii Romane, cuvantul "coruptie" deriva din latinescul "coruptio- onis" si inseamna starea de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Organizaţia Transparency International defineşte corupţia ca fiind: „utilizarea incorectă a unor competenţe încredinţate oficial pentru obţinerea de foloase private”.
Autorii americani Willam L. Richter, Frances Burke şi Jameson W. Doig dau o prima definitie a coruptiei privind conceptul de interes public: “Vorbim de corupţie ori de câte ori un personaj deţinător al unei funcţii publice, printr-o recompensă financiară sau de altă natură, care nu este prevăzută de lege este îndemnat să acţioneze în favoarea celui care a furnizat recompensa, prejudiciind în acest fel interesul public”. Cel de-al doilea tip de definiţii au ca element central conceptul de “îndatorire publică” sau “îndatorirea celui care lucrează într-o funcţie publică. “Un comportament care deviază de la îndatoririle oficiale în scopul de a obţine câştiguri personale.”. În acest caz, atât timp cât nu există confuzii cu privire la ceea ce semnifică “îndatorire publică”, actele de corupţie pot fi identificate cu o mai mare precizie.
Modificarea de-a lungul timpului, a tradiţiilor, a condiţiilor istorice şi geografice influenţate de factori de natură socială, au transformat percepţia opiniei publice referitoare la fenomen, sensibilizând-o în evaluarea gravităţii acestor fapte şi în incriminarea lor.Criza social-economică, concurenţa neloială, slăbirea autorităţii statului, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale,ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept precum şi dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace, în condiţiile în care lipsurile generează specula iar prohibiţiile de tot felul influenţează consumul, conturează în principal, tabloul cauzelor concrete care generează acest fenomen antisocial numit coruptie.
In prezent, majoritatea oamenilor sunt de parere ca fenomenul coruptiei este cea mai grava problema cu care se confrunta tara noastra. El a inceput sa ia amploare o data cu revolutia din 1989, cand transformarile socio-economice au adus un dezechilibru intre nevoile indivizilor si posibilitatile de a le satisface oferite de societatea in tranzitie. Astfel, cresterea preturilor, starea de nesiguranta, dificultatea de a gasi un loc de munca sau o locuinta etc, au condus la adoptarea de practici ilegitime pentru satisfacerea nevoilor.
In Romania, coruptia s-a raspandit in toate domeniile si in toate ramurile activitatii. Putem vorbi astfel despre coruptie economica (actiunile ilicite ale agentilor economici sau ale unor persoane participante, constand in: frauda in gestiune, inselaciune, abuzul de putere, falsuri in acte etc), coruptie profesionala (actiunile imorale si ilegale ale functionarilor publici sau ale altor salariati care isi indeplinesc atributiile de serviciu in mod preferential sau conditionat) sau coruptie politica (folosirea influentei si a puterii de catre oamenii politici in scopuri personale). Tocmai din acest motiv sunt tot mai multe forme si dimensiuni ale coruptiei. In prezent, putem vorbi de urmatoarele dimensiuni ale acestui fenomen: dimensiunea statistica (inregistrarea infractiunilor de coruptie pentru a masura amploarea fenomenului), dimensiunea normativa (legislatia existenta privind coruptia), dimensiunea sociologica (contine informatii privind cauzele coruptiei si modalitatile de prevenire), dimensiunea psihologica (contine informatii privind profilul psihologic al indivizilor care participa la acte de coruptie), dimensiunea economica (consta in evaluarea si estimarea costurilor sociale si economice ale actelor de coruptie) si dimensiunea prospectiva (contine date privind evolutia fenomenului).
Domenii de risc specifice coruptiei .
Riscurile de corupție la nivel regional și local se dovedesc a fi mai mari ,acolo unde sistemul de control și echilibru, precum și controalele interne tind să fie mai slabe decât cele de la nivel central. Conflictele de interese ridică probleme serioase la nivel local. Sunt necesare mai multe eforturi pentru a difuza bunele practici aplicate de unele regiuni sau administrații locale și pentru a crea condiții de concurență echitabile, atât pentru funcționarii aleși, cât și pentru cei numiți la nivel local, în special în ceea ce privește standardele în materie de transparență, declararea averilor, prevenirea și sancționarea conflictelor de interese, precum și controlul cheltuielilor publice.
