Pin It

Statutul funcţionarilor europeni cuprindea până la data de 1 mai 2004, patru categorii de posturi clasate, în funcţie de natura şi de nivelul funcţiilor cărora le corespundeau, desemnate în ordine ierarhică descrescătoare prin literele A, B, C şi D. La acestea se mai adaugau posturile din categoria LA corespunzătoare cadrelor din domeniul lingvistic.

  1. Posturile din categoria A erau corespunzătoare funcţiilor de conducere (Director general; Director; Şef de divizie; Administrator principal; Administrator; Administrator adjunct), activităţile desfă­şurate fiind de concepţie şi de studiu, cum ar fi cele de elaborare a politicilor, de pregătire a proiectelor actelor juridice şi rapoartelor precum şi de aplicare a legislaţiei europene, necesitând aşadar cunoştinţe de nivel universitar sau o experienţă profesională de nivel echivalent. Cele 8 grade ale categoriei A şi funcţiile corespunzătoare erau prevăzute în Anexa 1 la Statut.

Un candidat de succes pentru o funcţie de grad A avea nevoie de abilităţi speciale în managementul resurselor umane şi materiale, dinamism şi, în mod necesar, imaginaţie şi spirit de iniţiativă fiind vorba de activităţi de concepţie. Cea mai mare parte a oportunităţilor de angajare, spre exemplu în cadrul Comisiei Europene, era în administraţie şi management, fiind însă deschise şi multe alte oportunităţi. Un funcţionar de categoria A putea, spre exemplu în cadrul Comisiei, să lucreze la un proiect de lege, să ia parte la negocierile cu o ţară candidată pentru integrarea în Uniunea Europeană sau să ajute la realizarea politicii agricole europene.

Având în vedere natura activităţilor desfăşurate de funcţionarii ce ocupau posturi de gradul A, putem aprecia că rolul unor astfel de funcţionari nu era unul pur execuţional, aceştia contribuind în mod efectiv la conturarea politicii europene.

  1. Posturile din categoria B erau corespunzătoare funcţiilor de aplicare ce necesitau cunoştinţe de nivel de învăţământ liceal, func­ţionarii posedând o diplomă de bacalaureat sau o altă diplomă sau certificat echivalent ce permitea accesul la învăţământul superior.

În categoria B intrau posturile acelor funcţionari care primeau şi analizau informaţiile necesare elaborării politicii Uniunii. Din cate­goria B faceau parte doar 5 grade corespunzătoare funcţiilor de Asistent principal; Asistent, Asistent tehnic, Asistent de secretariat; Asistent adjunct, Asistent tehnic adjunct, Asistent adjunct de secretariat.

Personalul din categoria B era, în principal responsabil pentru sarcini executive şi putea participa în orice zonă de activitate a instituţiei europene.

  1. Posturile de categoria C erau corespunzătoare funcţiilor de execuţie, activitatea specifică fiind aceea de secretariat, arhivă, necesitând aşadar o diplomă ce atesta terminarea studiilor de nivel secundar şi o experienţă profesională de minimum doi ani în domeniul funcţiei pe care candidau. Asemănător categoriei anterioare, 5 grade erau corespunzătoare categoriei C, referitor la funcţiile de Secretar de direcţie, Secretar principal, Funcţionar principal; Secretar stenodacti­lograf, Curier; Dactilograf, Curier adjunct.

Personalul din categoria C era, în principal, responsabil de activităţi de secretariat înţelegând prin acesta activitatea de arhivare şi de asigurare a operativităţii activităţii administrative a instituţiilor.

  1. Posturile din categoria D erau corespunzătoare funcţiilor manuale sau de serviciu şi necesitau doar cunoştinţe de nivel de învăţământ primar, eventual completate de cunoştinţe tehnice. Posturile din categoria D erau grupate în 4 grade, corespunzător funcţiilor de Şef de grupă; Agent calificat, muncitor calificat; Agent necalificat, Muncitor necalificat.

Personalul din categoria D era angajat, în principal, în activităţi manuale sau de serviciu, incluzând activităţi de mesagerie, şoferii, precum şi personalul ce desfăşura activităţi cu caracter administrativ sau de serviciu.

  1. Posturile din categoria LA cuprindeau funcţiile de traducători şi de interpreţi. Era o categorie ce reunea 6 grade corespunzătoare gradelor A 3 - A 8, pentru funcţiile de Şef de secţie al unei secţii de traduceri şi interpretări; Şef de echipă de traduceri şi interpretări, Revizor, traducător principal, interpret principal; Traducător, Interpret; Traducător adjunct, Interpret adjunct.

Trebuie menţionat că pentru ocuparea funcţiei de traducător în cadrul Curţii Europene de Justiţie şi Tribunalului de primă instanţă era necesară o diplomă în drept.

