O infrastructură etică funcţională susţine mediul în care îşi desfăşoară activitatea administraţia publică, mediu care, la rândul său, încurajează adoptarea şi menţinerea unor standarde de comportament. Elementele acesteia trebuie să interacţioneze, iar funcţiile sale trebuie să fie complementare, pentru a se obţine sinergia necesară existenţei unei infrastructuri coerente şi eficiente.
Infrastructura etică are opt componente cheie, care servesc trei funcţii: de control, de îndrumare şi de management. Cele opt elemente sunt:
- angajament politic;
- cadrul legal;
- mecanisme eficiente de tragere la răspundere;
- coduri de conduită funcţionale;
- mecanisme de socializare profesională, incusiv perfecţionare;
- condiţii care să sprijine acţiunea serviciilor publice;
- existenţa unor organisme de coordonare;
- o societate civilă şi o presă active, care să supravegheze şi să sancţioneze acţiunile oficialilor şi funcţionarilor publici.
Controlul se poate obţine prin: cadrul legal care să asigure independenţa anchetei şi judecării; mecanisme eficiente de tragere la răspundere; şi implicarea activă a opiniei publice.
Îndrumarea se poate face prin: un angajament clar din partea liderilor politici; coduri de conduită conţinând valori şi standarde; şi activităţi de socializare profesională, cum ar fi educaţia şi perfecţionarea.
Managementul se poate realiza prin: condiţii solide pentru administraţia publică, bazate pe politici eficiente de resurse umane; şi coordonarea infrastructurii de către un organism central sau unul specializat.
Elementele infrastructurii etice pot fi externe sau interne departametului sau agenţiei, la nivelul cărora, în ultimă instanţă, se aplică orice program moral. Elementele externe (angajamentul politic, cadrul legal, implicarea opiniei publice şi organismul coordonator) conferă autoritate şi substaţă standardelor comportamentale şi cosecinţelor încălcării lor. Elementele interne (mecanismele de tragere la răspundere, codurile de conduită, perfecţionarea şi condiţiile în care acţionează administraţia publică) au rol de îndrumare a funcţionarilor publici. Cu alte cuvinte, elementele externe furnizează regulile, care sunt adaptate de către elementele interne la condiţiile specifice fiecărei entităţi. Este important ca cele două seturi de elemente să fie complementare şi să se susţină unul pe altul. În general, elementele externe trebuie să le preceadă pe cele interne, pentru ca acestea din urmă să fie eficiente.
Sinergia dintre diferitele componente ale infrastructurii eticii depinde de tradiţiile culturale, politice şi administrative ale fiecărei ţări, de abordarea generală a problemei administraţiei publice şi de tradiţia istorică de promovare a unui comportament moral. De asemenea, eficacitatea infrastructurii etice depinde de gradul în care este înţeleasă şi aplicată cu consecvenţă.