- Dezvoltarea urbană și construcțiile reprezintă sectoare în care, de obicei, vulnerabilitatea la corupție este mare în întreaga UE. În raport se constată că acestea sunt deosebit de expuse la riscul de corupție în unele state membre în care numeroase cazuri de corupție au făcut obiectul unor investigații și al unor urmăriri penale în ultimii ani. Pentru a face față riscurilor inerente acestui domeniu, un stat membru a creat un parchet specializat menit să combată criminalitatea în materie de mediu și de urbanism, care vizează o gamă largă de infracțiuni, inclusiv corupția.
- Planificarea ecologică a fost evidențiată ca fiind un domeniu vulnerabil la corupție într-un stat membru în care acordarea autorizațiilor de urbanism, în special pentru
- Sănătatea, un alt sector în care vulnerabilitatea corupției este generalizată, în special în ceea ce privește achizițiile publice și industria farmaceutică, a făcut obiectul unei evaluări mai amănunțite în mai multe state membre. Aceste țări elaborează în prezent strategii și reforme menite să combată corupția în sectorul sănătății. Cu toate acestea, până în prezent, nu s-au înregistrat prea multe rezultate palpabile în acest sens. Plățile informale și corupția în domeniul achizițiilor publice și în sectorul farmaceutic continuă să fie surse de îngrijorare.
- Corupția la nivelul administrației fiscale.
- Achizitiile publice.
Achizițiile publice reprezintă un element important al economiilor naționale . Aproximativ o cincime din PIB este cheltuit în fiecare an de către autoritățile publice și de către entități de drept public pentru achiziționarea de bunuri, lucrări și servicii. Aproximativ 20% din acest total corespunde achizițiilor publice care depășesc pragurile de aplicare a normelor UE privind achizițiile publice.
Relevanța politicilor anticorupție în cazul achizițiilor publice având în vedere nivelul fluxurilor financiare generate, precum și o serie de alți factori, achizițiile publice constituie un domeniu expus practicilor de corupție. În conformitate cu studiul din 2008 privind achizițiile publice și corupția, costurile adăugate la un contract ca urmare a practicilor de corupție se pot ridica la 20%-25%, și, în unele cazuri, chiar la 50% din valoarea totală a contractului. După cum s-a subliniat de către OCDE în Principiile pentru integritate în achizițiile publice, „o guvernanță defectuoasă în domeniul achizițiilor publice blochează concurența pe piață și mărește prețul plătit de către o administrație pentru bunuri și servicii, ceea ce se repercutează direct asupra cheltuielilor publice și, prin urmare, asupra resurselor contribuabililor. Interesele financiare implicate și interacțiunea strânsă dintre sectorul public și cel privat fac din achizițiile publice un domeniu cu risc major. Conform unui studiu din 2013 privind identificarea și reducerea corupției în domeniul achizițiilor publice în UE, costurile directe totale ale corupției în domeniul achizițiilor publice numai în cazul a cinci sectoare (și anume, drumurile și căile ferate; apa și deșeurile, construcțiile edilitare/de locuințe, formarea, cercetarea și dezvoltarea. Din diferitele evaluările naționale reiese faptul că achizițiile publice reprezintă unul dintre sectoarele cele mai vulnerabile la corupție, lucru ilustrat, de asemenea, de o serie de cazuri de corupție la nivel înalt în care sunt implicate una sau mai multe țări. Întrucât nivelul riscului de corupție în procesul de achiziții publice este destul de ridicat, măsurile de combatere a corupției și a fraudei din acest sector constituie o prioritate atât pentru statele membre ale UE, cât și pentru instituțiile UE.
