Suspendarea raportului de serviciu reprezintă o instituţie distinctă de instituţia juridică a modificării raportului de serviciu, ce se regăseşte şi în statutul salariatului.
Această suspendare a raportului de serviciu constă, de fapt, în suspendarea efectelor sale referitoare la prestarea activităţii şi plata salariului.
Suspendarea este de două feluri, în funcţie de interesul şi de natura raţiunii pentru care se impune: suspendarea de drept şi suspendarea la cerere.
Conform prevederilor art. 94 alin. 1 din Statutul funcţionarilor publici, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află într-una din următoarele situaţii :
- este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică sau într- o funcţie de autoritate publică, pentru perioada respectivă, cu excepţiile prevăzute la art. 34 din Legea nr. 188/1999;
- este încadrat la cabinetul unui demnitar, la cabinetul unui primar sau, după caz, la cabinetul unui preşedinte al consiliului judeţean ori la cancelaria prefectului[1];
- este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României sau în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada respectivă;
- desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condiţiile legii;
- efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
- este arestat preventiv;
Măsura suspendării din funcţie în acest caz nu este o măsură disciplinară, ci una administrativă, cu rol de siguranţă[2] şi care trebuie luată de urgenţă faţă de un funcţionar public asupra căruia planează suspiciunea că a săvârşit o faptă penală.
Prin măsura suspendării în acest caz se apără interesele serviciului public din care face parte funcţionarul public respectiv, imaginea, credibilitatea acestuia în faţa cetăţenilor şi nu în ultimă instanţă interesele cetăţenilor faţă de un funcţionar public ce ar putea comite şi alte fapte antisociale grave;
- efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul II inclusiv, în condiţiile legii;
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii;
- carantină, în condiţiile legii;
- j) este în concediu de maternitate, în condiţiile legii;
- k) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
- l) forţă majoră;
- m) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, funcţionarul public este obligat să informeze în scris conducătorul autorităţii sau instituţiei publice despre acest fapt. Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia să asigure, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.
Conform dispoziţiilor art. 95 alin. 1 din Statut, raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public, în următoarele situaţii:
- concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani, în condiţiile legii;
- concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 94 alin.1 lit. c;
- pentru participare la campania electorală[3];
- pentru participare la grevă , în condiţiile legii.
În baza art. 95 alin. 2 din Statut, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.
Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu, precum şi cel prin care se dispune reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
Pe perioada suspendării raportului de serviciu, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face pe perioadă determinată de un funcţionar public din corpul de rezervă. În situaţia în care, în corpul de rezervă nu există funcţionari publici care să îndeplinească cerinţele specifice, postul poate fi ocupat în baza unui contract individual de muncă pe o perioadă egală cu perioada suspendării raporturilor de serviciu.
[1] O. U. G. nr. 105/2009.
[2] Asupra acestor măsuri a se vedea A. Iorgovan, op. cit.(1996), vol. II, p. 233.
[3] Adrian Budescu, Raporturile dintre funcţionarii publici şi exponenţii puterii, Economistul nr. 1309(2335)/28 februarie-1martie 2003, p. 7.