Ca urmare a extinderii Uniunii Europene la 27 de state membre, cu o populaţie de circa 480 milioane de persoane, Consiliul Uniunii Europene a aprobat reformele administrative cele mai radicale propuse de Comisia Europeană încă din anul 1968, anul adoptării

Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene ca şi regimul aplicabil altor categorii de agenţi ai Comunităţilor[1].

Gestiunea resurselor umane în cadrul instituţiilor europene nu a urmat evoluţia profilului posturilor intervenite în decursul ultimelor decenii, în consecinţă, procedura gestiunii, recrutării, structura şi evoluţia carierelor, evaluarea personalului, politicile sociale şi politicile de formare profesională nu mai răspundeau exigenţelor unei administraţii dinamice şi moderne.

Această constatare a justificat necesitatea reformării politicii de personal, din momentul recrutării până în momentul pensionării funcţionarilor europeni.

La 1 martie 2000 a fost adoptată Cartea Albă, document care trasează strategiile de reformă propusă de Comisia Europeană[2], exercitându-şi, prin aceasta dreptul de iniţiativă în materie legislativă, acordat acestei instituţii prin Tratatul de la Roma.

Reforma administrativă a fost iniţiată de Comisia europeană pentru a reforma practicile şi procedurile acumulate pe parcursul a decenii care au limitat eficienţa acestei instituţii în contextul extinderii Uniunii Europene şi care nu corespund rolului de motor al integrării europene jucat de Comisie.

De aceea reforma administrativă a fost declarată de Comisie ca fiind un proiect politic de primă importanţă.

Obiectivul propus a fost constituirea unei funcţii publice capabilă să servească, în câţiva ani, aproximativ jumătate de miliard de cetăţeni europeni, o funcţie publică orientată către interesele cetăţenilor şi care să răspundă aspiraţiilor acestora, anume o funcţie publică independentă, responsabilă, eficace, transparentă şi care să reprezinte noua formă de guvernare europeană.

Din aceste motive, păstrarea unei clasificări a funcţiei publice, întemeiată pe nivelul studiilor absolvite, a devenit desuetă.

Modificările statutare au vizat deci o redefinire a funcţiilor, trecerea mai rapidă de la o categorie la alta, atribuirea unei importanţe mai ridicate experienţei profesionale deţinute de funcţionari.

În acelaşi timp s-a urmărit realizarea unei corelări mai bune a remuneraţiei cu munca prestată.

Propunerea de modificare a Statutului a fixat o perioadă de tranziţie de 2 ani de la data intrării în vigoare, la 1 mai 2004 până la 30 aprilie 2006, perioadă în care s-au menţinut categoriile de funcţii existente cu următoarea structură: categoria A cuprindea 12 grade (A5-A16); categoria B cuprindea 9 grade (B3-B11); categoria C cuprindea 7 grade (C1-C7), iar categoria D cuprindea 5 grade (D1-D5).

Începând cu 1 mai 2004, posturile sunt clasificate, în raport cu natura şi nivelul funcţiilor cărora le corespund, într-un grup de funcţii de „administratori", numit „AD" şi un grup de funcţii de „asistenţi", numit „AST".

  1. Categoria de funcţii AD comportă 12 grade ce corespund funcţiilor de direcţie, de concepţie şi de studiu, precum şi funcţiilor lingvistice sau ştiinţifice.

Candidaţii pentru un post de administrator, (fosta categorie A) în cadrul instituţiilor europene, trebuie să dea dovadă de dinamism, iniţiativă şi competenţă în gestionarea resurselor umane şi materiale.

Perspectivele de carieră pentru un funcţionar din această categorie sunt stimulative.

Cea mai mare parte a posturilor aparţinând acestei categorii sunt posturi de administrare şi gestiune în sens larg şi multe dintre acestea sunt deschise absolvenţilor diferitelor specializări.

Un funcţionar poate exercita atribuţii în domenii variate. De exemplu, poate participa la procesele legislative şi bugetare ale Uniunii Europene sau la coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre ori la asigurarea respectării şi interpretării uniforme a dreptului european.

Există, de asemenea, posturi în domenii precum cel al mediului înconjurător, al negocierii cu alte ţări sau punerea în aplicare a politicii agricole comune.

Marea diversitate a activităţilor Uniunii Europene oferă posibilitatea funcţionarilor de a avea o carieră motivantă.

Posturile de natură lingvistică din categoria AD reunesc traducători şi interpreţi, funcţionari ale căror cunoştinţe lingvistice sunt, bineînţeles motivul pentru care au fost angajaţi.

Candidaţii pentru astfel de posturi trebuie să justifice calităţile lingvistice şi trebuie să fie titularii unei diplome universitare.