Datorita coruptiei, România întâmpina serioase dificultati în primirea si gestionarea acestor fonduri, care se cifreaza, numai ca ajutoare nerambursabile acordate de Uniunea Europeana. Se afirma, de exemplu, ca datorita acestui fenomen, proiectele destinate dezvoltarii regionale n-au fost selectate dupa criterii calitative de eficienta si, ca urmare, prea multe fonduri au ajuns la firme si persoane apropriate puterii si, de cele mai multe ori, nu în zonele si pentru scopurile pentru care au fost alocate.
Mecanisme de lupta si control impotriva coruptiei
Educatia
Acestea vizează trei categorii de grupuri ţintă. In primul rând educaţia trebuie să adreseze celor care furnizează bunuri şi servicii publice, functionari publici sau alte categorii de angajaţi ai instituţiilor administrative. Aceştia trebuie conştientizaţi asupra consecinţelor pe care le implică fenomenul corupţiei.
Uneori beneficiază şi de o dotare tehnică superioară celei pe care o deţin instituţiile statului. Prin urmare pregătirea continuă a acestora trebuie să constituie o preocupare constantă.
Cel de-al treilea segment este reprezentat de clienţii instituţiilor administrative. In primul rând aceştia trebuie foarte bine informaţi asupra drepturilor pe care le au şi asupra procedurilor administrative. In al doilea rând trebuie să cunoască modalităţile prin care pot reclama eventualele abuzuri.
Asigurarea transparenţei decizionale
Transparenţa proceselor care se desfăşoară în administraţia publică, în principal a celor prin care se iau decizii este crucială pentru păstrarea fenomenului corupţiei în limite acceptabile. Toate ţările democratice au adoptat o legislaţie specifică a cărei scop este asigurarea accesului la informaţii a publicului. Transparenţa activităţii administraţiei publice locale constituie regula în toate etapele şi procedurile (premergătoare, concomitente şi ulterioare) deciziei administrative, confidenţialitatea fiind excepţia care se limitează la informaţia stabilită prin lege datorită nevoii protejării unor interese specifice domeniului siguranţei publice, prevenirii infracţiunilor, protejării monezii şi a creditului, a intimităţii.
Lipsa transparenţei, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa consultărilor face ca normele să fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o accentuată instabilitate legislativă şi nu oferă siguranţa necesară cadrului legal existent în România. Aplicarea reală a principiului transparenţei (care acoperă si procedurile, şi garanţiile care privesc atât accesul la informaţii, cât şi participarea la procesul de decizie) ar duce la o mai mare încredere în legi şi reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi.
In acest scop s-a dat Legea nr. 52 din 2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.
Norme referitoare la conflictele de interese
Conflictele de interese reflectă o situație în care funcționarii publici acționează sau intenționează să acționeze ori lasă impresia că acționează în interes personal.
Declararea averilor
Declararea averilor de către funcționarii care ocupă posturi sensibile este o practică ce contribuie la consolidarea responsabilității funcționarilor publici, asigură o mai mare transparență și facilitează detectarea eventualelor cazuri de îmbogățire ilicită, de conflicte de interese, de incompatibilitate, precum și detectarea și investigarea potențialelor practici de corupție.
Ierarhizarea responsabilităţilor şi instanţelor de control
Prin acest procedeu se urmăreşte clarificarea responsabilităţilor care sunt deţinute într-o instituţie publică. De asemenea, o astfel de ierarhizare permite creerea unor agenţii specializate de control, cu o dotare logistică foarte bună şi cu un nivel adecvat de salarizare. De regulă, aceste agenţii au în competenţă doar cazurile grave, ceea ce le asigură o mai mare eficienţă.
Metodele manageriale
Probabil cele mai importante metode de combatere a corupţiei sunt cele manageriale. In primul rând înlăturarea acelor elemente care pot conduce la comportamente neetice este probabil modul cel mai eficient de limitare a fenomenului. Astfel, eliminarea unor documente inutile, a unor proceduri redundante sau a unor verigi intermediare inutile limitează posibilităţile celor care ar dori să acţioneze într-un mod neetic. O selecţie şi promovare corespunzătoare a personalului poate să asigure o bună calitate a acestuia. De asemenea, adaptarea metodelor de control, pentru a permite depistarea eficientă a faptelor de corupţie este de natură să contribuie la combaterea acestui fenomen. Eliminarea monopolului de putere.
