Administrație publică

În sensul prevederilor articolului 2 alineatul 5 din Legea nr. 188/ 1999 republicată şi modificată, totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală constituie corpul funcţionarilor publici.

Tot despre corpul funcţionarilor publici se menţionează şi în articolul 21 alineatul 1 din lege, prin care se stabileşte rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de a crea un corp de funcţionari, profesionist, stabil, imparţial^[1].

Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:

1. a) După caracterul lor, se clasifică în funcţii publice generale şi funcţii publice specifice.

Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun, tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.

Lista funcţiilor publice generale este cuprinsă în anexa la Legea nr. 188/1999 republicată, ea putând fi completată cu denumirile altor funcţii publice generale care se stabilesc cu avizul conform al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice.

Ca şi în cazul funcţiilor publice generale, lista funcţiilor publice specifice aflată în anexa la lege poate fi completată cu alte funcţii publice specifice care se stabilesc de autorităţile şi instituţiile publice cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Lista cuprinzând categoriile de funcţii publice (generale şi specifice) şi a funcţionarilor publici care le ocupă, este prezentată mai jos, după cum urmează:

1. După apartenenţa şi nivelul teritorial al autorităţilor şi instituţiilor publice, funcţiile publice se clasifică în funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.

Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor şi altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.

Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.

1. În raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice întâlnim funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a şi funcţii publice din clasa a III-a.

Clasa I cuprinde funcţionarii publici care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau echivalentă.

Clasa a II-a cuprinde funcţionarii publici care au absolvit studii superioare de scurtă durată cu diplomă.

Clasa a III-a cuprinde funcţionarii publici care au absolvit studii medii liceale cu diplomă.

În ceea ce priveşte studiile, este vorba de studiile care sunt cerute pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu acelea pe care le are persoana fizică.

De pildă, o funcţie pentru care se cer studii medii poate fi ocupată de o persoană care posedă studii superioare, însă acea persoană nu poate pretinde un salariu mai mare ca cel al funcţiei pe care o ocupă.

Lista cuprinzând categoria funcţiilor publice de execuţie şi funcţionarii care ocupă funcţiile de diferite clase este redată mai jos, după cum urmează:

În conformitate cu dispoziţiile articolului 15 din Statut, funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:

• superior, ca nivel maxim;
• principal;
• asistent;
• debutant.

Trebuie menţionat faptul că funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a Il-a şi a IlI-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale.

1. d) Conform dispoziţiilor articolului 11 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată şi completată, funcţiile publice se mai pot clasifica după gradul de acces la funcţia publică, în funcţii ocupate de funcţionari publici debutanţi sau de funcţionari publici definitivi.

Funcţionari publici debutanţi sunt persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice, însă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea unei funcţii publice definitive.

Funcţionarii publici definitivi sunt funcţionarii publici care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultate corespunzătoare la evaluare, persoanele care intră în corpul funcţio­narilor publici prin concurs şi care au vechimea în specialitatea corespunzătoare funcţiei publice, de minim 12 luni, 8 luni şi respectiv 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite, precum şi persoanele care au promovat programe de formare specializată în administraţia publică pentru numirea într-o funcţie publică definitivă.

1. e) Cel mai important criteriu de clasificare a funcţiilor publice, conform Statutului este după natura atribuţiilor stabilite în realizarea competenţei unei autorităţi sau instituţii publice .

Sub acest aspect, funcţiile publice se împart în trei categorii:

• funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici,
• funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere şi
• funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

Funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sunt: secretar general al Guvernului, secretar general adjunct al Guvernului, secretar general din ministere şi alte organe de specia­litate ale administraţiei publice centrale, secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefect, subprefect şi inspector guvernamental.

Instituţia înalţilor funcţionari publici, ca elită a serviciului public, este întâlnită şi în state precum Franţa, Marea Britanie, Germania şi Belgia.

Această instituţie reprezintă un sistem structurat şi recunoscut al managementului de personal destinat celor mai înalte poziţii non- politice din cadrul Guvernului şi altor autorităţi. Această instituţie trebuie să reprezinte un serviciu public de carieră, având ca scop asigurarea stabilităţii şi a profesionalismului nucleului de "top- manageri", oferind concomitent şi flexibilitatea necesară pentru a face faţă schimbărilor în componenţa Guvernului^[3].

Conform dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1. cele prevăzute la art. 54, pentru orice funcţionar public;
2. studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
3. cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
4. să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;
5. a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici.

Corpul înalţilor funcţionari publici constituie un mijloc de asigurare a continuităţii şi coerenţei deciziilor administrative necesare implementării politicilor publice, precum şi existenţa unei voinţe clare şi constante la nivelul superior al serviciului public.^[4]

Cât priveşte funcţiile de conducere şi funcţiile de execuţie distincţia dintre acestea constă în gradul diferit de răspundere şi independenţă^[5].

Pentru prima categorie, întâlnim funcţionari de decizie şi control.

Putem preciza că funcţiile de conducere înţelese în sensul larg al conducerii (prevedere, organizare, coordonare, îndrumare şi control) sunt în acelaşi timp şi funcţii de decizie.

Este posibil ca unele funcţii de conducere să privească, în mod preponderent, anumite atribute ale procesului decizional (organizare, coordonare, control etc.), în funcţie de competenţa materială a organului administrativ respectiv.

Funcţii publice de conducere sunt: director general din cadrul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director general adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, secretar al judeţului şi al municipiului Bucureşti, director din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, director adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei, şef serviciu şi şef birou.

1. f) Categoria funcţiei de manager public.

Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Ordonanţa de Urgenţă nr. 92/2008 reglementează statutul special al funcţionarilor publici numiţi într-o funcţie publică specifică de manager public^[6].

În exercitarea funcţiei publice specifice, managerul public are rolul de a asigura sprijin pentru politicile de reformă ale Guvernului României în ceea ce priveşte proiectarea şi implementarea de la nivelurile strategice la cele operaţionale a procedurilor şi activităţilor vizând accelerarea reformei administraţiei publice centrale şi locale.

În îndeplinirea rolului lor, managerii publici au responsabilităţi ce privesc coordonarea de programe, proiecte şi activităţi menite să dezvolte capacitatea administrativă, să promoveze descentralizarea competenţelor şi să modernizeze administraţia publică centrală şi locală, cu scopul de a creşte calitatea actului administrativ şi a serviciilor publice furnizate cetăţeanului.

Autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică identifică nevoile privind angajarea de manageri publici şi profilurile acestora şi le comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică înfiin­ţează, în condiţiile legii, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţio­narilor Publici, posturile corespunzătoare funcţiilor publice specifice de manager public, pe baza Planului de repartizare.

Posturile menţionate se înfiinţează prin transformarea funcţiilor publice vacante în funcţii publice specifice de manager public sau prin crearea de noi posturi, în condiţiile legii.

Autorităţile şi instituţiile publice colaborează, în condiţiile legii, cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în vederea asigurării managementului funcţiilor publice specifice de manager public şi persoanelor care ocupă aceste funcţii şi transmit acesteia, în termen de 10 zile lucrătoare, orice modificare intervenită în derularea raporturilor de serviciu ale managerilor publici.

În vederea luării măsurilor necesare recuperării debitelor pro­venite din nerespectarea prevederilor angajamentului semnat, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici comunică de îndată Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor încetarea raporturilor de serviciu ale persoanelor care au deţinut calitatea de manager public, cu precizarea perioadei în care acestea au ocupat o funcţie publică, în condiţiile amintitei ordonanţe de urgenţă.

Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice comunică Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor date despre încheierea şi încetarea contractelor de muncă cu persoa­nele care au deţinut anterior calitatea de manager public, în termen de 10 zile de la data încheierii, respectiv încetării acestor contracte.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 92/2008, pot ocupa o funcţie publică specifică de manager public, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, absolvenţii următoarelor programe:

1. a) programul de formare specializată în administraţia publică, cu durata de 2 ani, organizat pentru obţinerea statutului de manager public;

1. programul de formare specializată în administraţia publică, cu durata de un an, organizat pentru obţinerea statutului de manager public;
2. programul Bursa specială "Guvernul României", organizat pentru formarea managerilor din sectorul public, cu condiţia ca acesta să fie urmat de un program intensiv de formare specializată în administraţia publică, în România, ca o completare a cursurilor prevăzute la art. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 1516/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale "Guvernul României" pentru formarea managerilor din sectorul public^[7], cu modificările şi completările ulterioare^[8], care să permită evaluarea absolvenţilor acestei burse în aceleaşi condiţii şi respectând aceleaşi criterii utilizate în cazul absolvenţilor programelor prevăzute la lit. a şi b.

În vederea participării la programele de formare prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. a şi b, pot fi recrutate persoanele care îndeplinesc cumu­lativ următoarele condiţii:

1. pentru programul de formare prevăzut la art. 3 alin. 1 lit. a), să fie absolvenţi cu diplomă ai studiilor universitare de licenţă, respectiv absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă ai studiilor superioare de lungă durată;
2. pentru programul de formare prevăzut la art. 3 alin. 1 lit. b), să fie funcţionari publici sau personal contractual din sectorul public, cu experienţă de minimum un an în sectorul public;
3. să aibă vârsta cuprinsă între 24 şi 35 de ani;
4. să aibă cetăţenie română şi domiciliul în România;
5. să cunoască limba română, scris şi vorbit;
6. să aibă capacitatea deplină de exerciţiu;
7. să aibă o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de examen medical de specialitate;
8. să nu fi fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
9. să nu fi deţinut calitatea de lucrător sau colaborator al securităţii, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/ 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii^[9];
10. j) să nu fi fost destituite dintr-o funcţie publică sau să nu le fi încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
11. k) să cunoască o limbă de circulaţie europeană;
12. l) să nu aibă restricţii de a călători în străinătate pentru acele ţări avute în vedere de către programul de formare la care participă.

În baza dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 92/2008, funcţia publică specifică de manager public este structurată pe 3 grade profesionale, după cum urmează:

1. asistent;
2. principal;
3. superior, ca nivel maxim.

Numirea în funcţia publică specifică de manager public se face începând cu gradul profesional "asistent".

^[1]   Verginia Vedinaş, op.cit., p.33.

^[2] Idem.

^[3] Cristina Cerchez, Monica Dimitriu, Reglementarea instituţiei înalţilor funcţionari publici, în Revista Economie şi Administraţie locală, nr. 12/decembrie 2002, pag. 29.

^[4]   Romeo Paul Postelnicu, Propuneri privind profesionalizarea funcţiei de prefect, în Economie şi Administraţie Publică Locală, nr. 12/2002, pag. 30.

^[5]   Ilie Iovănaş, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, Arad, 1997, pag. 178.

^[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008.

^[7]   Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004.

^[8]   Art. 32 din H.G. nr. 1516/2004, prevede că în vederea valorificării studiilor efectuate în străinătate pentru integrare şi specializare, la revenirea în ţară absolvenţii care au beneficiat de bursă vor urma un program intensiv suplimentar de pregătire şi integrare în domeniul administraţiei publice din România, cu durata cumulată de 2 - 3 luni, organizat de către Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii de formare continuă, din cuantumul de fonduri administrative prevăzute în bugetul programului de burse.

Din fondurile administrative prevăzute în bugetul programului de burse, Comisia, cu sprijinul partenerului de implementare, poate organiza programe suplimentare de orientare, pregătire, integrare, seminarii, reuniuni, informare şi comunicare internă şi a asociaţiei beneficiarilor programului. H.G. nr. 1516/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 5 octombrie 2004.

^[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.