Recrutarea funcţionarilor europeni se realizează, în principal, pe bază de concurs. Concursul se realizează în condiţiile în care postul vacant nu poate fi ocupat în interiorul instituţiei (prin concurs, transfer sau promovare), sau prin transfer de la o altă instituţie din cadrul Uniunii Europene. Organizarea unui concurs este decisă de către autoritatea investită cu puterea de numire cu avizul comisiei paritare.
Atunci când postul necesită o calificare specială, autoritatea investită cu puterea de numire poate adopta o procedură specială de recrutare.
Pentru a participa la concurs, principala condiţie pe care trebuie să o îndeplinească un candidat este aceea a cetăţeniei unuia dintre statele membre ale Uniunii, fiind posibilă, potrivit art. 28 alin. 1 lit. a, acordarea unei derogări, în acest sens, de către autoritatea investită cu puterea de numire.
În organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice europene este prohibită orice formă de discriminare pe bază de rasă, credinţă religioasă sau sex.
La baza organizării concursurilor în vederea ocupării funcţiilor publice europene stă principiul reprezentării geografice, o funcţie europeană neputând fi rezervată unuia dintre statele membre.
Cele mai importante calităţi pe care trebuie să le posede un viitor funcţionar public sunt: competenţa, randamentul şi integritatea, pe care trebuie să le posede şi ulterior ocupării unei funcţii pentru a putea promova în ierarhia funcţiilor publice europene.
Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un candidat pentru a participa la concursurile organizate în vederea ocupării funcţiilor publice europene sunt reglementate de art. 28 din Statut şi privesc:
- cetăţenia unui stat membru al Uniunii, cu excepţia derogării acordate de autoritatea investită cu puterea de numire (art. 28 alin.1 lit. a);
- exerciţiul drepturilor civile (art. 28 alin. 1 lit. a);
- situaţia militară reglementată (art. 28 alin. 1 lit. b);
- garanţiile de moralitate cerute pentru exercitarea funcţiei sale (art. 28 alin. 1 lit. c);
- promovarea unui concurs, organizat în condiţiile prevăzute de anexa 3 la Statut ce reglementează procedura concursurilor (art. 28 alin. 1 lit. d);
- aptitudinile fizice cerute pentru exercitarea funcţiei (art. 28 alin. 1 lit. e);
- cunoaşterea perfectă a uneia din limbile Uniunii şi cunoaşterea satisfăcătoare a unei alte limbi a Uniunii, în măsura necesară funcţiei ce este chemat să o exercite (art. 28 alin. 1 lit. f).
Anterior organizării concursului, autoritatea investită cu puterea de numire este obligată să verifice dacă aceste posturi ar putea fi ocupate din interiorul instituţiei, prin promovare, transfer sau concurs, sau prin transfer din alte instituţii din cadrul Uniunii Europene.
Organizarea unui concurs presupune publicarea posturilor vacante în Jurnalul Oficial. Anunţul trebuie să fie detaliat cuprinzând de la termene limită pentru depunerea dosarelor şi susţinerea probelor, până la date referitoare la natura funcţiilor şi atribuţiile posturilor ce urmează a fi ocupate.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare la selecţie este realizată de către un juriu, format din preşedinte şi una sau mai multe persoane desemnate de autoritatea investită cu puterea de numire precum şi un funcţionar desemnat de comitetul personalului. Trebuie menţionat faptul că Statutul prevede obligativitatea unui grad cel puţin egal al membrilor juriului cu postul ce urmează a fi ocupat.
Este posibilă şi organizarea interinstituţională a unor concursuri, situaţie în care, instituţiile pot încredinţa competenţa de organizare a concursului uneia dintre ele sau unui organism instituţional.
Participarea la un concurs organizat nu constituie premisa unică pentru numirea într-o funcţie publică europeană deoarece promovarea acestuia nu este urmată imediat de numirea în funcţie. Potrivit art. 29 alin. final din Statut, concursurile se pot organiza şi numai pentru a constitui o rezervă de cadre, urmând ca, ulterior, în măsura în care instituţia are nevoie de o persoană care să ocupe un post vacant să poată fi operată numirea candidatului.
Verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. e (starea de sănătate corespunzătoare funcţiei în care este numit) este realizată de către un medic consilier din cadrul instituţiei, sau de către o un alt medic ales de către candidat, anterior numirii candidatului admis la concurs. Atunci când rezultatul examinării acestuia este negativ, candidatul are posibilitatea ca, în termen de 20 de zile, să solicite reverificarea de către o comisie constituită din trei medici consilieri din cadrul instituţiei, ce vor audia pe cel care a realizat prima verificare. Confirmarea rezultatului primei verificări atrage după sine obligativitatea pentru candidat de a suporta jumătate din cheltuielile aferente (onorariile şi cheltuielile accesorii) examinării sale.
Numirea se face la primul nivel al gradului pentru care a candidat persoana, potrivit calificării sale profesionale.
Perioada în care o persoană a fost încadrată temporar este considerată vechime în funcţia respectivă, agentul temporar păstrându-şi vechimea dobândită atunci când a fost numit funcţionase în acelaşi grad, imediat după expirarea perioadei temporare.
Perioada de stagiu în funcţie
Numirea pe un post se face, iniţial, pentru o perioadă de probă. Orice funcţionar este obligat să efectueze o perioadă de probă de nouă luni înainte de a putea fi titularizat în funcţie.
Perioada de stagiu întreruptă de imposibilitatea de exercitare a funcţiei de cel puţin o lună (pentru concediu de maternitate sau concediu de boală), poate fi prelungită cu perioada corespunzătoare neexercitării funcţiei.
Pe parcursul perioadei de stagiu, funcţionarul european poate dovedi o incapacitate de exercitare a funcţiei în care a fost numit. Această incapacitate poate face obiectul unui raport întocmit de superiorul ierarhic. Raportul este adus la cunoştinţa funcţionarului care poate formula observaţii, după care este înaintat unui comitet alcătuit paritar în vederea analizării acestui gen de raporturi, denumit comitet pentru rapoarte de evaluare. Comitetul avizează raportul pe baza căruia autoritatea investită cu puterea de numire poate decide:
- eliberarea funcţionarului european din funcţie înainte de expirarea perioadei de stagiu, cu un preaviz de o lună, fără ca durata serviciului să poată depăşi durata normală a stagiului;
- continuarea stagiului într-un alt serviciu, în care perioada de stagiu va fi de minimum 6 luni.
În situaţia în care stagiul a decurs normal, fără intervenţia unui raport de natura celui amintit anterior, cu o lună înainte de expirarea perioadei, se va întocmi un raport de stagiu privind principalele calităţi, avute în vedere şi la concurs şi anume: capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei, randamentul şi conduita în serviciu.
Raportul de stagiu însoţit de eventualele observaţii ale funcţionarului, dar şi de avizul Comitetului stau la baza deciziei autorităţii investite cu puterea de numire, care poate fi:
- de a titulariza persoana care a dat dovadă de calităţile necesare;
- de a elibera din funcţie pe cel ce nu a dovedit calităţi necesare titularizării;
- de prelungire a stagiului pentru o durată de maxim 6 luni, cu eventuala mutare în cadrul altui serviciu.
În oricare dintre situaţiile prevăzute de Statut privind posibilităţile de prelungire a perioadei de stagiu, aceasta nu poate depăşi 15 luni.
Eliberarea din funcţie este însoţită de o măsură de protecţie socială a celui eliberat căci, dacă acesta nu are posibilitatea de a ocupa imediat un alt post, va primi o indemnizaţie al cărei cuantum depinde de perioada de stagiu realizată şi anume:
- o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe trei luni pentru un an în serviciu (stagiu);
- o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe două luni pentru şase luni în serviciu (stagiu);
- o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe o lună pentru mai puţin de şase luni în serviciu (stagiu).
Aceste prevederi nu sunt aplicabile funcţionarului european care demisionează din funcţie înainte de expirarea perioadei de stagiu.
Notarea, avansarea în eşalon şi promovarea funcţionarilor europeni
Activitatea desfăşurată de funcţionarul european de-a lungul carierei sale face obiectul analizei periodice din cele trei perspective avute în vedere şi la numirea în funcţie: competenţa, randamentul şi conduita în serviciu.
Această evaluare face obiectul unui raport ce se întocmeşte cel puţin o dată la doi ani pentru funcţionarii europeni.
Trebuie făcută o distincţie clară între avansarea şi promovarea funcţionarilor europeni. Aceasta, deoarece avansarea se produce exclusiv ca efect al scurgerii timpului, în timp ce promovarea, făcându-se prin concurs, are în vedere nu doar vechimea acumulată ci şi calitatea activităţii prestate, competenţa profesională a funcţionarului european.
Astfel, la trecerea unei perioade de doi ani, ca efecte al vechimii dobândite, funcţionarul european, avansează în cadrul gradului pe care îl ocupă.
Spre deosebire de avansare, promovarea într-un grad superior se realizează pe bază de concurs, organizat de autoritatea cu putere de numire şi are în vedere nu doar vechimea candidaţilor la postul de grad superior, ci şi valoarea activităţii desfăşurate de aceştia.
Trebuie menţionat faptul că avansarea şi promovarea se realizează cu respectarea principiului drepturilor salariale câştigate, mutarea pe un nou post neputând atrage după sine obţinerea unui salariu de nivel inferior.
De asemenea, trebuie arătat că, în conformitate cu art.45 din Statut, aplicarea dispoziţiilor referitoare la notare, avansare şi promovare se poate circumstanţia, în funcţie de interesele fiecărei instituţii, în limitele stabilite de art. 110, potrivit căruia dispoziţiile generale de aplicare a Statutului sunt decise de fiecare instituţie după consultarea comitetului său de personal şi după primirea avizului comitetului pentru statut.