Cadrul legislativ de combatere a coruptiei
În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupţie pe plan mondial şi datorită preocupării autorităţilor române de îndeplinire a criteriilor de aderare în perspectiva largirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri, legislaţia naţională privind corupţia a fost seminificativ modificată şi completată în ultimii ani. În ciuda problemelor şi deficienţelor de aplicare a legilor există un cadru relativ funcţional care permite în mod specific sesizarea, urmărirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Legislaţia relavantă în ceea ce priveşte faptele de corupţie e cuprinsă în următoarele reglementări :
- Legea 140/1996 Codul Penal al României, cu completarile ulteriopare, Art. 254 –258
- Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
- Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi ţn mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
- Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticoruptie.
- Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
- Legea 682/2002 privind protecţia martorului.
Un rol deosebit in acest sens are Direcția Națională Anticorupție (DNA) care este o organizatie specializata în combaterea corupției, la nivel înalt și mediu, o organizație juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost înființată în anul 2002 prin Ordonanța de Urgență nr. 43/2002 aGuvernului României. La înființare parchetul a fost numit Parchetul Național Anticorupție, iar între octombrie 2005 - martie 2006 a fost denumit Departamentul Național Anticorupție, ambele organizații funcționând ca o organizație autonomă pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit unui raport al Uniunii Europene, Departamentul Național Anticorupție românesc este în primele cinci instituții anticorupție din UE.
Agenția Națională de Integritate (ANI) verifică conflictele de interese, situațiile de incompatibilitate și averile personale ale funcționarilor publici. De la crearea sa în 2008, ANI a obținut în general rezultate bune. În ultimii cinci ani, rata de confirmare a deciziilor ANI în situațiile de incompatibilitate, precum și a deciziilor administrative în situațiile de conflict de interese, a depășit 80 %. În urma deciziilor ANI, au fost confiscate, pe baza unor hotărâri judecătorești definitive, averi personale nejustificate în valoare de peste 1 milion EUR. Totuși, acțiunile ulterioare deciziilor ANI s-au confruntat, de-a lungul timpului, cu dificultăți semnificative . Voința politică de a susține independența, stabilitatea și capacitatea instituțiilor anticorupție și a sistemului judiciar nu a fost constantă de-a lungul timpului. Începând cu 2008, ANI a identificat 569 de situații de incompatibilitate, 194 de conflicte de interese administrative și penale, 46 de cazuri de averi nejustificate, 346 de cazuri de potențiale infracțiuni și a aplicat peste 5 200 de amenzi pentru încălcarea legislației privind declararea averilor. Printre funcționarii anchetați de ANI se numără 50 de parlamentari, 12 președinți și vicepreședinți de consilii județene, 10 miniștri și secretari de stat și peste 700 de funcționari locali aleși, directori de agenții publice, ofițeri de poliție, magistrați etc. În ultimii cinci ani, peste 80 % din deciziile ANI în situații de incompatibilitate și conflicte de interese au rămas definitive. Cu toate acestea, au existat cazuri importante în care acțiunile ulterioare deciziilor ANI nu au fost satisfăcătoare.
Sondaje de opinie ( conform raportului Comisiei Europene din 03.02.2014)
Sondaje de percepție. Conform Eurobarometrului special din 2013 privind corupția9 , 93 % din respondenții români au fost de acord cu faptul că în țara lor corupția este o problemă larg răspândită (media UE: 76 %), în timp ce 42 % afirmă că au fost afectați personal de corupție în viața lor de zi cu zi (media UE: 26 %). 82 % consideră că mita și utilizarea relațiilor personale sunt adesea cel mai simplu mijloc de a obține anumite servicii publice (media UE: 73 %).
Experiența corupției. 25 % din respondenții români la Eurobarometrul special din 2013 privind corupția au recunoscut că în ultimele 12 luni li se solicitase sau li se sugerase să ofere mită pentru servicii. Acest procent ocupă a doua poziție printre cele mai mari din UE, în comparație cu o medie a UE de 4 %.
Sondaje în rândul întreprinderilor. În sondajul Eurobarometru în rândul întreprinderilor din 2013 privind corupția10 , 81 % din întreprinderile din România au afirmat că favoritismul și corupția reprezintă un obstacol în calea concurenței între întreprinderile din România (media UE: 73 %). 65 % din respondenți considerau că pentru întreprinderea lor care își desfășoară activitatea în România corupția reprezenta o problemă (media UE: 43 %), în timp ce 64 % considerau că clientelismul și nepotismul ridicau probleme similare (media UE: 41 %).
Coruptia, fiind legata nemijlocit de putere si de guvernare, o putem considera tot atat de veche ca si organizarile politice. Fenomenele de coruptie au erodat in mod constant credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantiilor acesteia , producand o stare de pericol grava, daca tinem cont de faptul ca o mare parte din populatie ajunsese sa considere aceste fenomene de coruptie drept caracteristicile economiei de piata si esentiale unei vieti politice pluraliste. Punerea semnului de egalitate intre democratie si coruptie a constituit si mai constituie si astazi , un obstacol serios pentru democratizarea societatii romanesti. Totalitarism sau democratie , trecut sau prezent , dupa cum obeservam din cele petrecute in trecut si cu ceea ce se intampla in zilele noastre , coruptia a insotit intotdeauna orice organizare politica , peste tot in lume. Chiar si in tarile in care sistemele administrative sunt bine reglate, au fost demascate cazuri de coruptie care au scandalizat opinia publica, ajungand sa fie cunoscute si in intreaga lume. Este cazul, printre altele, al afacerilor Kakuei Tanaka din Japonia, Lockheed, Irangate, Whatergate3 etc., din SUA, al presedintilor Coreii de Sud Roh Taewoo si Chun Doo-Hwan, al fostului cancelar al Germaniei, Helmuth Kohl, al fostului secretar general NATO, Willy Claes etc., ca sa dam doar cateva exemple din tarile dezvoltate ale lumii, in care institutiile statului sunt mult mai bine consolidate si mai eficiente, in actiunea lor, decat in restul lumii.
In Romania sunt bine cunoscute marile cazuri de coruptie cum ar fi :
Afacerea Skoda, acest scandal s-a lăsat atunci, în anii `30, cu căderea guvernului lui Alexandru Vaida-Voievod. Cu această ocazie s-a descoperit că România achiziționase, în timp, mai multe piese de armament de la Skoda cu 25% mai scumpe decât alte produse similare cumpărate de Iugoslavia.
Avioane fantomă pentru aviația militară afacere in care a fost implicat printul Carol inainte de a devenii rege.
Șpăgile regale ale lui Malaxa și Auschnitt, Falimentul Marmorsch Blank.
Referindu-ne la cazuri de coruptie actuale amintim cazurile Microsoft, Carpatica sau cele privind retrocedările(Retrocedarea ilegală a unor mari suprafeţe de teren sau de pădure, cu implicarea unor parlamentari, judecători sau oameni de afaceri).
Unul din cele mai rasunatoare cazuri, despre care s-a zic ca ,,coruptia ucide,, este cazul ,,Colectiv,, unde datorita nerespectarii normelor de siguranta la incendiu (desi firma avea autorizatiile de functionare – obtinute – se stie in ce mod) au murit foarte multi oameni.
Lupta împotriva corupției nu este numai o responsabilitate a statului, ci a fiecăruia dintre noi, pentru că viața ne este afectată în mod direct. Faptele de corupție nu sunt numai infracțiuni și atât. Ceea ce vedem la nivel de infracțiune și la nivel de ceea ce se urmărește penal și se trimite în judecată este numai vârful aisbergului. Foarte multe fapte de corupție rămân nepedepsite, însă în mod cert faptele de corupție ne afecteaza pe toti.
Bibliografie
http://ec.europa.eu/romania/news/03022014_raport_ue_combaterea_coruptiei_ro.htm