Administrație publică

Principiile răspunderii disciplinare a funcţionarilor europeni

1. Angajarea răspunderii pentru abateri săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă. Răspunderea disciplinară a funcţionarului european poate fi angajată în cazul săvârşirii unei abateri de la prevederile Statutului funcţionarilor europeni, abatere săvârşită cu intenţie sau din neglijenţă.
2. Angajarea răspunderii priveşte funcţionarii europeni sau pe cei care nu mai îndeplinesc această funcţie. Angajarea răspunderii nu este legată indisolubil de calitatea de funcţionar european, ea putând fi angajată şi după încetarea funcţiei acestuia. Dacă funcţionarul şi-a încetat activitatea, unica formă de răspundere disciplinară este aceea a decăderii din dreptul la pensie. Statutul protejează însă pe cei cu drept de moştenire ai funcţionarilor, această măsură neputând să-i afecteze.
3. O singură sancţiune pentru o singură faptă. Pentru o singură abatere de la Statut, funcţionarul poate fi pedepsit doar o singură dată;
4. Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată de către autoritatea investită cu puterea de numire fără a consulta Comisia de disciplină, din proprie iniţiativă sau la solicitarea şefului ierarhic dacă este vorba de avertisment sau mustrare, şi cu respectarea regulilor procedurii disciplinare dacă este vorba de una dintre celelalte forme de sancţiune disciplinară;
5. Este obligatorie audierea prealabilă a funcţionarului;
6. La debutul procedurii disciplinare dacă este vorba de o greşeală gravă a funcţionarului, este posibilă suspendarea din funcţie a funcţionarului european. Autoritatea învestită cu puterea de numire decide dacă pe perioada suspendării funcţionarul îşi păstrează drepturile salariale sau dacă va exista o reţinere din aceasta ce poate merge până la jumătate din remuneraţie.

Suspendarea trebuie să fie dispusă pentru o perioadă de maxim patru luni. La finele celor patru luni, dacă nu s-a luat încă nici o decizie în privinţa funcţionarului acesta va fi repus în drepturile sale. De asemenea, dacă sancţiunea aplicată va fi avertismentul, mustrarea sau amânarea avansării, sau nu va exista nici o sancţiune, funcţionarul va avea dreptul la restituirea sumelor reţinute din remuneraţia sa.

Dacă funcţionarul face obiectul unei urmăriri penale, situaţia sa va fi reglementată definitiv doar atunci când decizia dată de jurisdicţia sesizată va deveni definitivă.

7. Principiul radierii sancţiunii disciplinare din dosarul funcţionarului european. Acesta nu este un efect exclusiv al trecerii timpului. Autoritatea învestită cu puterea de numire, după consultarea Comisiei de disciplină, decide cu privire la oportunitatea radierii sancţiunii disciplinare aplicate funcţionarului.

Radierea poate opera după trecerea unei perioade de trei ani dacă sancţiunea disciplinară aplicată a fost mustrarea sau avertismentul şi şase ani, în cazul celorlalte sancţiuni cu excepţia destituirii din funcţie.

Sancţiunile disciplinare aplicabile

1. Avertismentul scris. Reprezintă forma de sancţionare cea mai uşoară aplicabilă în cazul unor abateri de natură mai puţin gravă. Avertismentul scris este o sancţiune aplicabilă de către autoritatea învestită cu puterea de numire care poate aplica sancţiunea din oficiu sau la cererea persoanei ierarhic superioară cu sau fără consultarea Consiliului disciplinar. Pentru a se permite însă funcţionarului căruia i se aplică o sancţiune disciplinară să se apere, este prevăzută obligativitatea audierii acestuia anterior aplicării sancţiunii. Avertismentul scris poate fi radiat din dosarul funcţionarului european, prin decizia autorităţii investite cu puterea de numire, după scurgerea unei perioade de minim trei ani, dacă autoritatea apreciază ca oportună această radiere.
2. Blamul (mustrarea) Reprezintă cea de-a doua formă de sancţionatoare, aplicabilă, de asemenea, în cazul săvârşirii unor fapte de o gravitate redusă. Dacă în cazul avertismentului, forma scrisă este prevăzută ca şi condiţie obligatorie, pentru mustrare nu este prevăzută expres această formă ceea ce ne conduce la concluzia că este posibilă aplicarea ei atât în forma orală cât şi în forma scrisă. Ca şi sancţiunea avertismentului scris, mustrarea poate fi radiată din dosarul funcţionarului european după trei ani de la aplicarea sancţiunii, la decizia autorităţii investite cu puterea de numire.;
3. Suspendarea avansării în treaptă pe o perioadă cuprinsă între o lună şi douăzeci şi trei de luni;
4. Retrogradare în treaptă;
5. Retrogradare temporară pe o perioadă cuprinsă între 15 zile şi un an;

6. Retrogradare în cadrul aceleiaşi grupe de funcţii;
7. Încadrarea într-o grupă de funcţii inferioară, cu sau fără retrogradare;
8. Destituirea din funcţie, însoţită, după caz, de reducerea pro tempore a pensiei sau o reţinere, pentru o perioadă determinată, din prestaţia de invaliditate, fără ca efectele acestei sancţiuni să poată fi extinse asupra succesorilor în drepturi ai funcţionarului. Cu toate acestea, în cazul efectuării unei astfel de reţineri, venitul fostului funcţionar nu poate fi mai mic decât valoarea minimului de subzistenţă prevăzut la articolul 6 din anexa VIII la Statut, majorat, după caz, cu alocaţiile familiale.

Procedura disciplinară

Abaterea disciplinară face obiectul unui raport al autorităţii investite cu puterea de numire pe care îl înaintează Comisiei de disciplină. Raportul trebuie să cuprindă fapta imputabilă funcţionarului european şi, dacă este cazul, şi circumstanţele comiterii acestora.

Raportul este înaintat preşedintelui comisiei care îl aduce la cunoştinţa membrilor Comisiei de disciplină şi celui cercetat. Preşedintele dispune, de asemenea, ca unul dintre membrii Comisiei să întocmească un raport cu privire la fapta săvârşită şi care face obiectul acţiunii la Comisie.

Funcţionarul european împotriva căruia a fost declanşată acţiunea disciplinară are următoarele drepturi:

• să ia cunoştinţă de toate acte din dosarul său de cercetare disciplinară;
• să poată face copii după actele din dosar;
• să îşi pregătească apărarea sa într-un termen de cel puţin 15 zile de la data comunicării raportului ce deschide procedura disciplinară;

-                să prezinte în faţa Comisiei de disciplină observaţii scrise

sau verbale, să citeze martori, să fie asistat de un apărător ales de el;

Instituţia are şi ea dreptul de a cita martori. Dacă apreciază că situaţia faptelor comise nu este pe deplin clarificată, Comisia de disciplină poate dispune o contra-anchetă, condusă de acel membru al comisiei care a întocmit raportul asupra dosarului de disciplină.

Pe baza tuturor elementelor din dosarul privind abaterea disciplinară săvârşită, Comisia de disciplină emite, cu majoritate de voturi, un aviz motivat privind sancţiunea apreciată ca oportun a fi aplicată. Acest aviz este transmis autorităţii investite cu puterea de numire şi celui în cauză, în termen de maxim o lună de la data la care a fost sesizată. Dacă se efectuează şi o anchetă, acest termen poate fi prelungit până la trei luni.

Dacă fapta săvârşită depăşeşte limitele unei abateri disciplinare şi este sesizat şi un tribunal, Comisia de disciplină poate decide amânarea emiterii unui aviz până când va interveni decizia tribunalului.

Pe baza avizului Comisiei de disciplină, după audierea persoanei în cauză, autoritatea învestită cu puterea de numire ia decizia cel mai târziu în termen de o lună de la data avizului.

Preşedintele Comisiei nu participă, de obicei la şedinţele Consiliului. Excepţie fac situaţiile în care este vorba de probleme de procedură sau de balotaj.

Preşedintele este cel care asigură executarea deciziilor, aducerea la cunoştinţa membrilor a documentelor şi a informaţiilor legate de dosar.

Secretarul este cel ce întocmeşte procesul-verbal al reuniunii Comisiei de disciplină, pe care îl semnează şi martorii.

Martorii semnează procesul-verbal în care sunt consemnate depoziţiile lor.

2.Căile de atac împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate.

Statutul reglementează prin Titlul VII „Căile de atac" prevăzând două categorii de acţiuni împotriva unor decizii ce nemulţumesc funcţionarul european şi anume:

• dreptul de petiţionare şi
• dreptul de a se adresa Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene

Dreptul de petiţionare priveşte orice persoană care se poate prevala de ocrotirea acestui drept şi nu doar funcţionarii europeni şi se materializează prin dreptul acestora de a se adresa autorităţii învestite cu puterea de numire şi a solicita să ia o decizie cu privire la cel în cauză.

Autoritatea care a fost sesizată cu o solicitare este obligată să răspundă celui ce i-a adresat-o în termen de patru luni de la data introducerii cererii. Lipsa unui răspuns echivalează cu un refuz, susceptibil a face obiectul unei reclamaţii.

Orice persoană care consideră că un anumit act îl nedreptăţeşte poate să se adreseze cu o reclamaţie autorităţii investite cu puterea de numire, reclamaţie pe care o poate introduce în termen de trei luni.

Dacă persoana în cauză este un funcţionar european solicitarea va fi înaintată prin şeful ierarhic cu excepţia cazului în care, tocmai acesta este cel care a emis decizia pentru care funcţionarul doreşte să se adreseze autorităţii. În acest caz, funcţionarul european se poate adresa direct autorităţii investite cu puterea de numire.

Termenul de trei luni de introducere a reclamaţiei curge de la:

• data publicării actului dacă măsura are caracter general;
• data notificării dacă măsura are caracter individual sau de la data la care a luat cunoştinţă de act dacă actul are caracter individual dar afectează şi pe un terţ care introduce reclamaţia;
• data expirării termenului de răspuns în cazul în care reclamaţia este îndreptată împotriva unei respingeri implicite (prin lipsa unui răspuns în termenul legal)

Răspunsul la reclamaţia formulată trebuie transmis funcţionarului în termen de trei luni de la înaintarea reclamaţiei.

Lipsa unui răspuns în termenul legal corespunde unui refuz implicit şi poate face obiectul unui recurs în faţa Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene.