Pin It

Perioada de stagiu a funcţionarilor publici debutanţi

Scopul stagiului

Perioada de probă, cunoscută atât în legislaţia europeană, cât şi în cea română sub denumirea de „stagiu" are ca scop verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia, aşa cum prevede articolul 60 din Legea 188/1999, republicată şi modificată.

Durata perioadei de stagiu în funcţie

În conformitate cu prevederile articolului 34 din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, perioada de probă este de 9 luni şi nu poate depăşi 15 luni, perioadă care este aceeaşi şi pentru funcţio­narii publici recrutaţi din afara instituţiei pe posturi de categoria AD 14-16.

Activitatea candidaţilor recrutaţi din cadrul instituţiei, numiţi pe un post de director general (AD 16, AD 15) este evaluată după un an de activitate în noul post.

Această evaluare va furniza primul indiciu formal al unei eventuale insuficienţe profesionale, care va trebui ameliorată ulterior. Dacă acest dialog nu va avea rezultate, se va aplica măsura mutării pe un alt post de acelaşi grad, prin aplicarea articolului 51(cu retrogradarea funcţionarului în grad inferior) sau a articolului 50 (pensionarea anticipată din funcţie în interesul serviciului). Această măsură nu este considerată însă o măsură disciplinară. Orice funcţionar care este pensionat anticipat ca urmare a insuficienţei profesionale beneficiază de o indemnizaţie care echivalează cu salariul de bază primit timp de 3 luni ,85% din luna a patra până în luna a şasea, 70% pe parcursul a 5 ani următori şi 60% după această perioadă.

În forma anterioară a Statutului, perioada de stagiu varia în funcţie de categoria postului în care funcţionarul a fost numit, de la 9 luni perioadă necesară pentru titularizarea pe un post de categoria A, LA sau B, la 6 luni pentru titularizarea pe un post din celelalte categorii.

Persoanele care ocupau un post de nivelul A1 sau A2, nu trebuiau să traverseze această perioadă de probă, numirea făcându-se, aşadar, în mod definitiv.

La nivelul funcţiei publice române, în conformitate cu dispoziţiile articolului 60 din Legea 188/1999 durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcţionarii publici de execuţie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a Il-a şi 6 luni pentru cei din clasa a IlI-a.

O particularitate a regimului stagiului aplicat funcţiei publice din România este aceea că perioada în care o persoană a urmat şi a promovat programele de formare specializată în administraţia publică pentru numirea într-o funcţie publică definitivă, este asimilată perioadei de stagiu.

O astfel de derogare de la perioada de stagiu nu există la nivelul funcţiei publice europene unde promovarea unor programe de for­mare profesională reprezintă o condiţie a accesului la unele funcţii publice sau se ia în calcul la încadrarea funcţionarului european pe un grad superior al postului pentru care a candidat, însă nu-l scuteşte pe acesta de perioada stagiului.

Desfăşurarea stagiului

Statutul funcţionarilor Uniunii Europene nu conţine dispoziţii referitoare la modalitatea de desfăşurare a perioadei stagiului, însă Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 conţine astfel de prevederi aplicabile stagiarului român.

Perioada de stagiu a funcţionarului public român se desfăşoară pe baza unui program aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public debutant şi al compartimentului de resurse umane.

Prin programul de desfăşurare a perioadei de stagiu se stabilesc următoarele:

  1. alocarea a două ore zilnic din timpul normal de lucru studiului individual sau programelor de formare la care trebuie să participe funcţionarul public debutant, în condiţiile legii;
  2. planificarea activităţilor ce urmează să fie desfăşurate, în funcţie de nivelul cunoştinţelor teoretice şi al deprinderilor practice dobândite pe parcursul perioadei de stagiu.

În scopul cunoaşterii specificului activităţii autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarului public debutant i se va asigura posibilitatea de a asista la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici definitivi din cadrul altor compartimente. Această activitate se va desfăşura în coordonarea funcţionarului public sub a cărui îndrumare îşi desfăşoară activitatea şi nu poate depăşi un sfert din durata perioadei de stagiu.

Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea funcţionarului public debutant se desfăşoară sub îndrumarea unui funcţionar public definitiv, de regulă din cadrul aceluiaşi compartiment, denumit îndrumător.

Persoana desemnată ca îndrumător trebuie să cunoască legislaţia potrivit căreia îşi desfăşoară activitatea autoritatea sau instituţia publică respectivă, precum şi activităţile desfăşurate în cadrul compartimentului în care este numit funcţionarul public debutant.

Îndrumătorul este numit de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, de regulă, la propunerea conducătorului compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public debutant.

Nu poate avea calitatea de îndrumător funcţionarul public care:

  1. a fost sancţionat disciplinar cu una dintre sancţiunile prevăzute la art. 77 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, iar sancţiunea disciplinară nu a fost radiată, în condiţiile legii;
  2. este soţ, soţie, afin ori rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu funcţionarul public debutant.

Îndrumătorul are următoarele atribuţii:

  1. coordonează activitatea funcţionarului public debutant pe parcursul perioadei de stagiu;
  2. sprijină funcţionarul public debutant în identificarea celor mai bune modalităţi de rezolvare a lucrărilor repartizate acestuia;
  3. supraveghează modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public debutant;
  4. propune conducătorului compartimentului cursurile de perfecţionare profesională la care trebuie să participe funcţionarul public debutant;
  5. întocmeşte un referat în vederea evaluării funcţionarului public debutant, la finalizarea perioadei de stagiu.

Întreruperea perioadei de stagiu în funcţie

În cazul în care funcţionarul public debutant român dovedeşte o vădită inaptitudine, i se poate întocmi un raport în orice moment al stagiului.

Raportat la funcţia publică din România, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 din H.G. nr. 611/2008, perioada de stagiu se între­rupe în situaţia suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public debutant, în condiţiile legii.

Durata suspendării raportului de serviciu nu se ia în considerare la calculul perioadei de stagiu. După încetarea motivelor care au determinat întreruperea perioadei de stagiu, funcţionarul public debutant îşi continuă activitatea până la acoperirea integrală a duratei perioadei de stagiu.

La nivelul funcţiei publice europene, finalitatea perioadei de stagiu reprezintă iniţierea candidatului admis în activitatea instituţiei, de aceea este necesară realizarea efectivă a perioadei de timp prevăzută de Statut.

În aceste condiţii, o întrerupere determinată de imposibilitatea de exercitare a funcţiei ca urmare a bolii, a concediului de maternitate prevăzut la articolul 58 din Statut sau accident pe o durată continuă de cel puţin o lună ,poate fi prelungită cu perioada corespunzătoare neexercitării funcţiei.

Încheierea perioadei de stagiu în funcţie. Raportul de stagiu

Pe parcursul perioadei de stagiu, funcţionarul european poate dovedi o incapacitate de exercitare a funcţiei în care a fost numit.

Această incapacitate poate face obiectul unui raport întocmit de superiorul ierarhic.

Raportul este adus la cunoştinţa funcţionarului, iar acesta poate formula observaţii în scris, într-un termen de opt zile calendaristice, după care este înaintat Comitetului de raporturi, care transmite într- un termen de trei săptămâni avizul său asupra continuării stagiului[1].

Comitetul avizează raportul pe baza căruia autoritatea învestită cu puterea de numire poate decide:

  1. eliberarea funcţionarului european din funcţie înainte de expirarea perioadei de stagiu, cu un preaviz de o lună în situaţia în care se apreciază că stagiarul nu face dovada calităţilor cerute pentru definitivarea în funcţie;
  2. continuarea stagiului într-un alt serviciu, în care perioada de stagiu va fi de minimum 6 luni, în cazul în care stagiarul îndeplineşte condiţiile necesare, însă activitatea desfăşurată nu este de natură a-i pune în valoare cel mai bine aptitudinile.

În situaţia în care stagiul a decurs normal, fără intervenţia unui raport de natura celui amintit, cu o lună înainte de expirarea peri­oadei, se va întocmi un raport de stagiu privind principalele calităţi avute în vedere şi la concurs şi anume: capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei, randamentul şi conduita în serviciu.

Raportul de stagiu însoţit de eventualele observaţii ale funcţio­narului, dar şi de avizul Comitetului de raporturi stă la baza deciziei autorităţii învestite cu puterea de numire care poate fi:

  • titularizarea funcţionarului european care a dat dovadă de calităţile necesare;
  • eliberarea din funcţie a celui care nu a dovedit calităţi necesare titularizării;
  • prelungirea stagiului pentru o durată de maxim 6 luni, cu eventuala mutare în cadrul altui serviciu.

În oricare din situaţiile prevăzute de Statut privind posibilităţile de prelungire a perioadei de stagiu, aceasta nu poate depăşi 15 luni.

În cazul în care se decide eliberarea din funcţie a funcţionarului care nu a dat dovadă de calităţi profesionale corespunzătoare pentru a fi titularizat pentru postul pe care a candidat, este însoţită de o măsură de protecţie socială a celui eliberat.

În cazul în care acesta nu are posibilitatea de a ocupa imediat un alt post, va primi o indemnizaţie al cărei cuantum depinde de perioada de stagiu realizată şi anume:

  • indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe trei luni pentru un an în serviciu (stagiu);
  • indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe două luni pentru şase luni în serviciu (stagiu);
  • indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe o lună pentru mai puţin de şase luni în serviciu (stagiu) .

Aceste prevederi nu sunt aplicabile funcţionarului european care demisionează din funcţie înainte de expirarea perioadei de stagiu.

Activitatea funcţionarilor publici debutanţi români este evaluată în conformitate cu procedura de evaluare a activităţii funcţionarilor publici debutanţi prevăzută în H.G. nr. 611/2008.

Astfel, funcţionarii publici debutanţi care au obţinut la evaluarea activităţii calificativul "corespunzător" vor fi numiţi, prin transfor­marea postului, funcţionari publici definitivi într-o funcţie publică de execuţie din clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în gradul profesional "asistent".

Această numire se face în termen de 5 zile lucrătoare de la data împlinirii termenului de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni de la data nu­mirii ca funcţionari publici debutanţi prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

În situaţia în care funcţionarii publici au obţinut la evaluarea activităţii calificativul "necorespunzător", conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune prin act administrativ eliberarea din funcţie, în condiţiile legii.

Raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţio­narilor publici români este folosit şi pentru evaluarea performanţelor profesionale ale stagiarului, criteriile fiind aceleaşi atât pentru funcţionarii debutanţi cât şi pentru cei definitivi.

Aceeaşi procedură este valabilă şi în cazul evaluării funcţionarilor europeni, neexistând o diferenţiere între evaluarea funcţionarilor debutanţi şi evaluarea anuală a funcţionarilor definitivi sau evaluarea în vederea promovării.

Această evaluare a funcţionarilor publici europeni se face prin acordarea unor „puncte de merit". Evaluarea personalului se realizează pe baza următorilor indicatori cheie:

  • conduita în timpul serviciului;
  • nivelul prestaţiilor;
  • competenţa profesională.

Baremul de apreciere a meritului este:

  • mediu spre superior: între 17 şi 20 de puncte;
  • mediu: între 12 şi 16 puncte;
  • inferior: între 10 şi 11 puncte.

Nivelul maxim de punctaj, anume 20 de puncte poate fi obţinut de un funcţionar dacă acesta cumulează 10 puncte pentru nivelul prestaţiilor la locul de muncă, 6 puncte pentru competenţă profesională şi 4 pentru conduită.

Punctele sunt acordate de superiorul ierarhic ca urmare a unui dialog avut cu funcţionarul asupra descrierii postului, atribuirii sarcinilor de serviciu şi realizării obiectivelor postului.

Calificativele care se obţin în urma activităţii prestate, departajate în funcţie de criteriile stabilite în orice raport de evaluare a unui funcţionar public european sunt următoarele:

Nivelul prestaţiilor/

Competenţa

Conduita/

 

puncte

profesională/puncte

puncte

9-10

Excelent

6

Excelent

4

Foarte bine

7-8

Foarte bine

5

Foarte bine

3

Bine

6

Bine

4

Bine

2

De trecere

5

De trecere

3

De trecere

1

Mediocru

3-4

Mediocru

2

Mediocru

0

Insuficient

0-2

Insuficient

0-1

Insuficient

   

 

[1] Comitetul pentru raporturi este constituit din funcţionarii superiori din cadrul autorităţii învestite cu puterea de numire. Aceştia aleg dintre ei un preşedinte.

Atribuţiile principale ale Comitetului sunt cele de avizare şi de verificare a sistemului de notare a personalului din cadrul instituţiei.

Atunci când Comitetul trebuie să formuleze o recomandare vizând un funcţionar al cărui superior ierarhic direct este unul din membrii săi, acesta din urmă nu participă la deliberare.

Lucrările Comitetului au caracter secret.