Pentru numirea în gradele 5 şi 6 ale categoriei de funcţii AD[3](fostele grade A5 şi A6) este necesar un nivel de studii corespunzător unui ciclu complet de studii universitare de 3 ani cel puţin, atestate printr-o diplomă sau dacă interesul de serviciu o justifică, o formaţie profesională de nivel echivalent.

În vederea numirii în gradele de la 7 la 16 ale categoriei de funcţii AD[4] (fostele grade A7- A16) este necesar un nivel de studii corespunzător unui ciclu complet de studii universitare de 4 ani cel puţin, atestate printr-o diplomă sau un nivel de studii corespunzător unui ciclu complet de studii universitare atestat de o diplomă şi de o experienţă profesională corespunzătoare de cel puţin un an, în cazul în care durata studiilor este de cel puţin 3 ani ori dacă interesul de serviciu o justifică, o pregătire profesională de nivel echivalent.

  1. Categoria de funcţii AST comportă 11 grade ce corespund funcţiilor de aplicaţie, de natură tehnică şi de execuţie.

Candidaţii pentru posturile din categoria AST (fosta categorie B*) sunt însărcinaţi cu atribuţii de execuţie, acoperind toate domeniile activităţii Uniunii Europene.

Aceştia pot, de asemenea, juca un rol important în administraţia internă a instituţiilor, în special în domeniul bugetar şi financiar sau în gestiunea resurselor umane, în informatică sau în documentare.

Pentru a candida pe un post din categoria AST persoanele trebuie să aibă o experienţă profesională în domeniul funcţiei pentru care candidează.

Funcţionarii din categoria AST (fosta categorie C) îndeplinesc sarcini de secretariat şi de birou, arhivare şi au grijă de bunul mers al unei structuri administrative.

Având în vedere specificitatea atribuţiilor de secretariat şi pentru a asigura o gestiune mai eficientă a personalului, concursurile pentru recrutarea personalului de secretariat pot fi organizate separat, pentru fiecare limbă .

Pentru numirea într-o funcţie din categoria AST sunt necesare[5]:

  • studii superioare, atestate printr-o diplomă universitară, sau
  • studii medii atestate printr-o diplomă care oferă accesul la învăţământul universitar şi o experienţă profesională în domeniu de cel puţin 3 ani, sau
  • dacă interesul de serviciu o justifică, o formaţie profesională sau o experienţă profesională de acelaşi nivel.

Situaţia actuală a posturilor tipice ale fiecărei categorii în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul 3 din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene este menţionată în anexa nr. 1 a prezentei lucrări.

 

[1]    Prima etapă a reglementării în acest domeniu o regăsim prin Statutul funcţionarilor şi regimul aplicabil altor agenţi ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Economice ai Energiei Atomice, edictat de Consiliu în baza articolelor 212 C.E.E. şi 186 C.E.E.A.(JOCE din 14.06.1962) care conţinea prevederi derogatorii faţă de Statutul personalului C.E.C.A. din 28.01.1956.

A doua etapă a reglementării corespunde unificării normelor statutare existente, realizată prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A., C.E.E.A. nr. 259/68 din 29 februarie 1968, publicat in JOCE nr. 56/04.03.1968 şi modificat de mai multe ori.

A treia etapă este reprezentată de Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene, adoptat prin Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene ca şi regimul aplicabil altor categorii de agenţi ai Comunităţilor, publicat în Journal Officiel nş L 124 din 27.04.2004, pp. 0001-0118. Acest Statut a fost din nou modificat şi completat şi ultima dată publicat în Jurnalul Oficial nr. L 127 din 15.05.2008.

[2]  Cele trei mari priorităţi stabilite de Cartea Albă au fost următoarele:

  • modernizarea în profunzime a gestiunii, controlului şi auditului financiar şi instituirea unui sistem de gestiune a mijloacelor financiare, întemeiat pe definirea clară a responsabilităţilor;
  • introducerea unui sistem de planificare strategică în care resursele să fie armonizate cu obiectivele de îndeplinit;
  • modernizarea politicii de personal în scopul utilizării, formării şi motivării personalului înalt calificat. În acest sens, Comisia a adoptat apoi, la 28 februarie 2004, o serie de orientări care au făcut obiectul a numeroase consultări, atât interne, pe lângă serviciile de personal, cât şi pe lângă alte instituţii care le-au tradus în propuneri concrete.

În ce priveşte această a treia prioritate, de exemplu, modificarea dispoziţiilor interne referitoare la politica de formare şi la sistemul de evaluare şi de promovare a personalului au fost posibile în cadrul statutar adoptat în 2004.

[3]   În conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineat 3, litera b din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene.

[4]   În conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineat 3, litera c din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene.

[5] În conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineat 3, litera a din Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene.